MATT HAIG: FETIȚA CARE A SALVAT CRĂCIUNUL – RECENZIE

„Oare știi cum funcționează magia? Acea magie care îi face pe reni să zboare pe cer? Cea care-l ajută pe Moș Crăciun să călătorească prin toată lumea într-o singură noapte? Cea care poate opri timpul în loc și îți poate îndeplini visurile? Cu speranță. Așa funcționează. Fără speranța, n-ar exista magie.”      
(Matt Haig)
  Anul acesta am făcut cunoștință cu stilul inconfundabil al lui Matt Haig și, deși cărțile sunt recomandate copiilor, aflați încă la vârsta în care totul este posibil, consider că scrierile autorului pot fi înțelese mult mai bine la vârsta adultă, tematicile alese lovind latura sensibilă a fiecăruia dintre noi. Zilele acestea am avut o răceală extrem de puternică, iar cărțile autorului englez au fost un adevărat balsam pentru suflet, căci are un stil lejer, numai bun de citit la gura sobei și de a te lăsa purtat pe aripi de vis în lumea lui magică, în care orice imposibilitate devine o posibilitate dacă ai credință și speranță.
        Citisem primul volum din serie – „Un băiat numit Crăciun”, care ne spune povestea devenirii lui Moș Crăciun. Nu este o poveste extrem de veselă, ci una care îți arată că toate greutățile vieții pot fi depășite cu perseverență și cu dorința de a încerca să îți schimbi soarta, căci orice schimbare pleacă în primul rând din  interior. Aceasta ne învață Nikolas, cel care reușește prin bunătatea și sensibilitatea sufletului său să schimbe o lume și să planteze sămânța fericirii în sufletele tuturor celor cu care intră în contact. Finalul poveștii sale o aduce în prim-plan pe Amelia, primul copil din lume care a primit un dar de la Moș Crăciun și cea care a primit prima scrisoare de la Moșul cel bun. Acesta este punctul de plecare pentru volumul de față: „Fetița care a salvat Crăciunul”, o poveste mult mai complexă decât prima, care urmărește mai multe fire narative, mai multe istorisiri ale unor vieți nu tocmai fericite. Nu știu de ce, dar acest volum mi-a atins mult mai tare coarda sensibilă și m-a făcut să îmi doresc să fac ceva pentru cei aflați în nevoie. 
      Matt Haig plasează acțiunea romanului său în Londra, acea Londră industrială atât de prezentă și în operele lui Charles Dickens (care este și un personaj în opera sa), o perioadă extrem de tristă, în care copiii erau obligați să muncească de către părinți sau de către soartă, iar azilurile de săraci erau ceva obișnuit, o ultimă formă a degradării umane și morale. 
       Amelia, pe care o lăsasem în primul roman fericită și extrem de mulțumită de primirea primului cadou din viața sa, apare ca personaj principal acum. Ea nu este o fetiță asemeni celorlalți copii de vârsta ei, căci viața a încercat-o extrem de tare și i-a oferit palmă după palmă, până într-acolo încât sărăcia ajunge să o înconjoare cu totul. Nu are niciun fel de bucurie, mama se află pe patul de moarte, nu are jucării sau hăinuțe noi, a preluat meseria mamei și devine coșar, mergând din casă în casă pentru a face rost de bani pentru tratamentul mamei, stă într-o cameră modestă, având ca singur prieten un motan, pe Căpitanul Funingine. Singurul lucru care o face să supraviețuiască este speranța că mama ei se va face bine, că viața ei va deveni din nou fericită. Este obișnuită să se descurce singură și să găsească soluții, fapt pentru care ea trimite o scrisoare către singura persoană care îi adusese vreodată o bucurie: Moș Crăciun, căruia îi cere și jucării, dar îi spune că se va lipsi de acestea dacă mama sa se va vindeca. Însă, Moșul nu îi îndeplinește dorința, mama ei murind, iar ea devenind un membru al Azilului domnului Creeper, un personaj desprins parcă din romanele lui Dickens, autorul ei preferat, un bărbat a cărui trăsătură dominantă este răutatea și dorința de a îi domina pe cei săraci, astfel încât el să fie cel puternic. Printre toate aceste lucruri rele care i se întâmplă fetiței, Matt Haig strecoară și un strop de bunătate față de personajul său, căruia îi oferă în marea de amărăciune o mică bucurie: întâlnirea cu autorul preferat, Charles Dickens, cel care nu o poate salva de soarta vitregă, aceea de a merge la azilul de săraci, însă îi poate oferi o alinare, primindu-i motanul în propria casă. 
        Dacă la început, Amelia avea speranța de a scăpa cât mai repede dintr-un loc absolut înfricoșător și plin de durere, odată cu trecerea timpului, până și această formă de salvare de la disperare dispare, făcând-o să cadă în oceanul cu tristețe, iar acest fapt se simte și în Elfhelm, satul elfilor, unde magia începe să se piardă. Dacă în anul în care Amelia ajunge la azil, Moș Crăciun nu a putut face ocolul Pământului pentru a oferi darurile de Crăciun din cauza atacului trolilor, care au distrus întreg satul, cu excepția sediului ziarului Zăpada Zilei, în anul următori, magia se simte doar asemeni unei adieri, barometrul Speranței, cel care ajuta la zborul saniei și la oprirea timpului, având doar o scânteie de lumină. Moș Crăciun înțelege că trebuie să o găsească pe Amelia și să o determine să creadă din nou în magie și să spere, pentru a putea să își ducă sarcina la bun sfârșit.
        Un al treilea fir narativ o aduce în prim-plan pe Noosh, elfa copil pe care o întâlniserăm încă din primul volum. Este adult acum și are un copil, pe Micul Mim, la fel de curios și de iubitor de Crăciun cum era și el. Noosh este acum corespondent la ziar, într-o funcție care nu îi aduce deloc mulțumire, acela de corespondent al renilor. Moș Topo, personajul rău care se transformase în primul volum, îi oferă șansa de a avea un interviu cu trolii. Însă mersul în locurile acestora nu este lipsit de pericol, iar faptul că Micul Mim alege să o însoțească de la distanță nu o ajută prea tare.
       Pentru a afla finalul aventurilor lui Noosh, pentru a vedea dacă Moș Crăciun reușește să salveze Crăciunul și să readucă magia în lume, pentru a vedea cum se dezvoltă Amelia, vă recomand cu drag romanul lui Matt Haig. Vă veți umple și voi de optimism, vă garantez, căci ideea de la care pornește întreaga carte este aceea afirmată de mama Ameliei la un moment dat:
      „Viața este ca un horn de sobă: uneori trebuie să treci prin întuneric pentru ca să vezi lumina.”

      
       DATE DESPRE CARTE:
       _________________
       
        Titlu: Fetița care a salvat Crăciunul
        Autor: Matt Haig 
        Editura: Nemira
        Colecția: Nemi
        Titlu original: The Girl Who Saved Christmas
        Traducător: Cristina Jinga
        Anul apariției: 2017
        Nr. de pagini: 336 
        Nota pe Goodreads: 5/5 
       Dacă vă doriți acest roman, îl puteți comanda direct de pe site-ul editurii Nemira, de pe Libris, Diverta, Libmag sau de pe Elefant.

7 gânduri despre ”MATT HAIG: FETIȚA CARE A SALVAT CRĂCIUNUL – RECENZIE

  1. Geo zice:

    Anul acesta nu reușesc sa o citesc… Dar la anul sigur o voi face! Pare o carte frumoasa si potrivită pentru perioada aceasta! Felicitări pentru recenzie!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.