MISTERUL DIN CARAIBE – AGATHA CHRISTIE (RECENZIE)



Agatha Christie este o maestră a stilului polițist, creând intrigi extraordinare prin intermediul personajelor sale, una dintre cele mai celebre figuri ale sale fiind cea a lui Jane Marple – Miss Marple, cunoscută cititorilor dintr-o serie de romane. Ea este o femeie în vârstă, tradiționalistă, mereu cu ceva de lucru în propriile mâini (împletit, croșetat, tricotat etc.), asemenea femeilor de vârsta ei, însă, de o inteligență sclipitoare, mereu gata să rezolve misterele din jurul său.
Ea este protagonista romanului „Misterul din Caraibe (A Caribbean Mistery)”, o carte polițistă captivantă, care te ține cu sufletul la gură până la ultimele pagini, creând o atmosferă plină de mister și introducându-te în frumoasa lume a vacanței din Caraibe.
Aflată în vacanță departe de casă, tocmai pe insulele din Caraibe, Miss Marple ar trebui să simtă la fel ca cei din jurul său că a ajuns într-un paradis terestru: mare, soare, bungalou, muzică bună, un hotel de lux cu două gazde minunate, Tim și Molly Kendal, mereu gata să le facă pe plac oaspeților lor. Totuși, pentru Miss Marple, totul pare un pic plictisitor, nu iubește deloc rutina la care este supusă: aceleași acțiuni zilnice, convorbiri de formă, pentru a trece timpul… Lucrurile par a lua o turnură diferită în momentul când unul dintre bărbații prezenți, Major Palgrave, un bărbat trecut de șaptezeci de ani, care avea diferite povești de spus despre timpurile trecute, o întreabă dintr-odată dacă i-ar plăcea să vadă poza unui criminal, a cuiva care în trecut își ucisese soția cu o supradoză de narcotice (fapt care trecuse drept un accident, în ciuda bârfelor oamenilor) și despre care el credea că va continua să facă același lucru. Vrea să îi arate o fotografie, însă, vede ceva peste umărul lui Miss Marple și decide să tacă, schimbând vorba. A doua zi, el este găsit mort în camera sa, cu toții crezând că a fost vorba de hipertensiune. Singura care nu crede la fel este Miss Marple, cea care începe propria anchetă discretă, încercând să afle cât mai multe de la cei prezenți: cuplurile de botaniști – Hillingdons și Dyson, Mr și Mrs Prescott, Mr Rafiel – un bărbat bolnav, dar excentric și foarte bogat, Emilly Walters, dr Graham. Ea reușește să afle părerile celor din jur și să își facă o idee despre crimă, considerând că este vorba de un criminal în serie,care mai făcuse lucrul acesta în trecut, pentru a se bucura de averea fostei soții și care, nefiind prins, crede că poate acționa în același fel la nesfârșit.
Crima lui Palgrave este urmată de cea  a tinerei Victoria, cameristă la hotel, găsită moartă în apropiere, apoi de ce a lui Lucky Dyson. Oamenii încep să se sperie,dar doresc să afle adevărul, iar nu să plece, considerând că le datorează aceasta celor doi proprietari drăguți, care abia puseseră pe picioare această afacere în urmă cu 6 luni. Crimele din prezent se întretaie cu una mai veche, cea a primei soții a lui Greg Dyson, la care, cred cei prezenți, ar fi luat parte chiar actuala soție, Lucky.

Misterul planează, toți cei prezenți fiind considerați suspecți, mai ales că Miss Marple pornește de la faptul că tot ceea ce cunosc despre ceilalți provin din simple bârfe, nimeni nu știe cine sunt ceilalți cu adevărat, ci numai ceea ce ei înșiși au lăsat să se vadă. Oare cine este autorul crimelor? Să fie Molly Kendal, cea care are pierderi de memorie și care nu își amintește ce a făcut în anumite momente ale zilei și care pare să audă voci și să se simtă amenințată de cei din jur, fapt ce sugerează anumite disfuncțiuni mintale? Să fie soții Dyson, mai ales că pastilele lui Greg fuseseră găsite în camera lui Major Palgrave? Să fie oare Jackson, cel care are acces în toate camerele sau Emily Walters, femeia care avea grijă de Mr. Rafiel?
Romanul păstrează suspansul până în final, punându-te pe gânduri și determinându-te să te întrebi cu privire la fiecare personal în parte, analizând acțiunile fiecăruia. Nu ești sigur cine ar putea fi autorul, deoarece vinovăția pare a trece de la unul la altul, pe măsură ce acțiune se derulează în fața ochilor noștri. O carte minunată, numai bună pentru petrecerea timpului într-o zi toridă de vară…
  • „Conversations are always dangerous if you have something to hide.”
  •  „The truth is that one does`nt really know anything about anybody. Not even the people that are nearest to you… When you think of people, it is in the image you have made of them for yourself.
  •  „In the darknes, she sent up a prayer. One can not do everything on onself. One had to have help.”
  •  „It seemed to be all sunlight. But it isn`t… Instead, there`s a shadow, a big black shadow…”

4 gânduri despre ”MISTERUL DIN CARAIBE – AGATHA CHRISTIE (RECENZIE)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.