STAREA DE NORMALITATE


      Tot auzim în jurul nostru reiterându-se ideea de normal, de normalitate. Ni se spune adesea că trebuie să ne comportăm normal, să ne îmbrăcăm normal, să fim normali…     
        Nu pot să nu mă întreb ce anume înseamnă a fi normal, ce implică ideea de normalitate într-o societate românească a zilelor noastre, care se dorește modernă și civilizată, dar care, în realitate, este destul de conservatoare, de implicată în tradiții și obiceiuri străvechi, în care noul, ineditul, ceva dincolo de ideea de normalitate pe care oamenii pe care o au în minte este mult mai greu să își facă simțită prezența sau să își găsească un loc.

       Dicționarul explicativ al limbii române definește ideea de normalitate în felul următor: „care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural”, „sănătos”, „care este conform cu o normă”.

        Random Hause Webstrers Dictionary defineşte starea de normalitate ca fiind: „starea conformăcu standardul sau cu tipul comun, uzual, natural”, „sănătos„, „liber de anomalii mentale”, „liber de boală sau malformaţii” sau ca stare conformă cu o normă egală cu „media caracteristicilor umane”.

        Astfel, starea de normalitate este considerată a fi acea stare în care omul se încadrează în media socială, în care persoana se pierde oarecum în decor în rândul societății din care face parte, care nu are niciun fel de anomalii mentale sau fizice, care se încadrează în ceea ce se numește a fi tipul comun.

      Ce facem atunci cu persoanele care trec de toate aceste caracteristici? Ce se întâmplă cu persoanele care se află peste medie? Este foarte greu ca o persoană care trece dincolo de normalitatea acceptată de o societate să își facă un loc al său, să poată să se încadreze în rândul oamenilor din jurul său… Este foarte greu să fii diferit, să nu te încadrezi în normă, să ai percepte și valori diferite. Dacă ceva din comportamentul sau modul de îmbrăcare trece dincolo de considerațiile societății, oamenii au tendința să judece… și, de cele mai multe ori, judecă aspru, fără a ține cont de faptul că în fața lor au tot o persoană, făcută din carne și oase asemenea lor, cu vise mărețe și cu slăbiciuni.

       Avem tendința de a judeca atât de mult și de des încât uităm să vedem omul din fața noastră, uităm să oferim bunătate în loc de ură, uităm să iubim și să fim mai altruiști, mai dornici de a dărui din timpul nostru, din bunurile noastre, din sufletul nostru celor din jurul nostru. Uităm să plantăm un strop de încredere în cel de lângă noi, indiferent de modul în care acea persoană arată, și ne lovim de banalități, de chestii atât de lipsite de importanță…

        Uităm atât de mult să fim oameni printre oameni, să fim blânzi și calmi…

Umanitatea încotro?

7 gânduri despre ”STAREA DE NORMALITATE

  1. Mirela Barbalata zice:

    Uitam sa ne bucuram de noi înșine, uitam sa privim în sufletul nostru, uitam ca suntem diferiți. Ce este normal pentru tine este anormal pentru mine. Și invers. Știi ce este normal pentru mine? Să iubesc, sa fiu iubita, să zâmbesc, să trăiesc, sa rad, sa plâng, să mă enervez. Pur și simplu sa trăiesc! Uite de asta eu îmi văd de viata mea, cu bune și rele, indiferent de ce cred cei din jurul meu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.