GUILLAUME MUSSO: CENTRAL PARK (GRUPUL EDITORIAL ALL) – RECENZIE

      „Mai întâi, tu: polițista franceză care îl cunoaște cel mai bine fiindcă l-a vânat cu înverșunare. Tu, femeia căreia i-a ucis copilul ce urma să se nască.Tu, cu furia și ura ta față de el. Apoi, eu: agentul FBI însărcinat cu ancheta și care i-a dat de urmă în Statele Unite. Doi polițiști împotriva lui. Doi polițiști hotărâți să-i vină de hac; doi polițiști cu slăbiciunile și demonii lor, care trec brusc de la statutul de vânător la cel de pradă.”
       (Guillaume Musso)

      Romanul lui Guillaume Musso„Central Park” a stat pe rafturile bibliotecii mele mult prea mult timp, îl tot observam și puneam ochii pe el, după care aproape niciodată nu îl luam efectiv pentru a îl citi. Întotdeauna am avut impresia că perioada cea mai bună pentru lecturarea lui este toamna, nu mă întrebați de unde provenea această fixație, căci nu știu să vă spun ce rotiță a creierului meu a făcut această conexiune, însă, citind povestea cuprinsă între paginile sale mi-am dat seama că informația era una corectă,  acțiunea petrecându-se în luna octombrie a anului 2013, cu câteva întoarceri în trecut, aproape preponderent tot în timpul acestui anotimp. Zilele trecute, am  zărit iarăși romanul și, cu obsesia mea pentru „a se citi toamna”, am pus mâna pe el și mi-am spus că acum e acum, dacă nu încep citirea lui chiar în acest moment, aproape sigur nu o voi mai face vreodată… 
        Am mai citit un singur roman de la Musso („După șapte ani”) și, oarecum, eram familiarizată cu stilul lui de scriere și cu finalul atipic, însă nimic nu m-a pregătit pentru ceea ce am găsit în „Central Park”. Mi s-a tot spus că este unul dintre cele mai bune romane ale sale și toți cei care mi-au zis asta aveau dreptate, știau ei ce știau.
    „Central Park” este un thriller cu puternice accente psihologice și romantice, a cărui poveste are darul de a te ține captiv de la început până la final și de a te forța să îți ții toate simțurile treze pentru a nu scăpa niciun detaliu ce ți-ar putea oferi informații cu privire la identitatea celui care a pus la cale o acțiune atât de halucinantă. Este un roman care stă sub marca imprevizibilului, o istorie de viață tulburătoare,  care aduce la lumină cei mai ascunși demoni ai ființei umane, cele mari temeri și frici. Este o carte tulburătoare, cu un deznodământ atipic și neașteptat, care reușește să îți pătrundă în suflet  și în minte și să te bântuie (și când spun asta nu vă gândiți că apelez  la o metaforă, este purul adevăr,  chiar am ajuns să visez noaptea presupuse scenarii).
         Autorul se joacă pur și simplu cu mintea noastră și o face în stil mare de la început și până la final. Nu ne oferă momente de calm, de respiro, ci ne poartă într-o cursă nebună printre fapte trecute și prezente și ne animă curiozitatea la cote alarmante. În mințile noastre iau naștere un milion de posibile scenarii și adevărata surpriză apare abia la final, pentru că deznodământul te ia pur și simplu prin surprindere. Nimic nu anticipează finalul și simțim cum ceva ne lovește în moalele capului… însă după toată adrenalina resimțită pe tot parcursul unor evenimente șocante și dureroase este bine-venit, se închide cercul și putem închide ultima pagină  a cărții cu sufletul împăcat.


        Guillaume Musso ne plasează direct în mijlocul acțiunii și ne face încă de la început să ne întrebăm care este adevărul, ce anume s-a întâmplat cu protagoniștii, ce i-a smuls din mijlocul activităților lor cotidiene obișnuite, cu ce motiv și ce urmărește omul din umbră de i-a pus într-o asemenea postură. Adrenalina îți pulsează prin vene încă de la început, iar inima o ia la trap… 
      Alice Schäfer, polițistă în cadrul Biroului de Criminalistică din Paris, și Gabriel  Keyne, agent FBI de la Biroul din Boston, se trezesc într-o dimineață de octombrie în mijlocul parcului Central Park fără a ști exact cum au ajuns acolo, căci anumite amintiri li s-au șters pur și simplu din memorie. Ea știe că ieșise cu prietenele în oraș, iar el că se afla în Dublin, Irlanda, iar dimineața i-a surprins la un loc, uniți prin prisma unor cătușe ce le atârnă la mâini. Nu mai au nimic, nici acte, nici chei, nici telefoane, doar Alice are cămașa pătată de sânge și un pistol în buzunar, cu un glonț lipsă, despre care nu știe nimic. Deja rotițele din mintea cititorului intră în funcțiune și acționează la turație maximă, pentru că totul este învăluit în confuzie și nu știi ce anume s-a întâmplat acolo și cum  este posibil ca două peroane care nu au nimic în comun să fie transportate din Europa în America fără a avea habar cum s-a întâmplat lucrul acesta.
        Din momentul în care s-au trezit în Central Park, pentru cele două personaje începe o cursă contra cronometru, care îi poartă dintr-un loc în altul pe urmele răpitorului. Fac pași mici, dar siguri, adăugând încă un mic element la puzzle-ul pe care se străduiesc să îl întregească. Descoperă niște numere scrise pe propriul trup, o valiză cu cod, o amprentă a unui anumit Caleb Dunn, iar toate indiciile arată cu degetul spre un criminal în serie, Vaughn, cu care Alice intrase în contact în trecut și care îi schimbase în întregime viața… Însă, problema este că ea îl credea mort. 

       Așa ca întrebarea care se naște este: oare chiar Vaughn este în spatele acestor crime sau un imitator?! Nu se știe sigur de ce ei doi au fost vizați, de ce au fost aduși la un loc, de ce sunt vânați și ce dorește criminalul de la ei. Oare își râde de ei sau cei doi nu sunt decât un fel de păpuși în mâinile unui păpușar mult mai versat, care are un plan mult mai măreț de dus la capăt?

          De-a lungul întregului roman, acțiunea pendulează între momentul prezent și trecut, între amintirile dureroase ale unei alte vieți și evenimentele actuale care i-au pus în situații pe care nu și le-ar fi imaginat vreodată. Alice nu a avut o viață ușoară, începând cu respingerea pe care a simțit-o din partea propriei familii, cu care nu se identifica, în ciuda faptului că a vrut să mimeze incluziunea, și continuând cu pierderea tragică a soțului și a pruncului nenăscut în aceeași zi, fapt pentru care se învinovățește în permanență. La fel, ea a fost victima criminalului în serie pe care îl urmăreau, Vaughn,  iar violența gesturilor lui a marcat-o pe viață la nivel emoțional. Gabriel nu are nici el un trecut mai blând, căci cumnata i-a fost ucisă de niște bande de cartier, iar după acest fapt, soția l-a părăsit, luându-l cu sine și pe fiul lor. Poveștile lor din trecut se contopesc cu prezentul, căci pare ca Vaughn atacă din nou, iar ei sunt prada. Au de înfruntat vechi demoni pentru a scăpa cu viață în prezent și amândoi luptă cu înverșunare,  folosindu-se de toate mijloacele de care dispun. Amândoi își folosesc calitățile de detectivi și pun lucrurile cap la cap pentru a reconstitui crâmpeiele de trecut care le-au fost furate și pentru a ajunge să afle motivul răpirii lor. 
      Nu pot să vă ofer multe detalii, pentru că aș ajunge să vă stric plăcerea lecturii, însă pot să vă spun ca ritmul nebun în care se desfășoară acțiunea și răsturnările continue de situație fac deliciul întregului roman. Îți imaginezi diverse scenarii, însă în momentul în care crezi că ai ajuns să afli vinovatul, un nou fir apare în calea ta și crezi că de-abia acum începi să întrevezi ceea ce este real… Însă, adevărul este ca nu deții controlul nici măcar pentru un singur moment. Guillaume Musso ne pune în fața unor situații halucinante și ne oferă dozele mari de acțiune, dramatism și romantism. Ne duce în mod intenționat pe piste greșite, ne face inimile să ne tresare, după care schimbă povestea și ne oferă unghiuri și perspective noi. 
        Personajele, Alice și Gabriel, sunt extrem de spumoase, de puternice, cu personalități marcante. Soarta îi aduce la un loc, iar continua lor alergare pentru a afla cine se află în spatele răpirii lor îi face să se apropie mult mai tare și să capete încredere unul în altul, ceea ce îi face să își facă anumite confesiuni. Însă, niciunul nu pare să dețină controlul total, iar Alice nu mai are încredere nici măcar în propriii ei cunoscuți, cum sunt tatăl și prietenul ei cel mai bun, Seymour. Toți par a ascunde secrete, iar faptele se precipită de la un capitol la altul. Un mare plus îl au și citatele ce precedă fiecare capitol în parte, atent alese și în perfectă concordanță cu conținutul. Nu bănuiești nici măcar o secundă adevărul, fapt pentru care finalul te ia în  totalitate prin surprindere, acesta fiind și cireașa de pe tort a întregului roman.
      „Central Park” este o carte cu un ritm demențial, care te poartă pe aripile disperării și ale tragismului, pentru a îți oferi apoi o puternică stare de căldură, generată de relațiile dintre protagoniști. Recomand din suflet romanul dacă vă aflați în căutarea unei opere de atmosferă, care să vă țină în alertă de la prima pagină și până la ultima, pe care să nu o puteți lăsa din mâini nici măcar o clipă. Acțiune, suspans, adrenalină, romantism, elemente detectiviste, cam așa aș trasa liniile caracteristice ale cărții lui Musso. Un thriller incitant, tulburător și surprinzător, o călătorie delirantă care m-a făcut să îl trec pe autor pe lista preferaților. 


       Citate:

       „Există momente rare în viață când o ușă se deschide și când ți se oferă o întâlnire pe care n-o mai așteptai. Cea  cu ființa complementară care te acceptă așa cum ești, care te ia pe de-a-ntregul, care îți ghicește și îți acceptă  contradicțiile, temerile, resentimentul, furia, șuvoiul de noroi negru care îți curge prin minte. Și pe care îl  domolește. Cel care îți întinde o oglindă în care nu-ți mai este frică să te privești.          E de ajuns o clipă. O privire. O întâlnire. Pentru a schimba cu totul o viață. Persoana potrivită, momentul potrivit. Capriciul complice al hazardului.”


         „Există momente în viață când o ușă se deschide și ești inundat de lumină. Clipe rare când ceva se descătușează în tine. Plutești în imponderabilitate, gonești pe o autostradă fără radar. Alegerile devin limpezi, răspunsurile înlocuiesc întrebările, frica cedează locul iubirii.         Trebuie să trăiești aceste momente.         Căci rareori durează.”

        „Există încercări pe care nu le depășim niciodată cu adevărat, dar cărora totuși le supraviețuim.”


       
          DATE DESPRE CARTE:
         ___________________

         Titlu: „Central Park”
         Autor: Guillaume Musso
         Titlu original: Central Park
         Traducere și note: Liliana Urian
         Editura: Alfa (Grupul Editorial All)
         Anul apariției: 2016
         Număr de pagini: 360

      Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii AllElefant sau Libris.


18 gânduri despre ”GUILLAUME MUSSO: CENTRAL PARK (GRUPUL EDITORIAL ALL) – RECENZIE

  1. Andreea Boitan zice:

    Vai ce m-am mai intrigat acest roman. Cate scenarii mi-am făcut în minte și la final, când eram tare mandra de mine că am deslușit misterul…whaaaat? Este unul dintre romanele extraordinar de bine scrise pe care le voi recomanda întotdeauna. Mă bucur tare mult că ai citit această carte și pentru că ți-a plăcut, vad eu, la fel de mult cum mi-a plăcut și mie.

    Apreciază

  2. Mili zice:

    Ce rusine imi e, n-am citit nici macar un titlu de Musso. Mereu imi spun sa ii dau o sansa, dar apare altceva. Impresiile tale ma determina sa iau decizia potrivita si sa il citesc cat mai curand posibil.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.