MARY BALOGH: DOAMNA CU UMBRELA NEAGRĂ


  MaryBalogh este una dintre scriitoarele mele preferate, întotdeauna m-a cucerit cu stilul ei şi nici de această dată nu m-a dezamăgit. „Doamna cu umbrela neagră” a avut de toate: elementul surpriză, povestea de dragoste, întoarcerea în trecut, în vremea crinolinelor, şi un umor greu de egalat, care m-a făcut să râd în hohote încă de la primele pagini.
      Citind acest roman, parcă vezi în faţa ochilor o comedie romantică extrem de savuroasă, în care personajele principale sunt atât de spumoase, încât nu ai cum să nu le îndrăgeşti. Bunătatea şi naivitatea lui Daisy Morrison, care îi priveşte pe toţi prin prisma propriei persoane, exasperarea pe care o simte Giles Fairhaven, lor de Kincade la toate acţiunile lui Daisy, iubirea lui Rose Morrison pentru sora sa mai mare, care o face să îi ierte orice mică scăpare, totul te introduce într-o atmosferă de epocă delicioasă, creând o acţiune numai bine de urmărit într-o zi de vacanţă.
🌂💃🌂
         M-a bucurat foarte tare faptul că acţiunea romanului se petrece la Londra în cea mai mare parte, prin locuri foarte dragi mie, precum Hyde Park  şi Kensington Gardens. La toate acestea, se adaugă naturaleţea lui Daisy, pe care nu ai cum să nu o adori…
      Autoarea ne plasează prima dată la Golden Eagle, un han aflat pe drumul care duce spre Bath. Aici, are loc un eveniment extrem de nedorit: în momentul plecării sale de la han, după ce mai înainte fusese jefuit, lord Kincade are parte de o întâlnire cu trei matahale de oameni, ce par a fi hoţi de meserie, care încearcă să îl jefuiască. Nimeni dintre cei de la han nu acţionează în vreun fel, mai ales că lordul nu îşi plătise consumaţia, iar acest lucru trebuia pedepsit într-un fel sau altul. Însă, când totul părea pierdut, o tânără îmbrăcată doar în cămaşă de noapte îşi face apariţia, înarmată cu o umbrelă neagră bărbătească, care reuşeşte să îi alunge pe atacatori. Deşi cel atacat refuză îngrijirile, după plecarea lui, Daisy, considerându-l un gentelman, îi plăteşte toate datoriile, inclusiv cele de la jocurile de noroc şi cele datorate femeii cu care petrecuse noaptea… Nici măcar nu bănuia şarada la care luase parte, şaradă care mie mi-a dat impresia de aceeaşi vitalitate ca în „Visul unei nopţi de vară”. La fel mi s-a părut şi tot ceea ce s-a petrecut mai târziu cu tot ce este legat de lord Powers.
🌂💃🌂
      Deşi crede că a scăpat total de toată ruşinea de care a avut parte în drumul său spre Bath, lord Kincade va realiza de-abia câteva zile mai târziu că propriul coşmar abia începe. Daisy Morrison, o tânără în vârstă de 25 de ani, cu o avere considerabilă pe care tatăl ei o câştigase în urma unei afaceri cu minele de cărbuni, ajunge în Londra, alături de sora ei mai mică, Rose, de numai 19 ani, iar drumurile li se întretaie… Ghinion sau noroc? Rămâne de văzut…
🌂💃🌂
       Cum Daisy se consideră a fi deja o fată bătrână şi cum toată viaţa a avut responsabilitatea unui conac întreg, a mamei şi a surorii ei, acum ea decide că a venit vremea să ia frâiele în propriile mâini şi să o însoţească pe Rose la Londra, pentru a avea primul ei sezon de baluri şi pentru a îi găsi un soţ eligibil. Nu ţine cont de sfaturile nimănui, fapt pentru care pleacă la drum însoţită de un singur servitor şi fără a mai aştepta răspunsul unchiului şi al mătuşii sale. Nerăbdarea aceasta se va dovedi a nu le fi tocmai benefică, pentru că rudele lor erau plecate din capitala Angliei, iar lor nu le rămânea nimic altceva de făcut decât să se întoarcă acasă. Însă, Daisy nu vrea să accepte acest lucru, îşi doreşte din tot sufletul să o vadă pe sora ei fericită, aşa că face tot posibilul pentru ca visurile ei să devină realitate. În acest moment, intră în scenă din nou Giles Fairhaven, căruia îi cere să le introducă uneia dintre femeile din familia sa, pentru ca ele să poată fi invitate la toate balurile dorite. Spre surprinderea lui Rose şi chiar a lui Giles însuşi, mătuşa lordului, lady Hetty, care tânjea să aibă fete, acceptă acest rol.
      Din acest moment, începe o adevărată acţiune, care conduce la o falsă logodnă între Daisy şi Giles, la o prietenie ce va conduce la o poveste cu iz romantic între Rose şi fratele lui Giles, reverendul Arthur Fairhaven, şi la multe, multe încurcături şi răsturnări de situaţie, pe care va trebui să le descoperiţi voi.
🌂💃🌂
      Cel mai mult la acest roman mi-a plăcut personajul Daisy Morrison, un personaj care mi-a amintit, oarecum, de impulsivitatea şi încăpăţânarea de care şi eu dau dovadă. Tânăra, deşi se crede fată bătrână şi, astfel, capabilă să fie însoţitoare pentru sora ei mai mică, este extrem de frumoasă, fapt pentru care este introdusă, la rândul ei, la baluri. Dă dovadă de o bunătate ieşită din comun, nu poate lăsa lucrurile pur şi simplu aşa cum sunt ele, mai ales dacă simte că o anumită persoană a fost nedreptăţită. Sare din caleaşcă doar pentru a salva un biet căţel rătăcit pe străzile aglomerate ale Londrei, se luptă cu bărbaţii pentru a salva onoarea femeilor, conduce caii doar pentru plăcerea ei, pe scurt, nu este văzută tocmai ca o lady a acelor timpuri, nu este închistată în rigorile epocii, chiar nu îi pasă ceea ce crede lumea despre ea atât timp cât simte că a făcut ceea ce trebuie pentru liniştea sufletului ei, iar acest lucru o face pur şi simplu încântătoare. Iubirea ei şi puterea de sacrificiu pentru dreptate şi pentru cei dragi o bagă adeseori în diferite buclucuri, dar tocmai acest lucru transformă acest personaj într-un încântător. De asemenea, în naivitatea şi bunătatea ei, Daisy nu vede adevăratele reacţii ale celor din jurul ei, pentru asta există Rose alături de ea, nu că sora ei ar fi ascultat-o în vreun fel… Intenţiile sale sunt întotdeauna bune, dar aceasta nu înseamnă că nu ajunge, de cele mai multe ori, să creeze probleme în jurul ei…
      De asemenea, mi-a plăcut lord Kincade, care are ghinionul de a fi mereu victima acţiunilor lui Daisy, iar acest lucru îl duce în gura lumii mai des decât ar fi dorit… Dar, până la urmă, acest lucru îl face să o îndrăgească pe tânără… căci contrariile se atrag întotdeauna. Este la fel de impulsiv ca şi ea, aşa că nu se putea ca soarta să nu îi aducă la un loc.
      La toate acestea, se adaugă atmosfera de epocă, balurile, rigorile acelei societăţi, rigorile pe care singuri şi le impun (o lady nu mai putea ieşi afară din casă după ce sarcina ei era vizibilă, femeile nu puteau plăti datoriile bărbaţilor), vânătorii de avere… 
        Toate aceste elemente transformă romanul lui Mary Balogh într-o carte numai bună pentru o zi toridă de vară.
Publicitate

5 gânduri despre ”MARY BALOGH: DOAMNA CU UMBRELA NEAGRĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.