CRISTINNE C. C.: EPHIALTE. TREZIREA UNUI COȘMAR (PARTEA A DOUA) – RECENZIE

    O serie fantasy bună are darul de a te scoate în totalitate în afara lumii reale și a te arunca direct în sfera universului său, făcându-te să trăiești în întregime alături de caracterele sale pe tot parcursul citirii ei. O astfel de serie este „Ephialte” a lui Cristinne C. C., care m-a cucerit încă de la primul volum citit și care a continuat să mă surprindă în cel mai plăcut mod cu putință de-a lungul celui de-al doilea volum al său, pe care l-am așteptat ca pe pâinea caldă.
     „Ephialte. Trezirea unui coșmar” este o dezlănțuire de forțe, care mai de care mai diverse, o explozie de adrenalină în stare pură care te aruncă direct în mijlocul acțiunii, este acel bum care te face să vrei mai mult, iar suflul ei te ține prins într-o lume ce îți devenise apropiată în primul volum și totuși schimbată prin maturitatea de care dau dovadă personajele dragi. Partea a doua a seriei „Ephialte” a avut darul de a mă ține total ancorată între paginile sale, neoferindu-mi vreun răgaz în care să mă îndepărtez de povestea sa, pentru că, odată începută, m-a prins atât de tare sub mreaja sa încât nu am mai fost capabilă să o las deloc din mână. Cred că tocmai din această cauză, deși această a doua parte are pagini mai multe decât prima, parcă tot aș mai fi vrut câteva, adică nu m-aș fi săturat și, în așteptarea volumului trei (căci urmează), parcă aș relua seria asta la nesfârșit.
   


    „Începutul unui coșmar” a reprezentat momentul de început, de inițiere a Alisiei Iacob și a noastră deopotrivă în lumea ephialtelor, o călătorie de cunoaștere a lumii noi, de obișnuire cu modul de viață a oamenilor, ephialtelor și umbrelor, iar finalul ne învăluise într-o aură de siguranță, de pace, pe care autoarea are grijă să o ridice în cel de al doilea volum și încă printr-o acțiune la înălțime, aruncându-te din rău în mai rău, oferindu-ți doar câteva momente de liniște, pe care le poți număra pe degete, în care să te bucuri de legăturile nou create dintre personaje și de scânteile de dragoste ce strălucesc din când în când.
     „Trezirea unui coșmar” ne plasează la o distanță de două săptămâni față de primul volum, în care lucrurile păreau a se fi așezat într-o anumită ordine, iar Alisia și familia ei se bucură de prezența alături de ei a familiei Panasis, iar fiecare dintre ei încearcă să își revină, să se întoarcă la o stare de normalitate, atât cât le permite permanenta vigilență față de Umbre, care sunt dușmanul declarat al lor încă de când le zădărniciseră planurile în pădure.
     Parcă atrasă de vechiul ei mod de hrănire, cu energie provenind de la oameni nu tocmai minunați, Alisia se întoarce la Heaven’s Place, localul de unde o răpise mai înainte Max. Simte nevoia de a se scuza față de proprietarul localului pentru purtarea ei din trecut, își ia în fața ei celebrul Space, din dragoste pentru timpurile când era om, și se angajează fără a se gândi vreun pic la a deveni barmaniță, ba chiar și înainte de a își informa familia cu privire la planurile ei (ca de obicei, aș putea spune, pentru că firea puternică a Alisiei o face să ia cele mai neașteptate hotărâri, în ciuda faptului că, de cele mai multe ori, acestea nu fac nimic altceva decât să o conducă de la un pericol la altul). Tocmai când avântul ei civic era mai mare și dorința de a lucra în floare, își face apariția MaxiMax, celebrul Maximilian Novac, pe care Alisia nu îl mai văzuse de la confruntarea din pădure. Deși îi fusese dor de el, mândria și faptul că acesta nu își cere scuze față de ea o face pe tânără să devină destul de violentă și să se eschiveze fața de orice plan al lui Max, chiar dacă, mai apoi, în liniștea casei ei, își dorește să fi răspuns afirmativ la cerința acestuia, aceea de a o convinge pe mama sa abia regăsită să revină la sentimente mai bune, pentru că aceasta refuza hrana ca ephialt. 
      Tocmai pentru că este încă supărată pe Max, Alisia se refugiază la adăpostul brațelor lui Andreas, sprijinul său și cel care îi oferă întotdeauna liniștea dorită și cele mai bune sfaturi. Apar ceva scântei, însă nu va fi greu să realizeze că sentimentele sale puternice se îndreaptă spre Max, în ciuda prieteniei strânse cu Andreas. Sinceră să fiu, înțeleg pasiunea Alisiei pentru Max și dorința de a nu strica o prietenie frumoasă cu Andreas, însă, îmi este mai drag cel din urmă pentru toată maturitatea de care dă dovadă (trebuia neapărat să o spun 🙂 ).
      Pentru că Theon Novac și Victor, prințul Umbrelor, încă sunt pe urmele lor, familia Iacob, familia Panasis și Max, alături de prietenul său, Kay, decid să formeze o alianță, care le conferă puterea necesară de a se opune planului malefic al celor doi și vor afla cât de bolnav este acesta abia reîntorși pe insula Capri Seconda, de unde bunicul lui Max a reușit să evadeze, după care să o distrugă prin explozie, când Novac le va spune că Victor are nevoie de Alisia, pentru că aceasta este specială prin energia ei luminoasă dezlănțuită sălbatic ce o ajutase să evadeze în trecut din celula ei, fapt care îl poate ajuta pe prinț să își îndeplinească dorința de a crea noi Umbre, singurul plan care le-ar putea salva de la o extincție sigură.
     După incidentul de pe insulă, lucrurile se precipită tot mai mult, acțiunea devenind din ce în ce mai alertă, mai ales că noi elemente ale vieții personajelor ne sunt dezvăluite. Marcus decide ca Alisia să fie prezentată Consiliului, după care să îi ceară acestuia sprijin, însă Consiliul nu stă întotdeauna la discuții, ci mai întâi lovește, din dorința de a păstra o aparentă siguranță. 
      Cum vor reuși personajele să iasă din mâinile Consiliului, dacă Victor și Theon Novac vor ajunge să își ducă la îndeplinire planul de distrugere a Alisiei, cum vor evolua lucrurile între Alis și Max trebuie să aflați singuri, citind romanul. 



     „Ephialte. Trezirea unui coșmar” aduce în prim-plan o acțiune extrem de alertă, foarte multe enigme care se cer dezlegate, o poveste de prietenie puternică, capabilă să treacă peste orice încercare, o nouă lume pe cale să apară, o nouă ordine impusă de cei puternici planează asupra personajelor, o pasiune gata să fie împlinită, scântei de iubire, replici acide, umor, de toate acestea avem parte în acest al doilea volum. Cristinne C. C. a dovedit încă o dată ca este o vrăjitoare a cuvintelor și o creatoare de lumi extraordinare, care ne încântă, ne acaparează cu totul și ne face să ne dorim mai mult, mereu mai mult și parcă să avem parte de această poveste la nesfârșit. Lumea Alisiei și a lui Max ne intră în sânge și devine reală, extrem de palpabilă, trecând cu mult de paginile cărții, pentru a ne intra în minte și în suflet pentru totdeauna. 

    PS: Nici de această dată, autoarea nu a uitat de oferirea de versuri minunate scrise de marele poet național Mihai Eminescu, fapt care m-a bucurat nespus, mai ales că m-a ajutat să intru mult mai bine în starea necesară citirii romanului și să descopăr noi poezii. Mi-a făcut un dor nebun de poezia lui Eminescu, fapt pentru care am adus mai aproape un volum de-al său. Parcă așa e așteptarea mai ușoară până la următoarea parte din seria asta fermecată.

     DATE DESPRE CARTE:
     ________________
     Titlu: „Ephialte. Trezirea unui coșmar (Partea a doua)”
     Autor: Cristinee C. C.
     Editura: Quantum Publishers
     Anul apariției: 2018
     Categorie: Fantasy Fanatic
     Număr de pagini: 310

     Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii.


   

2 gânduri despre ”CRISTINNE C. C.: EPHIALTE. TREZIREA UNUI COȘMAR (PARTEA A DOUA) – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.