NICI SINGURĂ, DAR NICI CU TOATĂ LUMEA

     Sunt o persoană extrem de introvertită de când mă știu, dar am luptat mereu cu mine să ies din acest cocon în care am tendința să mă înfășor și să las bârlogul de urs deoparte, pentru a cunoaște cât mai mult omul cu întreaga sa activitate interioară. Este o bună sursă de cunoaștere interioară. Însă, este un paradox faptul că, dacă nu ajungi să te înconjori cu persoanele potrivite, s-ar putea să te simți mult mai singur decât erai înainte, să ajungi să îți consumi energia în mod inutil cu persoane care nu sunt tocmai ceea ce căutai, care nu te ajută să te dezvolți deloc, ba chiar te trag în jos cu cea mai mare viteză. M-am antrenat în ultimul timp să pun mult mai mult accentul pe propriile trăiri și apoi să mă întorc spre acei oameni cu care chiar îmi face plăcere să fiu. Ajunsesem să exagerez în comunicatul cu oricine, oricând și oricum.
     Am ajuns să ma cunosc destul de bine zic eu, vârsta de treizeci de ani mi-a fost un bun sfetnic, care a reușit să distrugă orice urmă de timiditate și de politețe cu persoanele nepotrivite, cele care mă făceau să mă simt mai singură imediat ce ajungeam să discutăm, cele care mă determinau să simt angoasă și anxietate de fiecare dată, pentru că aveau tendința de a mă plasa pe un nivel inferior lor, ca și cum eu nu aș fi contat deloc și doar persoana lor era principala preocupare din acest Univers.
      Am ajuns să pun mare preț pe calitate, pe oamenii cu sufletul mare, generoși, toleranți și buni, dar nu am mai ajuns la negare de sine pentru cei din jurul meu, lucru pe care îl făceam frecvent acum ceva timp. Nu mai mă anulez pe mine pentru alții. Am anumite obiective de atins și acelea primează, iar cei care mă cunosc vor înțelege de ce nu mai pot fi mereu acolo, mereu prezentă, dar vor ști că sufletește le sunt tot timpul aproape. 
      Mă pot mândri acum că pot trata cu indiferență acei oameni care te golesc pe interior, care te răscolesc și te întorc spre cea mai urâtă față a ta. Am realizat că îmi pot alege singură persoanele cu care să mă înconjor zi de zi și sunt oameni extrem de frumoși, de acea frumusețe și gingășie sufletească atât de dorită de fiecare dintre noi. 
       Avem nevoie de oameni în jurul nostru, omul este o ființă extrem de socială, iar fără alte persoane în jurul său va duce o viață plină de tristețe și de nefericire. Însă, trebuie să învățăm că este important să avem oameni asemănători nouă din punct de vedere sufletește, nu trebuie să fie loc pentru oricine dorește să fie acolo. Trebuie să învățăm să ne prețuim noi înșine în primul rând, să ne iubim pe noi atât de tare încât să ne cunoaștem adevărata valoare și să nu mai avem nevoie de oricine. Așa de bine este când vezi cât se străduiesc acei oameni pe care îi prețuiai odată să îți intre în voie, când e clar că tu nu mai vrei acest lucru. Nu știu de ce nu văd că au răspuns la dragoste mult prea târziu, că nu poți să lovești și să fii lipsit de sinceritate în relația cu cei din jur, că nu poți să dezvălui secrete ale celuilalt pentru ca apoi să vii înapoi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Este nevoie de doi întotdeauna într-o prietenie, iar în această relație trebuie să existe încă de la început reciprocitate. Nu poți să nu oferi nimic un timp, pentru ca apoi să îți dai seama că îți lipsește totuși celălalt. Mi se pare tot un semn de lașitate, de indiferență, de nedreptate față de cel de lângă tine. 
     Eu m-am hotărât: nici singură, dar nici cu toată lumea. Am ridicat ștacheta și am standarde mult mai înalte, iar aceasta nu pentru că sunt egoistă, ci doar pentru că vreau să cresc sufletește, vreau să mă dezvolt, fapt pentru care aleg cu mai mare grijă prieteniile. 
Publicitate

7 gânduri despre ”NICI SINGURĂ, DAR NICI CU TOATĂ LUMEA

  1. Andreea Boitan zice:

    Total de acord cu ce spui. Era o vreme cand speram ca oameni care odata imi erau prieteni nu se pot raci deodata, fara motiv si ii cautam. O data, de doua ori, de trei ori…pana cand m-am saturat sa trag de ei. Am zis cine ma vrea ma cauta. Si ce crezi? S-au triat singuri. Acum am doua prietene, dar bune si imi sunt suficiente. Decat multi si degeaba mai bine putini dar buni.

    Apreciază

  2. evaancutahamza zice:

    Este o decizie foarte buna! Si eu tot fac asta de vreo 2-3 ani si pot spune ca am observat efectele pozitive. Conteaza foarte mult oamenii care te inconjoara, pentru modul in care evoluezi ca persoana.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.