DANIELA ZECA: ISTORIA ROMANȚATĂ A UNUI SAFARI

Cel de al doilea roman citit pe anul acesta – Istoria romanţată a unui safari” de Daniela Zeca m-a purtat cu gândul pe aripi de vis prin minunatul tărâm al Africii de Nord, în Magrebul îndepărtat, unde două civilizaţii, cea occidentală şi cea orientală, se ciocnesc şi încearcă să se întrepătrundă. Deşi este scris în proză, descrierile locurilor pitoreşti, toate trăirile şi sentimentele profunde ale personajului feminin botezat aievea Darielle, forţa narativă a autoarei, toate te poartă cu gândul la o poezie. Poveştile prezentate sunt nenumărate, dramele se întrevăd pe fundalul unei Africi sălbatice, care se doreşte descoperită. Întreaga acţiune se ţese în faţa noastră, asemeni poveştii tuturor europenilor ajunşi într-o altă civilizaţie, pe care Sousse Anne, puternica andaluză, o ţese pe pânza sa. În faţa ochilor se desfăşoară nu o poveste, ci un miraj, un basm arab, care pare aievea.
Romanul a fost comparat de către Alex. Ştefănescu cu „Maitreyi” a lui Eliade, numai că este un fel de „Maitreyi” întors, evenimentele derulându-se din perspectiva personajului feminin, foarte puternic conturat. Opera face parte dintr-o trilogie a lumii arabe pe care autoarea o creionează, alături de „Demonii vântului” şi „Omar cel orb” (romane pe care abia aştept să le citesc).
 ❄️❄️❄️
Titlul şi incipitul m-au făcut să cred iniţial că este vorba despre o poveste de dragoste, despre o idilă petrecută undeva în deşert, dar a ajuns să mă surprindă forţa descrierilor, care te fac să pluteşti pe aripile vântului până în inima satelor mici şi sărace din nordul Africii, cu oameni şi poveşti desprinse parcă din „O mie şi una de nopţi”.
Darielleeste o eruopeancă sosită în Africa de Nord cu afaceri, ea însăşi fiind o femeie de afaceri de scucces. Îl cunoaşte pe Mehria, un magrebian bogat care îi dezvăluie tainele locului său de baştină, făcând-o să se îndrăgostească iremediabil de el şi de pământul african. Pentru ea, Africa este un tărâm de basm pe care abia aşteaptă să îl descopere şi pentru care lasă totul în urmă: serviciul de succes, ţară, familie, prieteni. Este doar ea, Mehria şi Africa dragă, pe care o descrie astfel:
„Africa se simţea ca o presimţire… În tăcerile colinelor, Africa era o boare uscată, vibrând în tulpinile de eucalipt şi în coloanele de iarbă uscată, peste care lumea se aduna în boabe de chilimbar.”
Această nouă lume ce i se dezvăluie cu o forţă nebănuită pare să fie suficientă pentru Darielle şi o face să uite de ea cea dinainte, de tot ceea ce cunoscuse, e ca şi cum ar suferi o anumită hipnoză şi restul rămâne pierdut undeva în neant, fără a o mai interesa în vreun fel. Este un tărâm al regăsirii de sine, care aduce cu sine o fericire incomparabilă, linişte, uitare de sine:
„Era fericită, inconştientă şi leneşă, uitase aproape tot, uitase de ea, se odihnea pe dinăuntru.”
Pentru ea, aici totul se măsoară altfel, timpul pare că stă în loc:
„(..) aici, timpul stă (…) Crede-mă, am probat eu însămi această senzaţie a minutelor rămase pe loc, a suspansului, a frânturilor de memorie care ţi se restituie, a tinereţii care te revitalizează.”
❄️❄️❄️

Este extrem de curioasă, îşi doreşte să exploreze totul, să simtă mirosuri de levănţică, portocal, de măslini. Vrea să experimenteze acea viaţă africană pură pe care şi-o creionează cu măiestrie în minte. Pentru ea, Africa nu se simte doar vizual, nu este formată doar din imagini care îţi taie răsuflarea sau din acele locuri destinate europenilor, ci Africa ei se constituie dintr-o multitudine de senzaţii: ea aude muezinul dimineaţa la moschee, este fascinată de femeile îmbrăcate în sifsari, de bătrânii care aleg încă să coacă pâinea în casă, de micile buticuri şi de pieţele pline de o mulţime pestriţă. Ar vrea să vadă şi să simtă Sahara, deşertul care, pentru ea „era cernut din făină de înger, din licorile de smarald ale mugurilor de pin, era comesibil şi otrăvit, era de urât şi de adorat, întocmai ca o uluire. Ea visa că Sahara era un limb al rătăciţilor, în care culorile se preling în jar. Intuia că acolo se duc toate dorinţele care nu se mai împletesc şi scot sâmburi de diamant.”
Locurile sunt toate fascinante, decembrie, comparat cu gerul iernilor europene, i se părea „un al cincilea anotimp. Nu ştia să-l explice. Misterul venea, ca de obicei, din lumină, din sclipirile mării de aluminiu…
❄️❄️❄️

Toate aceste trăiri îi rămân străine lui Mehria, iubitul arab, cu care alege să trăiască în conacul de nabab al acestuia şi căruia încearcă să îi dăruiască frânturi din ea. Încearcă să îl determine să o înţeleagă, dar, pentru el, Magreb este acasă şi nu mai reprezintă acel mister care este pentru ea. Pentru el, lumea modernă, tehnologia, sunt mult mai fascinante. Pleacă adesea la vânătoare sau în diverse locuri, lăsând-o singură alături de servitorii săi: bătrâna sa doică, Zaouf, Raouf şi Hafa, bărbaţii care se ocupau de gospodărie. Ea ajunge să cunoască şi alte europence, pe Rhyme, cea care se converteşte la islam, cea care nu reuşeşte să aibă copiii doriţi de soţul ei, Azmir; pe Englatine, franţuzoaica ce alege să îşi păstreze serviciul într-o lume în care femeile nu prea lucrează şi pe Sousse Anne, andaluza care trăieşte doar pentru cele câteva clipe petrecute în compania iubitului ei, cel pentru care şi-a lăsat soţul, Abrah Sabir, unchiul lui Mehria.
În tot acest peisaj pestriţ, Darielle domină ca o perlă luminoasă, ea răspândeşte strălucire pe oriunde merge. Însă, povestea ei de iubire nu se dovedeşte aşa cum ar fi sperat-o: din dorinţa de a rupe un vechi blestem, acela al femeilor din familie care mureau la aducerea pe lume a pruncilor, alege să îi facă un copil lui Rhyme, pentru ca aceasta să aducă mulţumire în casa soţului ei. Ar fi trebuit să fie un secret, însă Darielle înţelege şi parcă vraja începe să se destrame puţin câte puţin, mai ales că Mehria nu face pasul dorit de toţi, căsătoria.
❄️❄️❄️

Vor reuşi cei doi să rămână la un loc şi să supravieţuiască tuturor vicisitudinilor vieţii? Vor ajunge Darielle şi Mehria să se cunoască cu adevărat, să se vadă prin ochii celuilalt şi să rămână în acelaşi loc? Oare ce iubeşte Darielle: pe Mehria, vânătorul plecat întotdeauna la vânat, sau Africa cea plină de comori? Vă invit să citiţi acest roman minunat pentru  a descoperi povestea celor doi şi povestea Magrebului.


4 gânduri despre ”DANIELA ZECA: ISTORIA ROMANȚATĂ A UNUI SAFARI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.