AHDAF SOUEIF: TE PORT ÎN GÂND


     Ahdaf Soueif este o scriitoare cu origini egiptene pe care abia am descoperit-o prin intermediul volumului ei de proză scurtă – „Te port în gând”. Am găsit o autoare cu o voce extrem de puternică, reușind să aducă în prim-plan o lume plină de culoare și de pătrunzătoare, cu descrieri deosebit de ample și cu acțiuni a căror forță are o foarte mare amploare.

     Volumul m-a fascinat și m-a făcut să pătrund în această lume plasată între Orient și Occident, între tradiționalism și modernism, între dorința de a se încadra în niște norme și puterea de a o lua de la capăt în alte circumstanțe, pentru mulțumirea și liniștea sufletească. Poveștile prezentate de către Ahdaf Soueif se află la intersecția a două culturi: cea orientală, a unui Egipt rămas parcă în limitele temporale ale unei alte epoci, și cea occidentală, a Angliei, țară plină de posibilități și de oferte pentru cei care doresc să înceapă o nouă viață. Ne sunt prezentate caractere feminine extraordinar de puternice, care aspiră la o viață mult mai bună, la aventură, la libertate, la îndeplinirea tuturor dorințelor și a viselor, chiar și a celor mai tainice.

     În prim plan se află poveștile a două femei, una adolescentă, aflată abia la început de drum, la o răscruce prin care încearcă să se definească pe sine ca personalitate, iar cealaltă o femeie adultă, trecută deja printr-o căsnicie care nu o mai satisface, în care este încă prinsă, dar de care ea se detașează extraordinar de mult pentru a putea să își urmeze propriul destin.

      Prima dintre acestea este Aishah, fetița ce a emigrat alături de părinții ei în Anglia, sperând la o viață mai bună. Pentru ea, Cairo a reprezentat casa răsfățului, locul idilic în care orice dorință a ei devenea realitate datorită bunicilor și a mătușilor care îi erau mereu alături. Se bucură de orice sărbătoare, de dulciurile primite, de hăinuțele noi, de faptul că poate face tot ceea ce dorește și că oamenii o iubesc. Adoră să citească, iar acest lucru va reprezenta refugiul ei în momentul emigrării. În opoziție cu Egiptul, Anglia este o țară lipsită de culoare, mult mai cenușie, mai monotonă și mai plină de aspectele materiale ale vieții. Aici, școala nu îi aduce acea fericire pe care și-o dorește, este incapabilă să își facă noi prieteni, dar cărțile și aventurile acestora îi lasă imaginația să zburde libere și să evadeze din mijlocul unei lumi pe care nu o poate înțelege și în care nu se poate integra.

      Cea de a doua poveste este cea a Asyei, o femeie ce fusese căsătorită cu Saif, un profesor egiptean, timp de 6 ani, după care a ales să se separeu, considerând că dragostea nu poate oferi totul, că aceasta nu îi oferă cadrul necesar pentru a se dezvolta ea ca persoană, mai ales după ce au pierdut și sarcina, rodul iubirii lor. Alege să îi ofere libertatea soțului ei, chiar dacă nu se pune problema de divorț și să își continue viața de una singură, departe de familiile lor care cereau explicații, în Anglia.

     Volumul prezintă alte șapte povestiri, toate cuprinzând relatările și amintirile unor femei, majoritatea egiptence, dar și turcoaice și europene, care au ales să își unească destinul cu cel al unui bărbat pe care îl credea sufletul lor pereche. Însă, anumite evenimente sau chiar viața însăși ajung să le schimbe în totalitate modul de gândire și de trai.

     M-a impresionat foarte tare povestea lui Ingie, femeia care își pierde fetița mult iubită într-un tragic accident, la fel cum a făcut-o și povestea femeii care a lăsat totul pentru a își urma soțul în țara lui, Egipt, dar care înțelege că acesta este un cu totul alt om. A încercat să își schimbe modul de gândire, să îl înțeleagă și iubească așa cum este, dar singurul lucru ce pare să îi mai lege este fetița lor, o copilă cu totul ruptă de lumea mamei, aparținând în totalitate Orientului.

      Romanul impresionează prin descrierile pitorești, prin îndemnul la visare, prin toate acele vieți idilice, mai mult sau mai puțin realizabile, prin pendularea prin diferite regiuni și orașe, prin prezentarea tradițiilor, la fel ca și a ruperii de tradiție. Este un volum care se citește cu rapiditate, dar care te prinde sub vraja sa iremediabil.

     Vă las în continuare în compania unor citate care mie mi-au plăcut foarte tare:

„Pereții sunt tapetați cu cărți. Unele au poze, pe altele ai voie să le iei și să le privești, pe celelalte nu ți se îngăduie să le atingi. Toate cărțile trebuie tratate cu mult respect, niciodată rupte,îndoite, mâzgălite sau așezate cu fața în jos. Nici măcar frunzărite în timp ce mănânci, ca nu cumva să scapi mâncare pe ele. În mijlocul cărților stau cei mari. Sunt fermecători. Beau ceai, fumează, râd și vorbesc tot timpul.”

„Le îndrăgeam pe Maggie Tulliver, Anna Karenina, Emma Bovary, înțelegându-le mai bine decât pe oricine altcineva din jurul meu. În mintea mea, eram o eroină, iar în toiul nopții jucam scene nespus de dramatice, spre îngrijorarea surorii mele mai mici, care învățase să-l imite pe Charmain destul de admirabil pentru un copil de 8 ani.”

„Divorț, divorț, asta este tot ce se aude în ziua de azi. Nimeni nu mai are răbdare, se întristă monsieur Vasilakis, nu era așa pe vremea noastră. Așteptai. Poate unul dintre soți face o greșeală. Celălalt așteaptă. Dacă unul trage mai tare, celălalt lasă de la el. Și lumea merge mai departe. Viața cere răbdare.”
Publicitate

2 gânduri despre ”AHDAF SOUEIF: TE PORT ÎN GÂND

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.