CECELIA AHERN: CADOUL


     PeCecelia Ahern am iubit-o încă de la primul roman pe care l-am citit: „P.S. Te iubesc!”. Am simțit nevoia să descopăr o nouă poveste plină de sensibilitate, fapt pentru care am ales să citesc un roman pe care l-am căutat destul de mult timp: „Cadoul”. Nu m-am așteptat la atât de multe trăiri și la atât de multe lacrimi câte mi-a adus romanul Ceceliei Ahern.

     Este un roman despre valoarea timpului și despre prioritățile pe care ar trebui să le avem în viață, dar este și o operă despre descoperirea adevăratului eu, acea mică voce care există în interiorul fiecăruia dintre noi, dar care uneori, din cauza îndatoririlor zilnice, este atât de firavă încât trebuie să ne oprim un pic din tumultul zilnic pentru a o auzi.

*******
     „Cadoul” este o poveste în ramă, acea poveste în poveste, pentru că, până la urmă, deși acțiunea este centrată în jurul unui singur om, ea reprezintă viața fiecăruia dintre noi, care ne descoperim pas cu pas, de-a lungul vieții, răsărind din noi alte persoane, alte euri ale noastre, pe care le vedem apărând asemenea păpușilor Matrioșka. Scriitoarea ne spune:

„Uneori, trebuie să dai la o parte multe învelișuri pentru a afla cine ești cu adevărat.”

     Romanul debutează cu o poveste care, pe cât de ciudată și de hilară (aruncarea unui pui în geamul unei familii strânse în jurul bradului de Crăciun), pe atât este de tristă: băiatul rebel care a aruncat „proiectilul” este doar un copil de 14 ani, care așa a înțeles să se răzbune pe tatăl lui, acum recăsătorit și cu un nou copil, care a renunțat să mai vină la masa de Crăciun la care muncise cu trudă mama lui. Polițistul de serviciu, Raphie, nu încearcă să îl certe, ci îi oferă o întreagă poveste moralizatoare, prin care să trezească simțul civic al copilului și să îl facă să își fie conștient de ceea ce contează cu adevărat în viață.

     Astfel, începe cea de a doua poveste, cea a lui Lou Souffren, un om de afaceri al timpurilor noastre, cu un succes deosebit de mare, care lucrează în Dublin, capitala Irlandei. Acțiunea se petrece în jurul Crăciunului, perioadă în care oamenii ar trebui să se apropie mult mai mult unii de alții, să își ofere cadou timpul lor celor dragi, care sunt mereu acolo pentru a te sprijini. Însă, Lou nu își permite să facă acest lucru, deoarece simte că nu are timp niciodată, că trebuie să fie în două locuri în același timp, că sunt mereu „lucruri de văzut, oameni de întâlnit”. El trebuie să fie primul la serviciu, pentru că un coleg, Cliff, a eliberat un loc de conducere din cauza depresiei ce l-a adus în pragul nebuniei, iar Lou își dorește locul acestuia. Serviciul îi aduce enorm de multe satisfacții materiale: are o casă uriașă într-un loc select din oraș, o mașină Porsche, un birou enorm. Cu toate acestea, el uită să mai fie cel care a fost odată: un bărbat plin de viață, care mergea cu fratele său cu barca la concursuri pe mare, soțul iubitor, mereu prezent în viața soției sale, Ruth, cea care a fost mereu acolo pentru el, sprijinindu-l atunci când i-a fost mai greu. Lou uită lucrurile importante din viața familiei lui: aproape nu își cunoaște cei doi copii, Pud și Lucy, nu participă la activitățile lor zilnice și nici măcar la serbările acestora, uită de aniversarea tatălui său, nu îi este alături surorii sale care trecuse printr-un divorț dureros. Pentru el, pare să nu mai existe nimic altceva în afară de serviciu, singurul lucru pe care îl aude, singurul subiect care îi atinge corzile mentale…

     Viața lui începe să capete un sens în urma unei întâmplări bizare, dar cu o însemnătate mare pentru traiectoria ulterioară a vieții lui Lou: într-o dimineață, din mărinimie sau poate în spiritul sărbătorilor care tocmai se apropie, el îi oferă o cafea lui Gabe, un cerșetor care tremura în fața ușilor clădirii în care lucra. Mai târziu, el îi oferă acestuia și un loc de muncă, curier la firma la care este angajat. Din acest moment, Gabe devine un fel de umbră a lui Lou, un fel de alter-ego, mereu știind cum va acționa Lou, ce anume va spune și ce va auzi de la cei din jur. Tot el îi oferă niște pastile pentru durerile de cap, care îl ajută să se dedubleze, putând astfel să facă ceea ce își dorea: să fie în două locuri în același timp.

     Tot Gabe îi oferă sfaturi, lecții de viață, încercând să îl determine pe Lou Souffren să înțeleagă faptul că munca este importantă, dar mult mai importanți sunt oamenii de care te înconjori, fericirea pe care aceștia ți-o pot aduce…
*******
Oare va reuși Lou să profite de noua șansă care i se oferă și să rezolve problemele existente între el și soția sa? Oare va reuși Lou să realizeze care sunt prioritățile pe care ar trebui să le aibă în viață sau va rămâne un sclav al muncii?

     Vă invit să citiți romanul pentru a descoperi viața lui Lou, dar și pentru a vă descoperi pe voi și prioritățile voastre…

*******
     Citate
     • „Să-i prețuiești pe cei dragi (…) Să fii recunoscător oamenilor deosebiți din viața ta. Să te concentrezi pe lucrurile cele mai importante.”
     • „O lecție găsește un numitor comun între noi toți și ne leagă ca verigile unui lanț. La capătul lanțului atârnă un ceas, care înregistrează timpul. Îl auzim, acel tic-tac șoptit care sparge tăcerea și îl vedem, deși nu simțim cum trece. Fiecare secundă marchează viața fiecărei persoane; vine, apoi se duce, dispare pe tăcute, fără tam-tam, evaporându-se ca aburul unui cozonac scos din cuptor de Crăciun. Când avem destul timp, suntem buni; când timpul s-a sfârșit, ne răcim.

     Timpul este mai scump decât aurul, mai prețios ca diamantele, mai valoros ca petrolul sau orice altă comoară. Timpul e cel care ne lipsește, timpul provoacă războiul din inimile noastre, deci trebuie să-l cheltuim cu înțelepciune. Timpul nu poate fi ambalat cu fundiță și lăsat sub brad în noaptea de Crăciun.

     Timpul nu poate fi dăruit. Dar te poți bucura de el alături de ceilalți.”

6 gânduri despre ”CECELIA AHERN: CADOUL

  1. Roxi Adina zice:

    Mulțumim pentru frumoasa recenzie! Și mie îmi place de Cecelia Ahern și mi-am propus să-i citesc toate cărțile. Deși la un moment dat mă dezamăgise cu „Anul în care te-am întâlnit” (nu mi s-a părut prea bună), după mi-am dat seama că oricum îmi place la nebunie de ea. Are un stil aparte, uimește prin final și are mult umor. Tocmai ce am primit „Mulțumesc pentru amintiri” și abia aștept să o citesc.

    Lecturi frumoase în continuare! >:D<

    Apreciază

  2. Drumul vietii zice:

    Multi ani Cecelia Ahern a fost autoarea mea preferata. Sa citesti si Cartea viitorului daca nu ai citit-o deja. Merita cu desavarsire!
    „Cadoul” te pune pe ganduri si te face sa intelegi ca unele decizii pot schimba drumul vietii, iar factorii implicati determina nu doar schimbari dramatice, ci si directii inevitabile ale vietii si destinului oamenilor.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.