CITITORUL – BERNHARD SCHLINK

Amezitat mult timp să citesc romanul lui Bernhard Schlink, e prima dată când descopăr întâi filmul şi abia apoi cartea şi aveam impresia că nimic din „Cititorul” nu ar putea să mai mă surprindă, că deja trecusem prin stări şi emoţii datorită filmului şi că nu aş putea simţi altceva mai mult. M-am înşelat…
Romanul „Cititorul” este o carte care te pune pe gânduri, care îţi trezeşte nenumărate emoţii, care îţi lasă loc de interpretări şi reflecţii. Este o carte pe care o citeşti pe nerăsuflate, dorind să afli mai mult, să înţelegi de ce au existat anumite decizii, de ce o persoană îşi asumă o vină pentru ceva ce nu a făcut, să vezi cât de departe merge ruşinea şi teama de a fi deconspirat.
Este o carte povestită la persoana întâi, prezentând varianta lui Michael Berg, personajul principal, care derulează evenimentele care i-au marcat viaţa la maturitate. Acum poate privi cu claritate ceea ce s-a întâmplat în trecut, cum anume nişte decizii de adolescent i-au schimbat viaţa pentru totdeauna.
Romanul este împărţit în trei părţi distincte, care te poartă gradual prin tenebrele minţii umane. Începe timid, ca o poveste de dragoste, prima dragoste pentru adolescentul de cincisprezece ani, Michael Berg. Nu este o poveste obişnuită, pentru că protagoniştii sunt oameni diferiţi, care provin din lumi diferite: Michael este un adolescent de doar cincisprezece ani, care îşi revine după hepatită, iar cea care va deveni totul în inima sa este Hanna Schmitz, o femeie în vârstă de 35 de ani, taxatoare pe un tramvai al oraşului. Totul începe în mod banal, cu o baie în cada acesteia, după care, ea devine iniţiatoarea sa în tainele vieţii, devenindu-i prietenă şi ibovnică. În acelaşi timp, el este cel care o poartă în tainele cărţii, cel care îi citeşte diferite cărţi: de la „Odiseea” până la  „Lady Chatterly”. Întreaga lui viaţă se învârte în jurul Hannei, de aceea, despărţirea de aceasta este dureroasă. După câteva luni de dragoste pasională, Hanna dispare fără urmă. Michael este cuprins de un fel de amorţeală, care îl determină să devină analitic, să nu mai accepte alte iubiri în viaţa sa.
O redescoperă pe Hanna peste câţiva ani, când studiază Dreptul şi, în cadrul unui seminar, prin care studenţii studiau dramele Holocaustului, va participa la o judecată a cinci tinere, foste păzitoare în lagărele de concentrare. Hanna ia asupra ei întreaga vină şi este condamnată la închisoare pe viaţă. Cu toate acestea, Michael nu reuşeşte să treacă peste iubirea faţă de ea, Hanna îi apare mereu în gânduri, ceea ce conduce la un mariaj eşuat şi la o fiică educată prin internate. El înţelege taina Hannei: aceea de a nu putea să scrie sau să citească şi încearcă să o ajute prin intermediul înregistrării unor casete cu cărţile citite sau scrise de el. Admiră eforturile ei, care ajunge să treacă dincolo de limitările ei, învăţând tainele scrisului şi ale cititului în închisoare şi ajutând la educarea altor analfabeţi.
Romanul atinge şi o altă latură sensibilă: aceea a Holocaustului, a lagărelor de concentrare şi a Germaniei post naziste. Prin prisma fostei iubite, Michael încearcă să găsească motivaţia din spatele unor astfel de fapte brutale. Deşi Holocaustul este abia perceptibil în roman, el devine o temă recurentă în mintea tânărului, care simte un fel de vină colectivă cu privire la dramele teribile prin care au trecut evreii. El simte că cei condamnaţi sunt prea puţini, că întreaga societate poartă pe umerii ei vina morţii şi a torturării atâtor oameni.
„Cititorul”, deşi în aparenţă un roman de dragoste, rămâne în esenţă un roman psihologic, care analizează gradual trăirile personajului principal.
Mi-am dorit să aflu sfârşitul poveştii şi nu am putut lăsa cartea din mână până la ultima pagină. Nu am putut să nu mă gândesc la descoperirile pe care le face Michael referitoare la tainele iubirii, cum descoperă parfumuri şi gingăşii, cum trăieşte fiorii primei iubiri, drama primei despărţiri. De asemenea, nu pot să nu mă întreb dacă romanul s-ar fi derulat altfel în cazul în care Michael nu ar fi scris romanul la maturitate, din perspectiva adultului care deja cunoştea firul poveştii şi deznodământul. Mi-ar fi plăcut să văd şi perspectiva Hannei, care, deşi este acuzată de fapte atroce (torturarea şi moartea a nenumărate femei), are o putere ascunsă, un farmec aparte. O vioiciune şi un mod de viaţă propriu. Mi-ar fi plăcut să aflu motivaţiile din spatele unei vini asumate fără a exista acea vină enormă. Mi-ar fi plăcut să văd când anume a renunţat la lupta cu viaţa şi cu demonii trecutului… Oare Hanna chiar era vinovată? Oare a dorit să le facă rău acelor tinere fragile pe care le punea să citească şi apoi le abandona în braţele morţii sau doar dorea să le facă existenţa mai suportabilă, ştiind că finalul era iminent? Oare ce am fi întrezărit analizând sufletul ei atât de complex?!
„Cititorul” este un roman cu o poveste tulburătoare, care te pune pe gânduri şi care rămâne în suflet pentru totdeauna.

Ø „(…) M-am rezemat fără un cuvânt de cantul ușii, privind-o. Ea își plimba privirea peste rafturile cu cărți care tapetau pereții, de parcă ar  fi citit un text. (…) Se opri la fereastră, privind în întuneric imaginea rafturilor cu cărți reflectată în sticla ferestrei.

Este încă una din imaginile rămase de la Hanna. Le-am înregistrat, le pot proiecta pe un ecran interior și le pot contempla neschimbate, neuzate. Uneori nu mă gândesc mult timp la ele. Dar ele revin mereu și mi se întâmplă să le proiectez pe ecranul meu interior și simt nevoia să le contemplu de mai multe ori una după alta. Una o reprezintă pe Hanna care își încalță ciorapii în bucătărie. Alta pe Hanna care stă în fața căzii de baie și ține cu brațele ridicate prosopul desfășurat. Alta pe Hanna pedalând pe bicicletă cu fusta fluturându-i în vânt. Apoi imaginea Hannei în camera de lucru a tatei. (…)”

Ø „(…) Imaginează-ți un proces și un acuzat, care va fi dezvăluit dacă nu dezvăluie că e stângaci, pentru că nu putea să comită el o faptă săvârșită cu mâna dreaptă, dar care se rușinează că e stângaci – îi spui judecătorului cum stă treaba? Imaginează-ți că e pederast, că nu putea, în această situație, să comită fapta de care e acuzat, dar că îi este rușine că e așa. Dar nu contează cum este – stângaci sau pederast – imaginează-ți, pur și simplu, că acuzatului îi este rușine.”

Ø „Analfabetismul înseamnă marginalitate. Prin faptul că avusese curajul să învețe să scrie și să citească, Hanna a făcut pasul hotărâtor de la starea de subordonare la descoperirea conștiinței de sine.”

Ø „Straturile vieţii noastre se întrepătrund, zac atât de strâns lipite laolaltă încât, în cele ce ni se întâmplă mai târziu, întâlnim mereu întâmplările de demult, nu ca pe ceva clasat, cu care am încheiat socotelile, ci actuale şi palpitând de viaţă. Înţeleg acest lucru. Cu toate acestea, cred uneori că e greu de suportat. Poate că am scris totuşi povestea noastră pentru că voiam să mă eliberez de ea, chiar dacă nu sunt în stare.”

Un gând despre ”CITITORUL – BERNHARD SCHLINK

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.