Viaţa asta este un vârtej de trăiri, emoţii, de momente în care totul pare că se năruie în jurul tău, asemeni unui castel în ruine, urmate imediat de clipe în care totul renaşte din pământ asemeni păsării Phoenix… Viaţa este asemeni unui curcubeu care ne poartă pe covorul său prin locuri şi timpuri diferite…
În scurta noastră trecere pe acest Pământ, ajungem să trăim un purpuriu de sentimente. Acestea pot fi uneori deosebit de contradictorii, mult prea complexe pentru a putea fi exprimate în cuvinte… Oameni trec prin viaţa noastră, toţi lăsând amprente asupra sufletelor noastre. Unii ne fac inimile să tresalte de bucurie, alţii ne coboară încet-încet, ducându-ne pe culmile disperării… Aduc cu ei complicaţii şi aşteptări deşarte. De multe ori, ajungem să ne pierdem pe noi, să ne întrebăm oare cine suntem cu adevărat, oare cine sunt eu cu adevărat, oare am reuşit să îmi păstrez intacte principiile, bucuriile, mica mea lume interioară…
Însă, nu trebuie să uităm că întotdeauna există un mâine, există o speranţă pe care trebuie să o hrănim, să o facem să crească. Nu trebuie să le permitem oamenilor din jur să ne răpească visele cele mai intime, nu trebuie să le dăm voie să ne ia micile bucurii, să ne transforme în sclavii dorinţelor lor… Printre decepţii şi ipocrizie, printre vise neîmplinite, există încă sute de posibilităţi, aşteptări, zile în care totul devine tangibil. Trebuie doar să avem puterea de a merge mai departe chiar şi atunci când nu există o destinaţie precisă… trebuie să avem curajul de a experimenta ceea ce primim.
Frumos spus!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! 😍
ApreciazăApreciază