PAULO COELHO: „LA RÂUL PIEDRA AM ȘEZUT ȘI AM PLÂNS”

    Lam cunoscut și l-am iubit pe scriitorul Paulo Coelho prin intermediul romanelor „Maktub” și Alchimistul”, cu mult timp în urmă și, apoi, la orice nou roman al său pe care îl descopăr, regăsesc aceeași filozofie optimistă de viață, în care credința și iubirea se contopesc, iar omul ajunge să se cunoască pe sine în modul cel mai pur al cuvântului.
     Am terminat de citit „La râul Piedra am șezut și am plâns” cu ceva timp în urmă, însă este unul dintre acele romane care cer timp de gândire pentru a putea să vorbești despre el. Este o operă minunată, care arată că iubirea învinge orice obstacol și că aceasta nu este un impediment în calea urmării căii personale, a celor mai ascunse vise ale inimii.
********
     Cartea lui Coelho aduce în prim-plan povestea lui Pilar, o tânără obișnuită din satul Soria, care crede că și-a găsit calea în viață: este studentă și intenționează ca, pe viitor să ajungă funcționară la un birou, să se căsătorească și să aibă câțiva copii, totul încadrându-se într-o traiectorie a ceea ce considera ea că este noțiunea de normalitate. Întreaga ei viață se schimbă în momentul în care fostul ei prieten din copilărie, cel cu care a păstrat legătura prin intermediul scrisorilor, a invitat-o la un seminar de-ale lui. Aici, ea este uimită de faptul că toți cei din jur îi spun că el este un om minunat, cu puteri deosebite, care a influențat mulți oameni, oferindu-le o altă perspectivă asupra vieții.
     Pilar nu reușește să afle prea multe detalii despre viața lui actuală, însă el îi mărturisește ceva ce îi produce nenumărate emoții: îi declară toată dragostea lui, fapt pe care nu a avut curaj să i-l mărturisească în copilărie, un sentiment pe care l-a păstrat intact în sufletul său timp de 11 ani, până în momentul în care a avut curajul să o aducă lângă el. De asemenea, tot el îi cere ca ea să îl urmeze în Franța și la un seminar din Barcelona, cu scopul de a îi prezenta o anumită casă și perspectivele lui asupra vieții și a lumii.
     Emoționată din cauza sentimentelor pe care el tocmai i le-a mărturisit, Pilar alege să îl urmeze. Ajunge să îl iubească, însă îi e mult prea teamă să îi mărturisească adevăratele sentimente. Ea observă că el face minuni, are forță vindecătoare și nu este sigură cum anume ar putea reacționa în condițiile date… 
      Din momentul în care Pilar îl întâlnește, întreaga acțiune se transformă într-o călătorie inițiatică a acesteia către propria persoană, din dorința de a se elibera de vechile obiceiuri, de a avea curajul să își urmeze inima și de a accepta tot ceea ce se petrece în jurul lor… 
      Află, însă, că el e încă un călugăr la o anumită mănăstire și că și el, la rândul său, se află în căutarea propriului sine… Cu cât dragostea ei crește, cu atât pare el să se închidă în sine mai tare… Este un periplu printre sentimentele celor două personaje, care oscilează între iubire și datorie, care nu cunosc exact valențele dragostei și cum anume să reacționeze la o iubire atât de mare… Toate aceste pendulări pot conduce la o uniune mai puternică sau la despărțire pentru totdeauna…
********
     Vă invit să citiți romanul lui Coelho pentru a afla povestea celor doi și pentru a vedea dacă dragostea lor supraviețuiește. Cuvintele sunt prea mici pentru a putea exprima toate sentimentele pe care această carte le aduce în prim-plan. Îl las pe autor să vă ofere câteva dintre învățăturile atât de specifice lui Coelho, care mie îmi oferă un deosebit de mare optimism:
📖 „Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm în seamă nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde îl lăsăm să intre.”
📖 „Trebuie să riscăm. Vom înțelege pe deplin minunea vieții doar când vom lăsa să se întâmple imprevizibilul.”
📖 „Uneori, suntem stăpâniți de un simțământ de tristețe pe care nu izbutim să ni-l controlăm. Ne dăm seama că momentul magic al zilei a trecut și noi nu am făcut nimic. Viața își ascunde atunci magia și arta.
Trebuie să-l ascultăm pe copilul care am fost cândva și care încă există în noi. Copilul acesta înțelege momentele magice. Putem să-i înăbușim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere.”
📖 „Există înfrângeri. Nimeni însă nu e scutit de ele. Tocmai de aceea, e mai bine să pierzi unele bătălii în lupta pentru visele tale decât să fii înfrânt fără a șto nici măcar pentru ce lupți.”
📖 „Niciodată nu putem judeca viața celorlalți, pentru că fiecare își cunoaște propria durere și renunțare. Una este să crezi că ești pe drumul cel bun; alta e să crezi că drumul tău e unic.”
🍂 🍂 🍂 🍂 🍂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.