Andreea Iatagan redefinește termenul de normalitate, pentru că, până la urmă, noi înșine suntem cei care încadrăm lucrurile în anumite tipare pentru ca mai apoi să le considerăm a fi normale doar pentru că ne-am obișnuit cu un anumit lucru sau pentru că așa sunt cele mai multe dintre lucrurile din jur. Încadrăm și oamenii în anumite tipologii, iar tot ceea ce nu poate fi pus aici sau dincolo devine adeseori anormal și sursa batjocurii celor din jur. Însă, autoarea vrea să îi învețe pe copii acceptarea lucrurilor și a oamenilor așa cum sunt, luându-le ca atare, fără a le judeca, fără a le încadra într-un anumit loc și fără a le considera anormale, pentru că totul este normal atât timp cât noi suntem dispuși să îl acceptăm, iar diferențele existente nu fac altceva decât să transforme această lume într-un loc mai bun, mai frumos și mai colorat, mai plin de viață.
Acțiunea romanului o aduce în prim-plan pe Carla, o mică libelulă plină de viață, pentru care emoțiile se simt la o intensitate maximă, fapt ce îi transformă aripile și așa colorate diferit în ceva și mai luminos și mai greu de acceptat de cei din jur. Este adeseori ținta atacurilor celor din jur, care nu o pot accepta așa cum este și care vor să o transforme în ceea ce ei înșiși sunt. Nimeni nu pare a lua în seamă sentimentele ei, nici chiar propriii săi părinți, mult prea ocupați cu activitățile lor zilnice pentru a mai observa tristețea propriului copil.
Viața Carlei începe să se schimbe în momentul în care, din întâmplare, o întâlnește pe Rița, o bondăriță la fel de ciudată ca și ea și de neacceptată de societatea în care trăia: ea are o singură antenă și, ca și cum acest lucru nu era de ajuns, antenuța ei strălucește în întuneric. Tocmai pentru că este diferită, Rița reușește să devină prietena Carlei, alături de care începe să exploreze lumea din jur și să se bucure una de prezența celeilalte și de faptul că, acum, nu mai trebuie să petreacă timpul de una singură. Poate că tocmai această prietenie le face să fie mai puternice, căci întotdeauna unde sunt mai mulți puterea crește, iar acest fapt conduce la lucruri minunate, care ne demonstrează că miracolele se petrec în lume, le putem observa doar dacă suntem atente la semnele din jurul nostru. Astfel, Carla și Rița descoperă o floare specială, ce pare a fi un curcubeu de culori, iar acest fapt le face să creadă că înăuntru s-ar putea afla zâne. Ele ajung să le ceară acestora o minune, astfel încât universul lor să se schimbe, să devină un loc mai bun, mai vesel, mai înclinat spre acceptare și mai tolerant. Dorința le este ascultată, iar lumea gâzelor se transformă, înflorind cum nu o mai făcuse niciodată.
„Ploaia curcubeu” este o carte însoțită de niște imagini absolut magice create de către Ionuț Olaru, fapt care ne ajută să ne adâncim și mai tare în mrejele poveștii. Este o carte despre copilărie, despre puterea puilor de oameni de a vedea totul în roz, prin prisma inocenței și a imaginației lor puternice, este o carte despre minuni și despre miracolele pe care doar copiii le pot produce în lumea din jurul lor. Este o istorie despre puterea acceptării celor din jur așa cum sunt, despre faptul că este în ordine să fim diferiți, pentru că aceasta face această lume un loc mai bun și mai frumos. Este un îndemn adresat tuturor de a străluci, de a fi așa cum suntem în interior, fără ascunzișuri și fără teama de a nu fi acceptați de lumea din jur. Întotdeauna depinde de noi înșine să creăm o lume așa cum ne-o dorim și doar de noi să fim acceptați de cei din jur. Atât timp cât noi suntem mulțumiți cu noi, și cei din jur ne vor vedea minunat.
DATE DESPRE CARTE:
_________________
Titlu: „Ploaia curcubeu”
Autor: Andreea Iatagan
Editura:Pandora
Colecție: Panda
Vârstă recomandată: 3-10 ani
Anul apariției: 2017
Număr de pagini:32
Cat de frumoasa pare!
ApreciazăApreciază
Cred ca e perfecta pentru Maia.
ApreciazăApreciază
Este minunată, Denisei cred că i-ar plăcea!
ApreciazăApreciază
Este, e plină de culoare și cred că i-ar plăcea foarte tare.
ApreciazăApreciază
Felicitări pentru recenzie. ❤
ApreciazăApreciază
Ce frumoasa este! Și eu iubesc cărțile pentru copii! Pun pe lista pentru fete..:)
ApreciazăApreciază
Doamne, n-am mai citit de mult timp o carte pentru copii!!! Noroc cu voi care o faceti 🙂 ❤
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc! ❤
ApreciazăApreciază
Cred că foarte tare le-ar plăcea…
ApreciazăApreciază
Și eu o fac rar 🙂 Dar ies în grădină cu cățeii la plimbare și acolo nu mereu mă pot concentra la cărți serioase, așa că mai iau cu mine minunății din astea 🙂 ❤
ApreciazăApreciază
Pare o carte tare simpatica! 😍😍😍
ApreciazăApreciază
Este, picii cred că o vor adora mai tare decât am făcut-o eu.
ApreciazăApreciază