Am citit cu mari emoții „Râurile din Londra”, pentru că părerile în privința acestei cărți erau extrem de împărțite. Însă, recunosc, mi-a plăcut, în ciuda descrierilor destul de lungi. A reușit să mă introducă în atmosfera romanului, mi-a deschis în față un univers magic cu totul nou și abia aștept să mă întorc la Bizarerie în viitoarele volume.
Am citit „Semnătura tuturor lucrurilor” cu sufletul la gură, iar Elizabeth Gilbert a reușit să mă surprindă extrem de tare, mai ales că această saga de familie, ce ne poartă pașii de-a lungul unui secol, are mari accente de carte clasică. Este o poveste despre dragostea de natură și descoperirea de sine și a reușit să îmi anime foarte tare imaginația.
„Confesiunile unei fete rele” m-a luat total prin surprindere, pentru că nu mă așteptam să îmi placă. M-a scos din zona mea de confort, însă mi-a plăcut foarte tare mesajul pe care autoarea îl transmite: acela că indiferent de ceea ce faci în viață, important este să te facă să te simți mulțumit și fericit, indiferent de ceea ce vor crede cei din jurul tău.
Mi-am dorit foarte tare să o cunosc mai bine pe Jeanette Winterson, iar „De ce să fii fericită când poți fi normală?” mi-a făcut inima să tresalte. Este o autobiografie care aduce în prim-plan chestiuni dureroase din viața autoarei, precum problemele cu mama sa adoptivă, pierderea identității odată cu adopția, regăsirea de sine, acceptarea faptului că îi plac fetele, iar nu băieții. Este o carte dureroasă, însă minunată.
„Magonia” mi-am dorit-o, apoi nu am mai vrut-o pentru mult timp, apoi mi-am adus din nou aminte de ea și ma bucur nespus că am citit-o. Am descoperit un fantasy minunat, cu o tematică îndrăzneață și ambițioasă.
Am mai citit „The Secret Garden” de Frances Hodgson Burnett și urmează să vă vorbesc despre ea curând pe blog cred, pentru că aduce în discuție chestiuni extrem de sensibile, cu toate că este o carte pentru copii. Am început și „Bad Romance”, însă am parcurs abia jumătate din această carte, ce poartă cu sine amprenta sensibilității, și urmează să vă spun mult mai multe despre ea în luna octombrie.
Am avut multe lecturi minunate, însă cartea lunii rămâne în mod cert „Reconstituind-o pe Amelia”. Între mine și cartea asta s-a creat clar o relație minunată, este una dintre acele cărți care mi-a intrat direct în suflet și refuză să mai iasă de acolo. Subiectul este extrem de sensibil, personajul principal și eponim este o adolescentă, iar modul în care aceasta și-a găsit sfârșitul mă face să îmi pun o mulțime de întrebări și să mă revolt așa cum nu o mai făcusem de mult.
Sunt foarte interesante toate aceste lecturi, pe care le-ai enumerat intr-un mod fermecator. Un octombrie plin de lecturi placute, draga mea Oana!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc la fel, draga mea! ❤
ApreciazăApreciază
Foarte frumoase titluri. Felicitari pentru lista frumoasa si bogata! „Reconstituind-o pe Amelia” mi-a placut si mie enorm.
ApreciazăApreciază
Frumoase lecturi ai avut!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc! ❤ Este o carte de suflet.
ApreciazăApreciază
Au fost, m-am bucurat că am ieșit un pic din zona mea de confort și am diversificat puțin lista de lecturi 🙂
ApreciazăApreciază