BEN AARONOVITCH: RÂURILE DIN LONDRA (SERIA „PETER GRANT” #1) – RECENZIE

 

 

     „Construită cu detaliu și imaginație… Aaronovitch este un scriitor care trebuie urmărit.”
       Peter F. Hamilton
   Mi-am dorit romanul „Râurile din Londra” de Ben Aaronotovich încă de când am auzit despre el. Are o copertă minunată, iar faptul că aduce în discuție capitala Marii Britanii a fost un detaliu decisiv pentru a ști că vreau să am această carte pe rafturile bibliotecii mele. Din acest punct de vedere, nu am fost dezamăgită, romanul aduce în prim-plan detalii savuroase despre Londra, ne ajută prin intermediul descrierilor ample să ne plimbăm pe străzile sale, să surprindem culoarea locală și să vizualizăm punctele de atracție turistice principale, precum și acele zone mai puțin cunoscute, pe care doar un londonez tipic le-ar putea aduce în discuție. De asemenea, descrierile ne permit să ne întoarcem în timp, până la Londra cucerită de romani, lucru care mie mi-a animat destul de tare imaginația. Totuși, dacă nu sunteți adepți ai detaliilor minuțioase, s-ar putea ca toate acestea să vi se pară puțin plictisitoare, pentru mine au fost chestiuni care au dat culoare întregii cărți.
     „Râurile din Londra” este o carte înconjurată de o anumită straneitate, un fantasy atipic care împletește cu succes elemente de thriller în interiorul paginilor sale, făcându-ne să ne cufundăm într-un univers plin de elemente fantastice, de zei ai apelor cu caracteristici umane, de nimfe, fantome și strigoi, în care magia este prezentă ca element definitoriu.
      Sentimentele mele cu privire la acest roman sunt un pic contradictorii, pentru că am avut momente când mi-a plăcut foarte tare și clipe în care mi-aș fi dorit un pic mai mult. Am început destul de greoi lectura și primele o sută de pagini le-am parcurs cu destul de mare dificultate, pentru că nu reușeam deloc să mă simt atrasă de lumea autorului. Apoi, pe parcurs, acțiunea a scăpat de acea lentoare inițială, ritmul crescând în mod progresiv, pentru a ajunge la unul alert abia pe finalul romanului, unde deja nu mai puteam lăsa cartea jos din mână, curioasă să văd cine este vinovatul și cum se vor termina toate. Zic totuși să aveți răbdare cu începutul acestui roman, pentru că apoi merită. Cred că mi-a fost mai greu din cauza stilului britanic, mi-a fost puțin mai dificil să mă obișnuiesc cu el, nu și cu umorul negru pe care l-am savurat. Am apreciat faptul că acea culoare a literaturii englezești nu s-a pierdut la traducere, că a rămas acolo ca notă definitorie, iar pentru acest fapt țin să felicit traducătorul!
     „Râurile din Londra” ne introduce în lumea Bizareriei, o locuință în stil gregorian situată într-o Londră diferită de cea pe care o experimentăm ca turiști. Este orașul acela autentic pe care îl poți descoperi doar dacă ești locuiești chiar în inima lui, iar autorul ni-l prezintă cu tot cu lumini și cu umbre. Un mare bonus l-a reprezentat senzația aceea de amestec cultural pe care îl simți și când ajungi în Londra, căci nu întâlnești nicăieri o mai mare diversitate rasială și culturală decât o faci în capitala britanică. Personajul principal însuși, Peter Grant, este negru, cu origini pe undeva prin Sierra Leone, iar el ne prezintă orașul cu istoria sa bogată, cu locurile sale pline de povești minunate, cu oamenii săi de rase și culori diferite, provenind din diverse colțuri ale lumii, cu problemele sale, dar cu toate chestiunile centrate pe apărarea acestui loc, pe obținerea „păcii Reginei”. Cartea este un frumos tribut adus Londrei și se simte dincolo de fiecare descriere dragostea autorului pentru acest oraș.
      Bizareria este un loc de care m-am îndrăgostit pe loc. Are trei biblioteci uriașe, da, ați auzit bine, trei, așadar, este raiul oricărui cititor. Este casa în care poposește Peter Grant, polițist în devenire, pentru care viitorul nu se anunța a fi prea roz, mai ales că nu fusese ales să reprezinte o divizie prea activă a poliției londoneze: Departamentul de Progresie a Investigației, un nume pompos care se referea la ocuparea cu partea de hârțogăraie a poliției metropolitane, spre deosebire de colega sa, Lesley May, care urma să ajungă la divizia de criminalistică, un loc vânat de orice polițist în devenire. Nu este de mirare așadar că Peter răspunde chemării inspectorului Nightingale, cel care se ocupa de zona subsidiară a anchetelor polițienești: cea care cerceta prezența vestigio-urilor, a tuturor formelor de magie existente în cazul tuturor infracțiunilor, un departament aflat la granița dintre real și ireal, căci are în prim-plan lucrul cu lipsa palpabilului.
      Peter Grant devine ucenicul lui Nightingale, un personaj extrem de puternic, cu o înțelepciune fără margini (cunoaște atât tainele lumii vizibile, cât și pe cele ale lumii invizibile, compusă din zei ai râurilor, nimfe și fantome; precum și latina, greaca și alte limbi, tainele magiei și prețul folosirii acesteia în mod necorespunzător). Îl însoțim pe tânăr în descoperirea tainelor vrăjitoriei și îl putem observa în timp ce exersează diverse forme de magie. Nu este asemeni celei pe care Maestrul său o poate crea cu gândul sau prin intermediul bastonului său cu puteri nebănuite, dar este doar începutul, așa că mai are timp te-ai putea gândi… Însă, lucrurile nu stau chiar așa, pentru că evenimente stranii încep să se petreacă în Londra, apar tot felul de morți suspecte, oamenii se comportă într-un mod bizar și plin de violență, ca și cum ar fi străbătuți de o revoltă permanentă,  anumite fantome le apar în cale, iar chiar Maestrul său ajunge să se zbată între viață și moarte după ce a fost împușcat în timp ce lucrau la un caz. Astfel, ucenicul este forțat de împrejurări să ia frâiele problemei în mâini și să încerce să rezolve cazurile acestea ciudate, se vede nevoit să își testeze toate formele de magie învățate și să ceară ajutorul lumii supranaturale a orașului, mai ales că vinovat de toate acestea se credea că este un strigoi. Cum se va termina totul trebuie să aflați singuri.
     Ritmul este unul destul de lent, menit să ne introducă în atmosfera romanului și să ne lase imaginația să se anime, întrebându-ne ce anume ne-a pregătit autorul pentru cărțile viitoare din serie (sunt șapte în total și două nuvele). Spre final, lucrurile se schimbă puțin, totul devine mult mai rapid, parcă facem o cursă între trecut și prezent.
    „Râurile din Londra” este doar preambulul pentru un univers magic nou care ni se deschide în față. Autorul își construiește lumea în acest prim volum. Atmosfera este adeseori stranie, însă acest fapt face deliciul întregului roman, te face să vrei să afli mai multe, să te întrebi cine se află în spatele tuturor crimelor, cine va scăpa și cine va trece în neființă. A fost un roman bun pentru iubitorul de fantasy din mine. Se putea mai mult, însă este doar primul volum și sper că voi primi mult mai multe răspunsuri și rezolvări în volumele viitoare. Mi s-a părut că autorul procedează cu această carte la fel ca în cazul unei povești de iubire: ne oferă un act de seducere, ne introduce treptat în lumea sa, ne oferă scânteile care fac ca lucrurile să meargă, dar, din când în când, avem parte și de câteva certuri, cu personajele, cu acțiunea în sine, astfel încât să aprindă și mai tare flăcările iubirii.
       Personajele sunt creionate cu măiestrie și avem parte de o diversitate la fel de mare cu cea prezentă pe străzile din Londra: există polițiști și civili, precum și personaje supranaturale. Molly, fantoma care are grijă de Bizarerie, m-a intrigat cred că cel mai tare. Parcă se joacă cu mintea noastră și are acea înfățișare specifică lumii japoneze, te aștepți să folosească o tehnică străveche pe tine în orice moment, ceea ce îți oferă fiori pe șira spinării. Beverley Brook, surorile ei, mai ales Tyburn, mama și tata Tamisa toți au acea stranietate care însoțește întreg romanul. Sunt râuri, zei și nimfe, însă au și caracteristici extrem de umanizate, ceea ce te face să te îndrăgostești de lumea lor, una plină de fast și una a libertății, a oamenilor care călătoresc cu rulotele și sunt prezenți la bâlciuri.
   Mi-a plăcut și faptul că autorul nu lasă deoparte nici elementul romance, prezentându-ne niște fiori de iubire atât în ceea ce îi privește pe Lesley și Peter, cât și în ceea ce îi privește pe Beverley și Peter, veți înțelege ce spun citind romanul. Oricum, Peter se află în pragul unui proces de maturizare și putem observa o creștere și o dezvoltare a sa până spre finalul romanului, pe măsură ce se acomodează cu noua lume descoperită și cu abilitățile sale speciale.
    „Râurile din Londra” este un fantasy cu accente detectiviste și romantice pe care vă invit să îl descoperiți. Este una dintre acele cărți pe care fie o placi, fie o urăști și sunt curioasă să aflu în care tabără vă situați. Cât despre mine, abia aștept cel de al doilea volum al seriei. Această primă carte a reușit să îmi stârnească foarte tare curiozitatea.
     DATE DESPRE CARTE:
     ________________
     Titlu: „Râurile din Londra”
     Autor: Ben Aaronovitch
     Titlu original: Rivers of London
     Traducător: Alexandru Voicescu
     Serie: Peter Grant
     Volum: I
     Editura: Herg Benet
     Colecție: Arven/Speculativ
     Anul apariției: 2018
     Număr de pagini: 384
     Cartea poate fi achiziționată de aici.

4 gânduri despre ”BEN AARONOVITCH: RÂURILE DIN LONDRA (SERIA „PETER GRANT” #1) – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.