APARENŢE, DEZAMĂGIRI ŞI OAMENI…

 

 
 
„Căutam mereu putere şi încredere în afara mea, dar acestea vin dinăuntru. Erau acolo dintotdeauna”
Anna Freud
 
În această trecere a noastră pe Pământ, întâlnim diferiţi oameni, o multitudine de suflete, de culori care, într-un fel sau altul, provoacă anumite schimbări în evoluţia noastră zilnică.
Sunt persoane cu inimi frumoase, pe care le descoperim absolut întâmplător în marea de oameni şi persoane care ne dezamăgesc profund, învăţându-ne diferite lecţii, întărindu-ne. Însă, chiar şi persoanele dragi cu suflete frumoase ajung să ne fie uneori străine, ajungem să le privim de undeva de departe şi ne întrebăm dacă nu cumva noi ne-am pierdut din frumuseţe în faţa lor… Sunt oameni cu care vorbeşti cu drag despre tot şi despre toate, la orice oră din zi şi din noapte, persoane care îţi devin foarte dragi, dar faţă de care, la un moment dat, ataşamentul se duce…
Şi atunci, ajungi să te întrebi: 
Oare merită? Oare este necesar să îţi pui atât de mult încrederea în cei din jur şi nu în tine însuţi? Oare cât din tine este necesar să te prezinţi celor din jur şi ce anume trebuie să rămână acolo, ascuns, o taină între tine şi Dumnezeu?!
 
Atâţia sunt cei pe care i-ai crezut altfel, atâţia sunt cei pe care i-ai considerat frumoşi doar pentru că învelişul exterior se prezenta într-un ambalaj atât de delicat şi de frumos lucrat… Atâţia sunt cei în care ţi-ai pus întreaga încredere, aşezându-i pe piedestale pe care nu le meritau, oferindu-le bucăţi din tine şi care au lăsat în urma lor cicatrici urâte…
Uneori, îţi dai seama că multe cuvinte sunt goale, lipsite de semnificaţii, asemeni unor cochilii de melci, ale unor scoici din care te aşteptai să iasă diamante, dar din care a ieşit doar nisip. Începi să te întrebi dacă se merită să fii atât de deschis, de comunicativ sau poate, uneori, ar fi mai bine să te bazezi doar pe tine şi pe propriile forţe, să laşi propriile gânduri doar pentru tine, să îţi aşterni visele doar seara la culcare în bilanţul pe care îl faci zilnic… Poate astfel dezamăgirile vor fi mai mici, poate aşa va durea mai puţin…
Aşează-te şi cugetă, analizează, vezi cine merită cu adevărat şi ţine-i aproape doar pe cei care merită cu adevărat încrederea ta, doar pe cei care merită să te cunoască aşa cum eşti, cu toate speranţele, visele, lacrimile şi dezamăgirile tale…

Nu îi lăsa pe toţi să îţi invadeze cămăruţa sufletului, ci transform-o într-un falnic palat înconjurat de ziduri puternice, într-o fortăreaţă în care doar cei care au cheia să poată pătrunde…

 

 

 
 
 
 

4 gânduri despre ”APARENŢE, DEZAMĂGIRI ŞI OAMENI…

  1. Laura Apetroaie zice:

    M-am fript de atâtea ori. Am întors mereu și celălalt obraz, apoi am luat-o de la capăt – am acceptat palmă după palmă de la oamenii la care nici nu mă așteptam. Nu regret că am lăsat fiecăruia o parte din mine, iar eu am luat doar lecții, durere și lacrimi. Am învățat să fiu mai atentă, să cântăresc mult mai mult și să mă apreciez mai are – când ceilalți nu o fac, nu o mai fac sau m-au ”aruncat la gunoi” când nu le-am mai fost de ajutor. Roata se întoarce mereu, am înțeles asta, iar viața ne aduce față în față când nici nu ne așteptăm. Cum oare ne vom privi în ochi atunci?

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.