SEPTEMBRIE ÎN SHIRAZ DE DALIA SOFER (RECENZIE)

Dalia Sofer este o scriitoare iraniană, care a trăit în Statele Unite încăde la vârsta de 10 ani, forţaţi de noul regim instaurat în ţară. Romanul ei de debut, Septembrie în Shīrāz, are ca punct de pornire tocmai viaţa ei, în care cu toţii au fost nevoiţi sărenunţe la ceea ce aveau mai drag şi săplece în necunoscut, temându-se ca tatăl ei să nu fie din nou arestat.
„Septembrie în Shīrāzeste un roman care îţi trezeşte nenumărate emoţii şi sentimente contradictorii, determinându-te să pendulezi între tristeţea provocată de drama personajelor principale şi de neputinţa care se naşte în faţa unei societăţi nedrepte, care distruge familii şi chiar o lume întreagă, ducând la dispariţia măreţei civilizaţii iraniene care dominase odatălumea prin literatura şi arhitectura unice.


Romanul prezintă perioada tulbure care a urmat imediat după alungarea de pe tron a şahului Reza, în perioada deosebit de grea care urmează revoluţiei din Iran, în care vechiul regim este înlăturat pentru a face loc unor noi dinastii. Dacă în timpul şahului oamenii apropiaţi duceau vieţi de poveste, iar alţii trăiau în mizerie, în timpul noii legi instaurate, aceea a unei Republici Islamice, care se presupunea că aduce cu sine democraţia şi egalitatea între toţi locuitorii, vechii oameni sunt înlăturaţi în cele mai urâte forme posibile pentru a face loc noilor oameni, mulţi dintre ei parveniţi social.
Titlul romanului „Septembrie în Shīrāz” te introduce în atmosfera romanului, care sugerează scurgerea timpului, pendularea între trecut şi prezent, un trecut frumos şi un prezent plin de suferinţă şi de pierderi. Shīrāz este locul în care a copilărit personajul principal, Isaac Amin, un evreu care a reuşit să se ridice din mizeria sărăciei şi să ducă o viaţă plină de belşug alături de familia sa, vizitând locuri deosebite şi visând la mult mai mult. Însă, septembrie este atât luna arestării sale nedrepte, cât şi a exilului forţat de împrejurările nefaste, care îi alungă din confortul unei vieţi fără lipsuri într-o lume complet nouă, lipsită de farmecul cafenelelor şi al ceaiurilor şi cafelelor alături de oameni dragi.
Romanul este structurat pe mai multe planuri narative, fiecare dintre acestea urmărind viaţa celor patru membri ai familiei Amin, care, deşi trăiesc în locuri diferite, resimt din plin drama familiei: Isaac, Farhaz, Shirin şi Parviz.
Cartea are o forţă deosebit de mare, structura romanului fiind consistentă şi prin prisma faptului că autoarea s-a ocupat de fiecare personaj în parte, conturându-i portretul moral în detaliu prin intermediul introspecţiei. Fiecare dintre cele patru personaje percepe diferit această nouă lume a cruzimii şi a haosului, fiecare dintre ele luptându-se cu înţelegerea noilor valori şi asistând neputincioase la prăbuşirea lumii pe care o ştiau.
Isaac Amin este un bijutier evreu, care, într-o zi de septembrie, este arestat direct din biroul său şi închis vreme îndelungată, fiind acuzat pe nedrept de spionaj sionist, din cauza legăturilor sale fireşti cu Israelul şi a vieţii de lux pe care o dusese. Viaţa în închisoare îi schimbă complet perspectivele şi modul de a privi viaţa. Începe să se analizeze, acesta fiind singurul mod prin care reuşeşte să supravieţuiască torturilor fizice şi psihologice la care este supus neîncetat, pentru a mărturisi o vină pe care nu o are. Destinul său se împleteşte aici cu cel al altor oameni închişi pe nedrept, copii, tineri şi bătrâni deopotrivă, pe toţi legându-i teama teribilă de ceea ce va aduce clipa următoare, incertitudinea cu privire la propriile vieţi. Ceea ce nu poate accepta Isaac este faptul că i se cere să se căiască pentru ceva ce nu a făcut, fapt care-l face să ajungă la concluzia că ar trebui să se căiască pentru simplul fapt că este în viaţă. Prin intermediul lui şi al analizei pe care o face tuturor celor care se aflau în jurul lui în închisoare, înţelegem că unii dintre cei care participau la aceste crime odioase, acele brute lipsite de suflet, capabile să facă acest lucru propriilor semeni, nu erau în totalitate oameni răi, având în spate poveşti asemănătoare cu ale lui, viaţa cerându-le fie să fugă în lumi străine, fie să devină ceea ce erau acum, oameni ahtiaţi după nişte principii extremiste, pentru a putea supravieţui.
În timpul în care Isaac se află în închisoare, Farnaz, soţia sa, se străduieşte din răsputeri să îşi găsească soţul, să găsească urmele paşilor săi, să ştie că el este încă în viaţă, astfel încât să poată lupta în continuare pentru el şi pentru copiii ei. Este o femeie frumoasă, care studiase în trecut literatura, scrisese articole în ziare, o femeie intelectuală. Noul regim, care îi cere să îşi acopere frumuseţea în spatele vălului negru (un simbol al tristeţii din sufletul ei), o tulbură nespus şi o oboseşte, la fel cum o face şi incertitudinea şi noua situaţie în care se află. Trebuie să se descurce singură alături de fiica ei de nouă ani, Shirin, să se ocupe de toate treburile obişnuite şi să supravieţuiască. Îi este greu să accepte nedreptatea din jurul ei, la fel cum îi va fi şi soţului ei mai apoi. Nu poate înţelege cum un fost angajat loial, pe care l-au ajutat oferindu-i o slujbă, Morteza, se poate întoarce împotriva lor, furându-le averea de o viaţă şi chiar şantajându-i. Farnaz oscilează între teamă şi disperare, nu ştie în cine poate avea încredere, chiar proprii servitori transformându-se în duşmani. Totul o oboseşte psihic şi îi provoacă un fel de somnolenţă cu privire la tot ceea ce o înconjoară, totul i se derulează în faţa ochilor pendulând între prezent şi trecut, singurul lucru care o ajută să supravieţuiască realităţii dure.
Un al treilea plan narativ este reprezentat de fiica celor doi, Shirin, în care autoarea se transpune. Ea cunoaşte din proprie experienţă drama prin care trece o fetiţă smulsă din lumea ei fericită şi obligată să asiste la o lume crudă, în care chiar şi copiii participau la războaiele adulţilor. Copilăria ei pare să rămână undeva în urmă, se împrieteneşte cu copii cu care nu şi-ar fi imaginat că ar fi putut sta la un loc, îşi pierde vioiciunea şi devine bolnăvicioasă. Ajunge să fure dosare ale celor urmăriţi de către Gărzile Revoluţionare, acesta fiind modul ei de a lupta alături de familia sa, de a încerca să preia din poverile mamei.
Un alt fir narativ, deşi, la fel ca şi cel al lui Shirin, mai puţin conturat, este cel al fiului mai mare, Parviz, student la arhitectură în New York. Drama familiei ajunge până la el, pierde veniturile şi este obligat să se angajeze la gazda sa, Zalman, singurul loc unde simte că poate rămâne singur cu gândurile sale. Duce o viaţă haotică, se îndrăgosteşte de fiica lui Zalman, Rachel, care provine dintr-o familiei de evrei convinşi că pot transforma întreaga lume, nu are bani, trăieşte de pe o zi pe alta, nu ştie nimic de familia sa, duce dorul locurilor natale (un fel de alter ego al autoarei, care, după migrarea în Statele Unite, a dus mult timp dorul Iranului drag). Se simte pierdut şi dezrădăcinat.
Pierderea întregii averi, furată de cei aflaţi la putere, exilul forţat, pierderea tuturor valorilor şi chiar a lumii cunoscute, toate acestea fac parte din alegerile acestei familii greu încercate.
Romanul Daliei Sofer este un roman psihologic, pe alocuri istoric, dar o carte a suferinţei, a alegerilor pe care oamenii le fac şi a vieţilor bulversate într-o clipă, precum şi a regretelor pentru toate pierderile suferite.
 „Septembrie în Shīrāz” este un roman care te tulbură, care îţi provoacă sentimente contradictorii, dar care te ţine cu sufletul la gură până la ultima pagină. Prin intermediul introspecţiei, autoarea te ajută să pătrunzi în lumea personajelor principale şi să trăieşti alături de ele fiecare eveniment din viaţa acestora.

Citate
ü  Guvernul ăsta vrea să distrugă toţi oamenii, indiferent de ceea ce sau dacă au făcut ceva. Ceea ce vor să atace sunt sufletele oamenilor.
ü  Îl îngrozeşte ideea de a nega credinţa. Ca să poată spera în continuare, simte că trebuie să creadă în ceva.
ü  Toate obiectele, fusese ea convinsă, sunt pline de sufletul locurilor din care vin şi al oamenilor care le-au făcut şi le-au vândut.
ü  Totul se întâmplă cu un motiv, iar Dumnezeu este Singurul care-l cunoaşte.
ü  Cât de fină este linia dintre legătură şi ruptură – o mişcare greşită, un cuvânt prost ales şi te trezeşti de partea cealaltă.

ü  E ridicol, la vârsta mea, să visez că o pot lua de la capăt. Însă promisiunea tărâmului de lapte şi miere e cea care ne facem să mergem înainte. 

2 gânduri despre ”SEPTEMBRIE ÎN SHIRAZ DE DALIA SOFER (RECENZIE)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.