TOAMNĂ A SUFLETULUI MEU…

Toamnă, a lumii cel mai profund abis, anotimp al nostalgiilor și al melancoliilor, al întoarcerii spre sine și al simțămintelor puternice…
Mi-e toamnă în suflet și gând, am un dor de bine, de frumos și de bun… Încerc să mă regăsesc într-un noian de temeri și incertitudini și parcă lumea aceasta se încăpățânează să afișeze o estetică a urâtului și a lipsei de bun simț, care devin tot mai acute, tot mai prezente și mai palpabile…
Mi-e toamnă în suflet și pare că nimic nu vrea să se așeze într-o anumită ordine și parcă există prea mult egoism, prea mult narcisism și prea puțină întoarcere spre cei de lângă noi…
Mi-e toamnă în suflet și frig neștiut, durere nespusă și veșnic prezentă… Aș vrea oameni mai prezenți, mai buni, mai umani, mai plini de compasiune, de toleranță, de empatie…
Mi-e toamnă în suflet și simt un dor nespus, e greu să privești decăderea umană, acea umanitate care se târăște ca un șarpe pe pământ, căzând asemeni frunzelor de toamnă într-un șir nesfârșit…
Mi-e toamnă în suflet și mi-aș dori un zbor nesfârșit pentru a mă pierde de mine, pentru a mă pierde de tine, de noi, de tot ce e-n jur… Mi-e aripa frântă și e greu să mai mă înalț spre zări de alabastru…

Mi-e toamnă în suflet… atât. E doar un strigăt mut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.