FRANKENSTEIN. UN PROMETEU MODERN DE MARY SHELLEY


„O ființă umană perfectă ar fi trebuit să-și păstreze întotdeauna o minte calmă și pașnică și să nu permită niciodată pasiunii sau unei dorințe trecătoare să-i distrugă echilibrul.”

Mary Shelley

Romanul „Frankenstein. Un Prometeu modern” de Mary Shelley a văzut lumina tiparului în anul 1818, acum mai bine de două secole, iar de atunci, această operă gotică preponderent, cu accente romantice, a continuat și continuă să cucerească inimile a milioane de cititori. Apărut dintr-o simplă provocare, o joacă cu accente literare între mai mulți prieteni (lordul Byron, Percy Shelley, Mary Shelley și John Polidori), pe când aceștia se aflau în zona lacului Geneva, opera lui Mary Shelley a reușit să treacă dincolo de tematica unei simple opere cu stafii și să reziste testului timpului. Ceea ce frapează la acest roman, dincolo de povestea extrem de dramatică, este maturitatea cu care autoarea tratează temele prezentate, ținând cont de faptul că avea doar 18 ani în momentul în care a dat naștere acestei povești.

„Frankenstein” este povestea unei ambiții care trece dincolo de normal, a unui orgoliu dus la extrem, a dorinței omului de a fi un mic creator pe Pământ, care să dea naștere la ceva ce nu a mai existat înainte. Este povestea tânărului Victor Frankenstein, un elvețian pasionat de știință, de cunoaștere, care devin modul lui de viață, dar și sursa tuturor nenorocirilor din viața lui și a eșecului. El dorește să creeze o altă specie, să dea viață unor oase lipsite de carne, fapt care îi și reușește, așa luând naștere monstrul său, mortul viu, creația și blestemul vieții sale.

********

Romanul ne prezintă mai multe perspective narative, mai multe povești introduse prin tehnica narativă a inserției narative (există perspectiva lui Robert Walton, cea a lui Victor Frankestein și cea a creaturii aduse la viață de Victor). Acest fapt ne ajută să cunoaștem mai bine povestea de fond și să putem trage propriile concluzii referitoare la cele prezentate în carte.

„Frankenstein. Un Prometeu modern” debutează cu niște epistole trimise de către căpitanul Robert Walton surorii sale, rămase acasă, în Anglia. Acesta își dorește să ajungă la Polul Nord, în Arctica, pentru a descoperi ceea ce nu fusese descoperit până atunci. Este mânat de ambiții mărețe peste ape pline de ghețari, ce îi pot pune viața în pericol. Singurul lucru care îi umbrește fericirea este lipsa unui prieten. Această dorință îi este îndeplinită în urma unor evenimente bizare: pe ghețarii în mișcare, observă o namilă de om trecând, după care, din ape, vor pescui un bărbat, mai mult mort decât viu. Acesta îi va face confidențe căpitanului, spunându-i acestuia povestea vieții lui.

********

Victor Frankensteineste un tânăr crescut într-o familie numeroasă, care s-a bucurat de iubire necondiționată și de prietenia celei pe care o numește verișoara sa, Elisabeth. Ambițiile sale sunt mărețe încă din primul moment în care ia contact cu știința. Consideră că se pot face mult mai multe și pleacă pentru a își desîvârși cunoștințele la Ingolstadt, în Germania. Aici devine cel mai bun din anul său, fiind cu mult peste medie, fiind apreciat de profesori, care îi oferă cele mai inovatoare teorii științifice. Însă, Victor nu se mulțumește doar cu atât, el își dorește ceva nemaivăzut, ceva măreț, aflat dincolo de ceea ce existase până atunci: să creeze un om din niște oase. Acest fapt îi și reușește în urma unei munci asidue, el reușind să aducă la viață o ființă de înălțimi colosale (2,5 metri), dar hidoasă ca înfățișare: o mână de oase lipsite de carne, un fel de mumie umblătoare. Din acest moment, începe zbuciumul sufletesc și declinul lui Victor.
Consider că filmele care prezintă povestea nu greșesc în totalitate atunci când îl prezintă pe Frankenstein drept monstrul creat de Victor, deși, în realitate, creatura sa nu are un nume, rămâne până la finalul romanului monstrul lui Frankenstein. Însă, mie nu mi s-a părut că este o creatură așa de  rea pe cât încearcă să o creioneze cel care a creat-o, ci, mai degrabă, creatorul este un fel de monstru, care nu a știut să gestioneze ceea ce a făcut și care s-a lăsat pradă propriilor emoții și simțăminte și a uitat să facă exact acele lucruri pe care ar fi trebuit să le facă în mod normal. Nu dai naștere cuiva și îl lași așa, fără nici un fel de informație despre lumea în care l-ai adus.
Frankenstein se sperie de imensitatea faptei pe care a comis-o și alege să fugă de ființa pe care a creat-o. Nu se interesează de aceasta, nu îi pasă unde se află și ce s-a întâmplat cu ea, pare să își dorească să uite în totalitate cele pe care le-a făcut și alege să își continue viața, ca și cum nimic nu ar fi fost, ca și cum acea ființă era doar rodul imaginației sale. Dă dovadă de o detașare care îl va costa scump mai târziu și îi va fura liniștea după care tânjea atât demult.
Aflat alături de prietenul său din copilărie, Henry Clerval, Victor își revine după șocul vederii creaturii sale și alege să își ducă viața mai departe, lăsând la o parte știința, care acum nu îi mai trezește niciun fel de interes. Se întoarce acasă, la Geneva, în cele mai triste momente: fratele său , William, fusese ucis, iar Justine, fata care avea grijă de casa familiei, este găsită vinovată. Victor realizează abia acum adevărul: creatura pe care el a adus-o la viață a făcut toate acestea. Se consideră vinovat de moartea celor dragi doar pentru că a creat acest monstru, alege să își plângă de milă, iar nu să acționeze.

********

Într-una dintre peregrinările sale pe lac, se întâlnește cu cel pe care l-a creat, care îi cere să îl asculte și îi oferă o modalitate de a pune capăt tuturor celor care se întâmplau. Vom afla, astfel, că ființa creată nu este chiar un monstru: de la început, a nutrit cele mai frumoase sentimente de iubire, compasiune și bunătate. A învățat totul de la zero, să vorbească, să scrie, să cunoască lumea, să își procure hrana și să se bucure de căldură. Își deplânge soarta, spunând că a fost aruncat în lume fără voia lui și fără a fi pregătit pentru nimic din ceea ce va urma. A cunoscut o familie de francezi exilată, pe care a iubit-o cu toată ființa sa: îi aducea lemne iarna, le curăța zăpada, totul pentru a îi ajuta. Însă, când au văzut înfățișarea acestuia, cu toții au fugit și l-au alungat. Peste tot se întâmpla la fel: ființa creată nu era acceptată din cauza înfățișării sale, nefiind ascultată și nefiind luate în seamă faptele sale de bunătate. Inima creaturii tânjește după iubire, după simțirea alături de el a unui prieten, care să o iubească așa cum este și pentru ceea ce este. Însă, nu găsește aceasta printre oameni, incapabili să accepte pe cineva diferit de ceea ce ei consideră a fi normalitate. De aceea, îi cere creatorului său milă și o ființă asemenea lui, o femeie din același aluat ca și el, cu care să dispară în pustietate și să își împărtășească micile bucurii. Altfel, aceasta amenință să îi distrugă pe toți cei dragi lui, pentru ca și Victor să simtă ce înseamnă singurătatea.
Deși la început Frankenstein promite să facă acest lucru, pe parcurs uită tot ceea ce a promis, este încântat de peisajele pe care le vede în cale, în drumul său prin Franța, Anglia și Scoția. Victor este incapabil să înțeleagă faptul că a greșit, își deplânge soarta și nu face ceea ce a promis. El nu poate înțelege faptul că a condamnat o altă ființă la o viață lipsită de iubire, de compasiune și că a lăsat-o să îndure cel mai cumplit lucru existent: singurătatea absolută, trăirea pe acest Pământ fără a avea pe cineva alături.
Din momentul în care Victor refuză să creeze o femeie asemenea primei ființe create, începe o vânătoare care distruge multe vieți și care aduce multă nefericire.

********

Este foarte greu să redai în cuvinte multitudinea de sentimente care te încearcă atunci când citești acest roman. Vă invit să citiți și să aflați această poveste cutremurătoare, care vă va face să vă gândiți la ce anume înseamnă frumusețea și la ce anume înseamnă normalitatea, precum și la cât suntem de dispuși să îi acceptăm pe ce din jur, care nu ne sunt asemănători ca formă. Un roman care te pune pe gânduri și care te face să explorezi cele mai ascunse cotloane ale ființei tale…

********

Citat:

„Ne odihnim: un vis are puterea să ne otrăvească somnul.

Ne sculăm: un gând hoinar ne strică ziua.

Simțim sau gândm; râdem sau plângem,

Acceptăm tandru durerea sa aruncăm grijile deoparte.

Este la fel; pentru că, veselă sau tristă,

Cărarea este încă liberă.

Ziua de ieri nu va fi niciodată cea de mâine;

Nu putem răbda nimic în afară de schimbare.”

2 gânduri despre ”FRANKENSTEIN. UN PROMETEU MODERN DE MARY SHELLEY

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.