MĂȘTI ȘI OAMENI…

Oameniisunt atât de diferiți și este foarte greu să găsești acele persoane care să poată rezona cu sufletul tău, care rămân acolo și în timpurile bune, dar, mai ales, în timpurile grele, când nici măcar tu nu te iubești.

Cu toții purtăm măști și este foarte greu să descoperi persoana adevărată de dincolo de mască. Atunci când simți că ai descoperit adevărata persoană de sub masca pe care o poartă, îți dai seama că acolo se află o altă mască, după care este o altă mască, toate descoperindu-se una după alta, asemenea păpușilor Matrioșka.

Îmi este tot mai greu să mă apropii sufletește de oameni, să am curajul să îmi deschid sufletul în fața cuiva, să fiu eu, fără niciun fel de opreliște sau de impunere. Vreau să fiu liberă în fața omului care îmi stă alături, vreau să fiu sigură că acea persoană nu va fugi în momentul în care va descoperi o anumită fațetă a mea, că nu va dori să mă transforme în cineva care nu sunt. Nu îmi place să păstrez alături de mine oameni care încearcă să mă schimbe în vreun fel. Nu mai am nici timpul, nici răbdarea necesare de a fi întotdeauna cea care să lase de la sine, cea care să îi înțeleagă pe ceilalți, cea care să le găsească scuze celor din jur.

Vreau să mă dezvolt și să fiu o variantă mai bună a mea, fapt pentru care refuz să mai țin alături de mine pe cineva care mă trage în jos, care nu îmi permite să evoluez. Sunt extrem de puțini cei care mă cunosc așa cum sunt și care mă acceptă în totalitate. Nu pot să mai joc roluri doar pentru a îi mulțumi pe alții… Cine mă place, va trebui să mă ia exact așa cum sunt.

Nu pot lăsa totul deoparte pentru a ca alții să fie fericiți, nu pot să îi fac pe alții fericiți atât timp cât eu sunt nefericită…