MARIA DAHVANA HEADLEY: MAGONIA (MAGONIA #1) – RECENZIE

      V-ați întrebat vreodată cum ar fi să plutiți pe deasupra cerului, să observați lumea de dedesubt doar printr-un ochean și să puteți înota prin oceanul de nori? V-ați gândit vreodată că ar putea să existe și alte universuri decât al nostru și că păsările pot face parte dintr-o mare familie, asemeni nouă? Eu am făcut-o de multe ori, iar autoarea Maria Dahvana Headley vine în întâmpinarea gândurilor mele prin volumul unu al seriei „Magonia”, prin intermediul căruia le oferă cititorilor săi o lume cu totul nouă, dar nu neapărat una a frumosului, ci una în care înșelătoria și prefăcătoria sunt la ele acasă, în care aparențele pot fi înșelătoare și în care misterul apare după fiecare colț.
    M-am ferit mult timp de cititul „Magoniei”, deși m-a intrigat prin titlu și prin coperta minunată încă de când a apărut. În blogosferă, părerile sunt împărțite și mulți spun că este o serie slabă, ba, mai mult decât atât, că este mai greu de parcurs din cauza numeroaselor referințe medicale care apar încă de la început. Nimic mai fals decât toate acestea cu privire la acest prim volum. Acum, după parcurgerea lui cu sufletul la gură, pagină cu pagină, mă bucur că i-am dat o șansă și că l-am achiziționat de pe Libris. Pentru mine, este o carte fascinantă, care a reușit să mă facă să fiu curioasă și să îmi doresc să aflu mai mult, să vreau să mă pierd în povestea sa, iar toate acestea sunt elemente de neprețuit când vine vorba de o lectură. Mi-a ținut o bună companie în aceste zile friguroase și ploioase de toamnă și m-a făcut să îmi doresc să citesc și cel de al doilea volum.
    „Magonia” este o fantezie pură, o lectură magică și o abordare îndrăzneață din partea autoarei, care îmbină elemente de istorie și de știință cu cele ce țin de realitate, aducând în prim-plan personaje minunate și deosebite în imperfecțiunea lor, reușind să creeze un univers feeric, unic, de o profunzime și sensibilitate aparte. M-a captivat încă de la început și a continuat să mă vrăjească trimițând praf magic prin prisma acțiunii aduse în fața mea și a tărâmului plin de case-corăbii ce plutesc pe deasupra norilor, sfidând orice fel de lege a naturii și a termodinamicii, făcând posibilă supraviețuirea dincolo de Pământ și de universul cunoscut, palpabil. Magonia este o lume invizibilă, amintită de oameni încă din Antichitate, o lume cu totul nouă și cu atât mai fascinantă. Și aici, la fel ca pe Pământ, există o luptă pentru supraviețuire, iar acest lucru se întâmplă indiferent de acțiunile care trebuie întreprinse. Pare că tot ceea ce știm, toate acele reguli care îți interzic să te bucuri de lucrurile și munca altora au înghețat sus, în universul magonian, unde hoția nu pare un păcat, iar sclavia este încă practicată. Sus, în tărâmul caselor-corăbii, se aplică legea puterii, iar toți ceilalți se supun regulilor ce le sunt impuse, fără a sta să analizeze sau să pună la îndoială cuvintele căpitanului. 


     „Magonia” este o carte care a reușit să mă încânte mult mai mult decât m-aș fi așteptat. Este un roman îndrăzneț, magic, provocator, extraordinar de bine scris, cu un stil ludic, capabil să aducă la suprafață cele mai fascinante ființe pe care mintea umană le-ar putea vreodată imagina și cele mai vii imagini pe care imaginația le-ar putea cuprinde. Încă am în minte trilurile canwri-lor existenți în plămânii magonienilor, încă aud cântecele capabile să creeze sau să distrugă luni, observ balenele și rechinii furtună, îmi tresaltă inima doar când mă gândesc la suflări și încă plutesc pe nori pufoși, admirând rostrae-le care coboară și urcă pe frânghiile ce le ajută să ia în posesie grânele sau animalele oamenilor, căci această abilitate mi-a lipsit dintotdeauna. Toate astea le vizualizez acum de fiecare dată când mă uit la cer și la toate astea mă gândesc de fiecare dată când furtuna începe parcă de nicăieri, când vântul bate mai tare, când fulgerele brăzdează cerul și tunetele trimit fiori reci pe șira spinării. Nu am cum altfel, imaginația mi-a fost animată deja și cred cu tărie că lumea aceasta fascinantă a ieșit din paginile cărții și s-a transpus pe cerul meu.
      Însă, să o luăm de la început și să vă spun câte ceva despre cartea în sine. Este greu să trec peste toate acele strigăte de mirare pe care romanul mi le-a trezit și să nu mă simt încă prinsă în poveste. Maria Dahvana Headley a avut praf de zâne pe degete când a scris povestea asta cu siguranță…
      Aza Ray Boyle este o adolescentă aflată în preajma vârstei de șaisprezece ani pentru care lumea aceasta nu a reprezentat niciodată, de când se știe, Paradisul… Ea suferă de o boală rară, unică prin forma și caracteristicile sale, care a bântuit-o de mică și nu i-a oferit posibilitatea de a face tot ceea ce le aduce fericirea copiilor și tinerilor. Sindromul Azaray, denumit după ea, nu o lasă să respire așa cum trebuie, fapt care nu o lasă să alerge, să se cațere în copaci, să meargă cu bicicleta, să fie o anonimă în clasa ei de liceeni… Este mereu vineție, mereu slăbită de boală, mereu obligată să viziteze spitalele pentru a mai primi încă o clipă de viață în plus, pentru a putea să mai ia parte puțin la o mimare a normalității. Moartea planează întotdeauna asupra ei și, în ciuda faptului că mama ei, cercetător de meserie, tot caută soluții salvatoare, iar medicii se îndreaptă spre medicamente miracol, se pare că Aza Ray nu se va bucura de longevitate. Este un fapt palpabil, real, care se află mereu între ea și părinții ei, între ea și sora ei mai mică, Eli, între ea și cel mai bun prieten al său, Jason Kerwin. 
       Dincolo de a fi o adolescentă atipică, ce a petrecut întreaga viață printre cărți, singura activitate care nu o solicita fizic, întrecându-se cu Jason pentru premiul de a deține cele mai multe cunoștințe, viața Azei Ray devine încă și mai bizară când, într-o zi, la școală, vede pe fereastră o corabie plutind pe cer, iar de acolo se aude o voce care o cheamă, cerându-i să iasă afară. Deși tuturor li se pare a fi o halucinație, un efect secundar al medicamentelor sale, Aza simte că nu este vorba de așa ceva, că totul este mult prea real. Singurul care o crede și care oferă un oarecare sens celor văzute de ea este Jason, cel care îi și vorbește pentru prima dată de Magonia, un tărâm invizibl ochiului uman, dar care seamănă foarte tare cu ceea ce descrie Aza.
       Magonia devine parte din viața Azei Ray în momentul în care aceasta moare la scurt timp după vederea corabiei și ajunge sus, deasupra norilor, pe Amina Pennarum, nava condusă de Zal Quel, căpitanul ce se va dovedi a fi adevărata mamă a Azei. Din acest moment, viața tinerei capătă alte valențe, iar ea se transformă în totalitate, devenind un erou cu puteri magice și extraordinare, în totală antiteză cu fata slabă și bolnăvicioasă care era pe Pământ. Din fata fără viitor, devine o războinică de temut. Până și înfățișarea sa devine alta, iar fata trebuie să lupte permanent cu noul ei mod de a fi, cu noile sale caracteristici. Cel mai bizar lucru este faptul că ea, ca toți magonienii, are o pasăre ce trăiește în plămânul său, numită canwr, care o ajută să își găsească propriul cântec. 
      Asemeni Azei, descoperim noua lume și avem ce observa: păsări cu caracteristici umane, oameni cu pielea albastră, canwri plini de cântece, magonieni cu case pierdute, suflări care pot lua înfățișări umane, dar care au rolul de a distruge totul în jur. Este o lume îndrăzneață, ambițioasă, care te face să asiști neputincios la toate aventurile eroilor preferați, lăsându-ți însă la final impresia că încă mai ai multe mistere de descifrat. 
      În Magonia, deși îi este dor de viața de pe Pământ și, mai cu seamă, de Jason, cu care încearcă să intre în contact în câteva rânduri, sentimentele Azei Ray încep să fie împărțite între simțul datoriei și dorul de casă, între dragostea pentru Jason și cea abia întrevăzută față de Dai, magonianul orfan, mâna dreaptă a mamei sale și opusul prietenului ei de pe Pământ. Acest triunghi format din Aza, Jason și Dai este destul de atipic, mai cu seamă că Dai este exact opusul lui Jason. Cel din urmă este extrem de protectiv, face orice îi stă în putință pentru a o salva pe prietena sa de boala de care suferă, iar după moartea acesteia, deși are tot mai des accese de anxietate, este singurul care este convins ca Magonia există, că un lucru straniu s-a întâmplat la moartea Azei și că aceasta nu are cum să fi dispărut de tot, ci ea trebuie să se afle undeva, într-un plan paralel, iar el trebuie să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru a ajunge la ea, pentru a o găsi. Pe de altă parte, Dai e arogant, se crede superior Azei, încearcă să îi testeze limitele întotdeauna și, deși simte o oarecare atracție față de tânără, nu ești sigur dacă aceasta este produsul dragostei sau al loialității sale față de Zal Quel.
      Ajungem acum la un punct care m-a intrigat foarte tare în acest roman: Zal Quel. Mi se pare că mama Azei, căpitanul navei, este tipul acela de om bolnav mental, care își dorește să controleze totul în jur, să treacă peste oricine și peste orice doar pentru a își atinge scopul, iar acesta nu este de neglijat: ea vrea să distrugă Pământul, sursa de hrană a magonienilor, fiind convinsă că Magonia poate să își producă singură hrana dacă găsește niște epifite. Este genul acela de geniu nebun, care profită de darul fiicei sale, de puterile ei neobișnuite, capabile să creeze sau să distrugă după pofte. De asemenea, profită de lipsa de afecțiune și de durerea lui Dai, cel care și-a pierdut întreaga familie în urma unei foamete cumplite ce s-a petrecut în satul său. Îl face să creadă că oamenii sunt întreaga sursă a durerii sale, la fel și capitala Magoniei, fapt care îl determină pe acesta să fie mult mai supus. Nu știu dacă am dreptate încă, dar nu mi s-a părut o mamă apropiată de fiica sa, mai ales că o pierduse în urmă cu cincisprezece ani și acum abia o regăsește, ci o femeie puternică, capabilă de orice pentru a își duce planul la bun sfârșit. Mi se pare că profită de pe urma naivității și a neștiinței Azei Ray, determinând-o să meargă și să acționeze după bunul plac. Norocul Azei sunt păsările rostrae, sclavii de pe nava magoniană care își doresc libertatea, un alt căpitan de navă, Ley Fol, și un canwr mai neobișnuit, fost locuitor al plămânilor lui Zal, acum atașat de Aza. Deși se spune că există o legătură specială între canwr și primul său stăpân, Caru, canwr-ul lui Zal, pare să o aleagă pe Aza mereu și mereu, în detrimentul primei sale stăpâne.
      Sunt multe lucruri care trebuie aflate despre Magonia și despre Aza Ray și familia sa magoniană, sunt multe semne de întrebare cu privire la o posibilă legătură amoroasă între Aza Ray și Jason, până la urmă sunt antagonici, provin din lumi total diferite. Tocmai de aceea, abia aștept să aflu ce ne-a pregătit autoarea în cel de al doilea volum.
       „Magonia” este un volum minunat, o introducere pe un tărâm magic și mistic, un fantasy îndrăzneț și provocator pe care vă invit să îl descoperiți dacă nu ați avut curiozitatea asta până acum. O nouă lume ni se deschide în față și trebuie neapărat exploatată. Are o atmosferă ușor gotică și un stil demn de filmele lui Hitchcock, așa că zic să ajungeți la el cât mai repede posibil.



    DATE DESPRE CARTE:
    _________________
    Titlu: „Magonia”
    Autor: Maria Dahvana Headley
    Titlu original: Magonia
    Traducător: Roxana Olteanu
    Editura: Grupul editorial Corint
    Colecție: Leda Edge
    Categorie: Sf & Fantasy
    Anul apariției: 2016
    Număr de pagini: 303


       


6 gânduri despre ”MARIA DAHVANA HEADLEY: MAGONIA (MAGONIA #1) – RECENZIE

  1. Oana - Crâmpeie de suflet zice:

    Eu mult timp am refuzat să o citesc, auzisem prea multe lucruri contradictorii despre ea și am zis că nu e pentru mine. Apoi, am zis să încerc, să vedem cum mi se pare, iar între paginile ei chiar am reușit să găsesc o poveste fascinantă. Mi se pare un fantasy foarte bun, fără multe dintre clișeele tipice. Abia aștept să văd ce a pregătit autoarea pentru volumul 2, pentru că sunt multe lucruri ce trebuie descâlcite.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.