INTERVIU CU AUTOAREA OANA ARION

     Pe autoarea Oana Arion am cunoscut-o prin intermediul romanului „Ultimul Viking” și întâmplarea a făcut să găsesc acest prim volum al seriei „Nemuritor” la un chioșc de ziare. Tot întâmplarea a făcut ca acest lucru să se petreacă la puțin timp după ce am deschis blogul și nu la mult timp după achiziționarea volumului ce îi purta semnătura să o cunosc și pe ea. Poate tocmai de aceea o simt atât de aproape de suflet, pentru că totul se leagă de un proiect drag mie… sau poate că acest fapt se datorează personalității deschise și joviale a Oanei (aka Cici), a sincerității sale, a boemiei și a modului de scriere plin de măiestrie, a stilului cameleonic, a felului în care își surprinde mereu cititorul cu ceva nou, care să ajungă la sufletul acestuia (aici găsiți impresiile mele cu privire la Nemuritor, iar aici pe cele referitoare la cel mai recent roman al Oanei, „Fugi!”).
   Mi-am dorit acest interviu de foarte mult timp și am onoarea acum ca Oana să îmi fi răspuns la câteva curiozități (pe câteva le mai discutasem în cadrul întâlnirii de la Ploiești, însă emoția și bucuria revederii m-au făcut să uit să vă vorbesc mai mult despre ele atunci, așa că am profitat acum, trebuia neapărat să aflați și voi).
    Vă las în compania răspunsurilor Oanei Arion la întrebările mele, prin intermediul cărora sper să ajungeți să mai cunoașteți crâmpeie minunate din omul și autorul care ne-a cucerit inimile. 


     1. Bună, Oana! Te cunoaștem mai ales prin prisma scrierilor tale. Spune-ne trei lucruri despre tine care ne sunt mai puțin cunoscute.
   Bună, Oana, îţi mulţumesc pentru interes şi salutări cititorilor tăi! Aşa… Trei lucruri? Atunci când fac curăţenie sau când am drumuri lungi de făcut nu ascult muzică, ci teatru radiofonic. Chestia asta îmi aminteşte de copilărie, când îmi petreceam vacanţele la bunica din partea tatălui şi ascultam poveşti la pick-up. 
     Al doilea lucru pe care foarte puţini îl ştiu este că acum doi ani am avut o gravă problemă de sănătate. Am fost la un pas sa fac un glorios check-out. A fost rău de tot. De atunci nu mai beau cafea (şi nici alcool, nu că m-aş fi omorât după astfel de băuturi). Beau în schimb cafea fără cofeină, pentru că urăsc ceaiul cu toată fiinţa mea. 
    Şi al treilea lucru… Stai să mă gândesc puţin. Personajul principal al seriei Nemuritor este „botezat” după bunica mea din partea mamei. Victoria a fost o femeie extraordinară, pe care am cunoscut-o doar din povestiri şi care m-a fascinat.

    2. Ai știut întotdeauna că vrei să fii scriitoare? Care a fost momentul care te-a făcut să conștientizezi acest lucru și să transpui pe hârtie gândurile tale? 
    Nu am ştiut, de fapt nu am crezut că voi publica vreodată. Nici măcar în momentul în care am terminat de scris „Ultimul viking”. Cartea am scris-o pentru mine, ca să-mi demonstrez că, pornind de la o reţetă consacrată (ea – o fată simplă, el – supranatural, bum, o lume necunoscută muritorilor de rând) se poate închega o poveste originală şi imprevizibilă. Totul a început după ce am citit primul volum (mai mult nu am putut) al unei serii super cunoscute şi m-am îngrozit. Atunci mi-am spus: „Pe bune, tu poţi mai mult de-atât!”. Am început să scriu şi nu m-am mai putut opri.

     3. S-a schimbat în vreun fel perspectiva ta asupra scrisului sau stilul tău literar după ce ai publicat și ai ajuns la inimile cititorilor tăi?
     Nu. Scrisul în sine este un proces care, după părerea mea, nu ar trebui să fie influenţat de nimic. Este adevărat că în ultimii trei ani am învăţat foarte multe lucruri despre piaţa de carte, am avut ocazia să experimentez pe propria-mi piele lucrurile urâte care se întâmplă în acest domeniu: invidie, bârfă, mecanisme de piaţă, dar şi lucrurile minunate pe care le trăieşti atunci când reuşeşti să cucereşti publicul, însă stilul a rămas acelaşi.

     4. Cunoaștem faptul că majoritatea scriitorilor au un ritual de scriere. Care este ritualul tău? Există ceva anume care te ajută atunci când scrii? Cum anume arată o zi de scris? 
     Nu exista „o zi de scris”. Toate cele şase cărţi au fost scrise în timp ce eu, ca muritor de rând, aveam şi un job la care mergeam zilnic, astfel că putem vorbi mai degrabă despre „seri de scris”. Nu am un ritual anume, mai ales că eu scriu cel mai bine sub presiune, atunci când am termen-limită, pe ultima sută de metri. Locul în care scriu este special, magic. Bucătăria! Acolo pot fuma liniştită.

  5. Romanele tale sunt extrem de bine documentate, aducând în prim-plan elemente din mitologia nordică, celtică, din cea a aborigenilor din Altai. Cât timp petreci pentru a te documenta? Ce anume te determină să abordezi aceste teme complexe în opera ta?
     Nu îmi plac poveştile previzibile, astfel că am căutat mereu să aduc ceva nou în cărţile mele. Aproape cincizeci la sută reprezintă documentarea, care de obicei durează câteva luni. De exemplu, pentru cel de-al patrulea volum al seriei m-am documentat patru luni, pentru că mi-am dorit foarte mult să imprim povestirii un aer de autenticitate (vorbim despre volumul în care avem o întoarcere în timp). Îmbrăcăminte, feluri de mâncare, cutumă, titluri nobiliare, detalii istorice, toate acestea le-am căutat şi analizat cu multă atenţie, tocmai pentru a respecta adevărul istoric şi pentru a face povestea să sune plauzibil.
    Îţi pot spune un secret: înainte de a mă apuca să scriu efectiv o carte, să tastez, ea este deja scrisă în minte, planul este schiţat, personajele sunt stabilite, cursul acţiunii conturat. În timp ce spăl vase, merg la job, aştept metroul şi tot felul de alte activităţi banale, în minte scriu pasaje întregi, replici, creionez personaje, găsesc twisturi, astfel că transformarea ideilor în cuvinte scrise este floare la ureche.


   6. Seria „Nemuritor” a ajuns la sufletele cititorilor și cei mai mulți nu pot să se decidă care este romanul lor preferat din serie, fiecare aducând elemente surpriză și noutăți care te fac să te îndrăgostești iremediabil de fiecare în parte. Tu ai un roman preferat din ceea ce ai scris până acum?
    „Dincolo de timp” este volumul meu preferat din serie. L-am scris pe repede-nainte, într-un timp extrem de scurt şi se apropie cel mai bine de stilul meu. Fiind serie, cele cinci cărţi nu puteau fi foarte diferite între ele ca ritm, stil, unghi etc, dar „Dincolo de timp” este cel mai alert şi cel mai „crud”, dacă vrei.
   „Fugi!” este romanul meu de suflet. Eliberată de limitele impuse de serie şi de genul literar m-am simţit liberă să abordez câteva teme foarte dragi mie: natura umană, supravieţuirea în condiţii extreme, pierderea umanităţii.

     7. Trebuie neapărat să te întreb, pentru că este o întrebare existențială pentru noi, ca cititori: Ian sau Arrio? Pe care îl preferi mai tare? 🙂
  Ian. Acest personaj a fost construit ca fiind unul secundar, dar a cărui poveste se desfăşoară pe fundalul seriei. Este foarte uşor să-l iubeşti pe Arrio, dar dacă ajungi să-l înţelegi pe Ian, reuşeşti să vezi „întregul”.

     8. Ești unul dintre scriitorii care păstrează o strânsă legătură cu cititorii săi. Cum anume procedezi atunci când aceștia își doresc o anumită traiectorie pentru personajele dragi din romanele tale sau un anumit final? Ții cont de părerea lor? Cum reușești să păstrezi un echilibru între propriile dorințe cu privire la acțiunea adusă în fața cititorilor și dorințele acestora din urmă?
   Povestea este poveste şi trebuie spusă. Nu mă las influenţată de părerile cititorilor (ştiu, ştiu, nu aruncaţi cu pietre). Dacă am făcut mici concesii, aceasta a fost pentru că aveam nevoie de un twist, nu pentru că ar fi plâns cititorii. Omor personaje pentru că acestea chiar TREBUIE să moară în acel punct al povestirii și, dacă la final povestea place, cu atât mai bine. Îmi sunt foarte dragi cititorii mei, părerea lor contează indiferent dacă este una pozitivă sau negativă, documentată sau nu, le răspund cu drag tuturor, dar las povestea să curgă. Este a mea, de spus, de scris, de istorisit.

     9. Ești un scriitor cameleonic, care ai reușit să ne surprinzi de fiecare dată. Ai trecut de la urban fantasy la distopie literară, ce urmează? Ne poți oferi câteva detalii despre proiectele tale viitoare?
    Oh, da! „S.L.A.D.E.”, romanul pe care îl am în lucru este un thriller pur care vă va surprinde cu siguranţă. Pornind de la un joc pe care eu însămi l-am jucat câţiva ani şi care este addictive – Second Life – şi continuând cu o serie de crime misterioase, dispariţii, un personaj feminin neobişnuit şi o cursă nebunească pentru supravieţuire, acest roman are, cred eu, de toate. Chiar şi puţină dragoste.
    Cât despre viitoarele proiecte… Vă ţineţi bine? Un roman psihologic, o mini-serie fantasy de două volume, un roman poliţist şi… tadaaa!… un spin-off din seria „Nemuritor” care va apărea cel mai probabil în 2019 şi care-l va avea în prim-plan pe Ian.

    10. „Fugi!” are o acțiune extrem de alertă și personaje foarte bine conturate, cu lumini și umbre. Care au fost punctele de plecare pentru acest roman și ce anume te-a inspirat în scrierea lui?
Natura umană. Psihologia maselor. Ştiu, sună pompos şi complicat. Lasă-mă să explic. Merg des cu metroul şi, la un moment dat, am remarcat ceva: nimeni nu se mai uită în dreapta şi-n stânga, nimeni nu mai socializează, toţi sunt acaparaţi de ecranul telefonului. Atunci m-am gândit: „Ce-ar fi dacă cineva, undeva, ar concepe un virus care să fie transmis prin reţelele de socializare? Jumătate din populaţia globului ar fi pa-pa”. Apoi m-am întrebat dacă suntem pregătiţi să facem faţă unei apocalipse de acest gen. (Între noi fie vorba, nu suntem.) Şi cât de departe poate merge un om pentru a supravieţui, ce este dispus să facă. Umanitatea ar avea vreo şansă? Nu cred că într-o astfel de luptă ar exista eroi. Şi este bine, pentru că eu nu cred în eroi.

    11. Ce anume preferi: cărțile de sine stătătoare sau seriile? 
    Să scriu sau să citesc? Mi-a făcut plăcere să scriu seria, dar a fost foarte, foarte solicitant. Nu este uşor să menţii interesul, să construieşti fiecare volum în parte astfel încât să fie diferit de cel precedent, surprinzător şi lipsit de clişee, păstrând în acelaşi timp stilul şi ritmul general imprimat seriei. Cred că o perioadă bună de-acum înainte mă voi axa pe cărţi de sine stătătoare.
    Din punctul de vedere al cititorului, prefer cărţile stand alone, dar nu spun nu seriilor.

 12. Știm că Victoria a împrumutat din caracteristicile tale și că există corespondenți reali pentru Gunther și Liberace. Există și alte personaje inspirate din realitate? Cum anume îți alegi personajele, ce anume le face să prindă viață?
    Da, Victoria îmi seamănă. Înjură mult. Glumesc!
  În afară de Gunther şi Liberace sunt alte patru personaje care sunt inspirate din realitate: Sonja Kaspin – buna mea prietenă Sonja Grey, aşa cum este cunoscută pe Facebook, Serena – care seamănă extrem de bine cu Daiana, corespondenta sa din viaţa reală, Ylva Spades – nimeni alta decât Ana Băşică şi Einar, pe numele său adevărat Vladimir.
     Cât despre alegerea personajelor, nu ştiu ce aş putea să-ţi spun cu titlu de secret absolut. Nu exista o reţetă. Uneori aud un nume care îmi place şi construiesc rapid în minte un personaj, alteori văd mici scene pe stradă, un cuplu, o femeie care aşteaptă tramvaiul şi are un anumit tic, lucruri mărunte. Aşa cum am spus, nu există reţetă.

    13. Există vreo carte pe care ți-ai fi dorit să o fi scris tu?
   Nu m-am gândit până acum la asta. Mă laşi până la interviul următor?

    14. Zi de zi descoperim noi scriitori talentați. Ce sfat i-ai oferi unei persoane aflate la început de drum în arta scrisului?
    Of, eu nu  sunt în măsură să dau sfaturi. Pot doar să spun ce funcţionează în cazul meu: să scrie pentru ei, să scrie ceea ce le-ar plăcea lor să citească, nu ce cred că ar dori alţii, să scrie de dragul poveştii, nu pentru recunoaştere sau laude.

     15. Un mesaj pentru cititorii tăi.
     Citiţi. Şi rămâneţi frumoşi.


Mulțumesc, Oana, pentru timpul acordat acestui interviu! 

    PS: Nu știu voi, dar eu abia aștept noile proiecte ale Oanei. Se anunță extrem de incitante și abia aștept să fiu surprinsă din nou și să fiu prinsă captivă între paginile unei cărți bune.

12 gânduri despre ”INTERVIU CU AUTOAREA OANA ARION

  1. anasylvi zice:

    Foarte fain interviul, atat intrebarile cat si raspunsurile. Adevaru-i ca Ylva face un ceai bun cand vin oaspeti, desi Victoria e mai mult „coffee type”. 😛 O tipa pe cinste, Oana Arion. In plus, independent de acest aspect important, cartile sunt delicioase.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.