DINAH JEFFRIES: ÎNAINTE DE PLOI (EDITURA NEMIRA) – RECENZIE

         India anului 1930. Arome de nucșoară, chili și coriandru. Parfum de iasomie, tămâie și mosc. Miros simplu de pământ proaspăt și aroma nisipului din deșert. Chiparoși, palmieri și portocali. Rajputana, Delhi și Udaipore. Colonade, marmură albă și acoperișuri de la înălțimea cărora ți se dezvăluie o întreagă lume. Palate, rajahi, atmosferă de poveste. Bazaruri pline de culoare și de savoare. Exotism și natură luxuriantă. Un amestec de Orient și Occident.
          Toate cele menționate creează fundalul pe care se construiește acțiunea romanului „Înainte de ploi” scris de Dinnah Jeffries. Atmosfera pe care autoarea reușește să o redea în opera sa este cea care face întreg deliciul. Prin intermediul acesteia, ți se induce o stare permanentă de visare. Poți vizualiza cu claritate toate locurile descrise în carte și parcă te și vezi făcându-ți bagajele și plecând să te descoperi la nivel spiritual și să îți găsești liniștea sufletească în îndepărtata Indie. Tocmai cadrul este cel care facilitează povestea de iubire care stă la baza acțiunii romanului, căci un asemenea loc te îndeamnă, parcă, să te îndrăgostești. Fără acesta, istoria de amor nu ar fi fost credibilă și încă mai cred că era potrivit finalul oferit înainte de adevărata finalitate a cărții, însă aceasta este o cu totul altă poveste. 
         Am recitit de curând „Maitreyi” de Mircea Eliade și am intuit și în romanul lui Jeffries aceeași îndrăgostire de ideea de Orient și de cultura diferită, de deschiderea spre posibilitatea evadare dintr-un cotidian prea dureros și lipsit de perspective, care se petrece mult mai mult decât dragostea față de persoana din fața ta, ca un fel de eliberare de tot și de toate și de găsire a propriului eu departe de tot ceea ce îți era cunoscut. Spre deosebire de romanul lui Eliade, cea care pleacă în această călătorie inițiatică este o femeie, Eliza Fraser, o tânără care se descoperă pe sine cu adevărat departe de lumea pe care o cunoscuse până la momentul prezent, căreia i se relevă un întreg univers acolo unde se aștepta mai puțin.
         Prin intermediul romanului „Înainte de ploi” ne întoarcem în timp, ajungând într-o Indie aflată sub conducerea Imperiului Britanic. Autoarea ne seduce prin intermediul culorilor, a miresmelor și a locurilor fascinante, care lasă loc ca sentimentele puternice să se nască și să se dezvolte cu rapiditate și în forță, emoțiile căpătând o cu totul altă amploare datorită tuturor acestor detalii, care fac ca totul să irumpă și să ardă cu o flacără puternică. În plus, Jeffries ne oferă o eroină puternică, ce depășește cu mult timpurile pe care le traversează, în care femeia avea rolul ei definit de femeie de casă, soție și mamă, și o poveste magică. Însă, cu toate că ne vrăjește prin intermediul tuturor acestor elemente, Dinah Jeffries nu se ferește din a ne oferi o Indie a contrastelor, în care tradițiile și cutumele sociale încă persistă, în ciuda influenței britanice ce se simte din plin, dominată de bărbați și de misoginism, în care femeia trebuie să ardă pe rug odată cu soțul mort în semn de respect față de acesta, căci nu i se permite să se afirme în plan profesional, ba, mai mult decât atât, în momentul în care soțul moare, dacă nu este arsă, este nevoită să se căsătorească cu fratele soțului pentru a putea avea o viață socială activă și pentru a dispune de mijloacele de subzistență. Mai mult decât atât, India se află la un moment de cotitură, în care indienii își doresc să își recapete drepturile depline asupra conducerii propriului stat, fapt pentru care există multe acte de revoltă, care arată ostilitatea locuitorilor nativi față de cuceritorii britanici. 


       Într-o astfel de acțiune revoluționară își pierde viața și tatăl Elizei, persoana pe care fetița de atunci o idolatriza, o așeza undeva extrem de sus pe piedestal. Timpul îi va dovedi că nu toate lucrurile erau învăluite în aura aceasta de magie și că tatăl ei a făcut lucruri cu un mare ecou în prezent, fapt care a condus la distrugerea sufletească a propriei mame, ba chiar și la neînțelegerile dintre ele, la întreaga ruptură care a făcut-o să își dorească să evadeze din relația deficitară cu propria mamă și să se refugieze în arta fotografică și, mai târziu, în Rajputana. Faptul că va afla adevărul despre părinții săi abia la maturitate nu ușurează cu nimic percepția, însă o ajută să pună altfel în perspectivă lucrurile și să ia decizii mult mai radicale.
         Moartea prematură a tatălui său le-a readus pe Eliza și pe Anna, mama sa, înapoi în Anglia. Abia la vârsta de douăzeci și nouă de ani și după un mariaj terminat brusc cu moartea soțului, Eliza se întoarce înapoi în India, locul pe care îl simte încă din prima clipă ca fiind acasă. Mirosurile, culorile, natura luxuriantă o fac să își dorească să nu mai plece niciodată de aici și să încerce să se cunoască mai bine. Nici măcar nu bănuiește în momentul în care ajunge cu o căruță la palatul ce găzduia familia regală din Rajputana ce turnură va lua viața sa și cât de tare o va schimba această călătorie ce trebuia să dureze doar un an! A venit aici pentru a surprinde viața nativilor pentru Imperiul Britanic, însă ceea ce se dorea o călătorie în interes de serviciu și o afirmare pe plan profesional într-o perioadă în care femeia nu avea atât de tare acces la o carieră se va dovedi a fi aventura vieții ei și acel moment scos parcă anume de soartă în față pentru a se descoperi, pentru a observa cine este cu adevărat și pentru a fi împăcată cu ea și cu trecutul său. Călătoria ei devine una inițiatică, o cale ce o ajută să își descopere adevărat identitate și puterea interioară.
           Încă din momentul în care pătrundem în palatul din Rajputana, timpul pare că stă în loc, iar acțiunea capătă valențe magice. Nu de puține ori m-am întrebat dacă ar fi mai fost posibilă toată acea poveste de dragoste și dacă ar fi fost credibile toate intrigile ce se țes în jurul Elizei dacă nu ar fi existat bula asta în timp, care pare să acapareze totul sub puterea ei. Tot ceea ce se desfășoară în India pare a fi asemeni unui miraj ce ia ființă în inima deșertului și nu cred când afirm că întreg firul narativ al romanului nu ar fi fost posibil fără acest cadru mirific, fără toată această feerie creată de tărâmul indian, ce îmbracă totul într-un veșmânt de basm și ne lasă cu credința că totul poate fi posibil, chiar și o uniune care în mod real este imposibilă atât în plan social, cât și politic. 
          Eliza Fraser se îndrăgostește în Rajputana de prințul Jayant, fiul mai rebel al familiei regale, și înțelege că tot ceea ce simțise până atunci, chiar și față de soțul ei, mort acum, nu fusese dragoste adevărată. Are impresia că până la venirea ei în locurile copilăriei sale nu a cunoscut viață cu adevărat, că nu a reușit să fie ea însăși așa cum și-a dorit și că prea mult timp a făcut pe plac altora. Nici la palat lucrurile nu decurg cu mult mai bine, pentru că, deși fusese primită cu brațele deschise de către Laxmi, regina mamă, și este ajutată să cunoască tradițiile și cultura indiană de către fiul acesteia, intrigile nu întârzie să apară și mulți o vor plecată, mai cu seamă că sosește într-un climat politic instabil, în care indienii visează la libertate, iar britanicii par să fi mai pierdut din putere. Nu de puține ori este înfruntată sau ținută captivă, la cheremul oamenilor influenți din castel, iar încăpățânarea Elizei nu mi s-a părut chiar mereu credibilă, pentru că, până la urmă, putea pleca oricând în casa prietenie ei de acolo, Dottie, sau putea cere să fie mutată în altă parte, unde i-ar fi fost mai comod, mai ales că putea să își desfășoare munca de fotograf și în altă parte. 
          Povestea de dragoste cu marele raja, Jayant, se înfiripă destul de repede și, curând, cei doi descoperă că nu pot trai unul fără altul, iar toate piedicile ce le sunt puse în cale nu reușesc să îi despartă. Există un oarecare triunghi amoros creat la un moment dat, Clifford Slater fiind un pretendent mult încurajat de ambele tabere, însă iubirea pentru prințul indian o împiedică să meargă până la un capăt cu un om cu care, poate, ar fi avut ceva mai multe în comun.
          Apropierea de Jay o ajută să cunoască mult mai bine obiceiurile Indiei și să ajungă să le înțeleagă, să se contopească cu acestea. Este interesant de parcurs acest periplu al ei printre tradițiile ce i se păreau inițial barbare și ajungerea la uniunea cu un exponent de seamă al acestei culturi. Practic, Eliza ajunge să cunoască adevărata Indie și observă multe lucruri și încearcă să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru a mai diminua din contraste. Femeile indiene nu se bucură de cea mai mare libertate, multe sunt victime ale unor tradiții ce dăinuiesc din vechime, situația văduvelor nu este una tocmai minunată, iar a concubinelor nici atât.  La fel, există multe discrepanțe între oamenii bogați și cei săraci, care, de multe ori, nu au nici apa necesară. 
          „Înainte de ploi” a reprezentat prima mea întâlnire cu autoarea Dinah Jeffries și mi-a plăcut extrem de tare. Există teme aduse în discuție care mi-au plăcut, la fel cum foarte tare m-au încântat descrierile spațiilor și ale culorii locale, ce m-au făcut să simt că am ajuns direct în Anglia. Intrigile de la palat au avut farmecul lor și m-au făcut să cred că mă aflu într-un basm desprins din „O mie și una de nopți” (personajul Indira mi s-a părut minunat construit și pata de culoare a întregului roman, cu un rol cheie în descoperirea adevărului referitor la identitatea Elizei). Ceea ce nu mi s-a părut foarte credibil, în schimb, este finalul, ultimul, pentru că există mai multe răsturnări de situație care te fac să crezi ca lucrurile ar putea sta altfel. Mi se pare puțin ireal ca un prinț indian, aparținând unei castre superioare, să lase totul pentru a se dărui întru totul unei europence. Familia s-ar fi opus ceva mai tare, indiferent dacă el este menit să devină rege sau nu. Cultura nu permite astfel de uniuni. Tocmai de aceea mi-ar fi plăcut finalul imaginat înainte de deznodământul propriu-zis, cel în care Eliza rămâne să se cunoască și să se bucure de noile descoperiri referitoare la identitatea sa. S-ar fi păstrat, astfel, mult mai mare acea aură de mister pe care o întâlnim la începutul operei, iar India i-ar fi adus acea experiență pe care cu toții o caută atunci când ajung pe acest tărâm asiatic. În rest, povestea este construită frumos și te prinde extrem de tare, ținându-te captiv între paginile sale. 


            Citate:


          „Viața are un fel amuzant de a aranja lucrurile în feluri neașteptate.”
 


          „În cele mai negre momente, un singur prieten e suficient.”
 


       „Pentru prima dată în viața ei, credea într-adevăr că există un lucru precum legătura dintre suflete, că există oameni pe care îi cunoști cu sufletul. Pe unii îi ști de o oră sau două, pe alții, de o viață întreagă.”


        
         DATE DESPRE CARTE:
         ___________________

         Titlu: „Înainte de ploi”
         Autor: Dinah Jeffries
         Titlu original: Before de Rains
    Traducător: Monica Șerban (pe care o felicit pentru traducerea minunată!)
          Editura: Nemira
          Colecție: Damen Tango
          Anul apariției: 2018
          Număr de pagini: 368

          Puteți comanda cartea de aici.
        

        

14 gânduri despre ”DINAH JEFFRIES: ÎNAINTE DE PLOI (EDITURA NEMIRA) – RECENZIE

  1. Oana - Crâmpeie de suflet zice:

    La mine este interesant că am pornit lectura cărților ei cu cel mai recent roman tradus la noi, cu toate că am tot ce a fost tradus la noi de la Dinah Jeffries. 🙂 „Înainte de ploi” este în primul rând un roman de atmosferă, asta m-a încântat foarte tare.

    Apreciază

  2. Anca R zice:

    Eu am citit toate cărțile ei. Pot spune că topul meu este similar cu ordinea aparițiilor lor la noi in tara. Știe să creeze cadre de basm, dar nu excelează la capitolul personaje și relații.

    Apreciază

  3. Adriana C. zice:

    Am citit de Dinah Jefferies 'Sotia plantatorului de ceai' si mi-a placut. Si 'Inainte de ploi' cred ca mi-ar placea. Pare ca transmite o atmosfera plina de parfum si de culoare. Imi plac lecturile astea mai exotice. 🙂

    Apreciază

    • athousandsummers zice:

      Inca n-am citit nimic scris de autoare, dar sper sa fac asta curand. Dupa o recenzie asa complexa si atent lucrata, simt ca imi vor placea descrierile ei si astept sa cutreier prin toate locurile pe care le zugraveste.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.