DAVID HOFMEYR: STONE RIDER – CURSĂ PENTRU SPERANȚĂ. PENTRU DRAGOSTE. PENTRU RĂZBUNARE (STORIA BOOKS) – RECENZIE

Mi-am dorit foarte tare acest roman încă de când am văzut descrierea de pe coperta patru și aveam așteptări foarte mari de la el. Cred că tocmai din acest motiv părerea mea cu privire la „Stone Rider” de David Hofmeyr este destul de împărțită. Pe de o parte, mi-a plăcut, ba chiar am ajuns să visez scene din el în timpul somnului, pe de altă parte, însă, nu știu, parcă i-a lipsit sclipirea aceea care să mă facă să îmi doresc să rămân cât mai mult prinsă în lumea creată de autor. M-a bucurat faptul că nu este un young adult tipic, știți voi, acele cărți cu liceeni, în care apar adeseori relații între băiatul rău și fata cea bună, pot spune că subiectul a fost un mare bonus, însă nu sunt foarte sigură că aș recomanda acest roman adolescenților sub 15, 16 ani, pentru că povestea este plină de scene de violență acerbă, de dorința aceea de răzbunare pe care nu sunt sigură că aș recomanda-o unui copil. Parcă aș merge mai mult pe ideea de iubire, toleranță și iertare când vine vorba de lecții de viață pentru adolescenți. Poate că tocmai acest fapt m-a deranjat puțin la acest roman și m-a făcut să nu rezonez în totalitate cu povestea sa, plus că personajele nu sunt foarte bine conturate, aș fi vrut să aflu mai multe despre ele, căci avem parte doar de crâmpeie din ele, ca și cum ar fi niște mașinării incapabile să simtă prea multe lucruri. Ritmul este unul alert, acțiunea abundă la fiecare pagină, trecem de la o aventură la alta, de la o scenă la alta cu o extrem de mare rapiditate și, nu știu, parcă nu ni se oferă acel moment de respiro care să ne permită să ne acomodăm puțin mai mult cu personajele. Autorul spunea în interviul de la finalul cărții ca pregătește o continuare, sper din suflet ca aceea să ne permită să ne apropiem mult mai mult de caractere. Cu toate acestea, mi-a plăcut ideea aceea conform căreia se poate păstra umanitatea și mila într-un mediu dominat de cruzime și de nedreptate.
„Stone Rider” este o distopie literară plină de forță și de originalitate. Autorul aduce în prim-plan o poveste captivantă despre prietenie, camaraderie și iubire într-o lume dominată de ură, violență și moarte. El vorbește despre un univers cu care nu m-am întâlnit foarte des în peisajul literar, cu o acțiune extremă, dominată de motociclete și Rideri care visează la un viitor mai bun, de oameni care refuză să se declare învinși într-o lume în care doar cel mai puternic supraviețuiește.
David Hofmeyr mi s-a părut extrem de îndrăzneț în momentul în care a decis să aducă în fața cititorilor acest roman. Știu tot din interviul acela de la final ca totul a pornit ca într-un fel de joacă, el creând o simplă poveste despre Rideri, după care a ajuns la ceea ce avem acum în fața noastră și aceasta după ce persoanele care i-au citit povestirea și-au dat seama de potențialul acesteia. Autorul creează o lume cu totul nouă, plasându-ne într-un viitor pe care cu siguranță nu ni-l dorim: omenirea se află într-un continuu declin, apa este pe cale de dispariție, zonele verzi sunt aproape inexistente și sunt doar un vis al ființelor umane, căci acum pot vedea doar deșerturi și zone aride, nimeni nu mai este în siguranță, nu există prea multe opțiuni de lucru, este fie mina, fie participarea la cursele de motocicletă, și speranța la o lume mai bună, în care să nu mai existe toate gazele toxice în atmosferă și în care oamenii să ajungă să trăiască din nou mai mult timp.
Lumea creionată de Hofmeyr este unică și plină de autenticitate. Pentru a scăpa din această viață sumbră, în care pericolul irumpe la fiecare pas, Riderii adună puncte, sperând ca, într-un final, să ajungă să primească un bilet pentru Baza Spațială. Apa este destul de rar de găsit, fapt pentru care există anumite capsule ce țin locul lichidului vital. Unii oameni au drept de viață și de moarte asupra celor din jur. Motocicletele devin vitale, însă ele nu au nevoie de combustibil, ci sunt încărcate de la energia provenită de la Rideri. Universul acesta te ia prin surprindere, dar te și cucerește totodată.
Atmosfera pe care o întâlnești în acest roman încă de la început îți lasă impresia de western vechi, genul celor cu Clint Eastwood, numai că oamenii din „Stone Rider” nu se luptă cu pistoale și nu au cai cu care să înceapă urmărirea, ci prăștii cu pietre, cuțite și minunate motociclete, care vibrează sub cei care le conduc și poartă cu ele energiile și amintirile vechilor lor conducători, ca un ecou al strămoșilor, căci motoarele se moștenesc doar în cadrul familiei.
Autorul ne poartă pașii în Blackwater, una dintre localitățile noii lumi, zona unde Colonelul Blood (cel care stăpânea și conducea zona) își avea doi dintre copii, pe Sadie și pe Levi, și locul în care trăia eroul acestui roman, Adam Stone, un adolescent cu vise mărețe, destul de naiv pentru universul în care s-a născut, care încă mai speră că nu e nevoie de violență pentru a supraviețui și care se refugiază într-un fel de leșin de fiecare dată când simte pericolul sau vreo emoție mai puternică. El nu are o viață tocmai fericită, mama a murit din cauza toxinelor nocive din atmosferă, tatăl s-a sinucis, iar fratele său, Frank, și-a pierdut un picior în ultima cursă Blackwater, una dintre cele mai dure raliuri. Lumea lui este dominată de teama de a nu ajunge să lucreze la minele de voddenită, adică să își rateze viața asemeni tatălui său, sau de a rămâne un lăsat în urmă din cauza unor infirmități. Cea mai mare dorință a sa este aceea de a participa la marea Cursă ce urmează să aibă loc în acel an și pe care o tot amână de vreo doi ani, căci simte că nu poate să își lase fratele invalid în urmă și nici nu se poate despărți de Sadie Blood, tânăra care repară motociclete și de care este îndrăgostit în secret. Se simte încă legat de aceste locuri și de oamenii dragi, însă, un eveniment trist îl determină să ia taurul de coarne și să facă pasul cel mare, devenind un Rider: fratele său este ucis de Supraveghetorii conduși de Levi Blood. Rămas singur pe lume și amenințat cu lucrul la mină, Adam face pasul cel mare și intră în cursa de la Blackwater, o aventură de o viață în cadrul căreia totul devine mult mai intens. Este un pas de la care nu mai poate da înapoi, căci fie ajunge la capăt, fie este deconectat. Nu există o altă soluție. Însă, finalul acesteia aduce cu sine un lucru mult râvnit: un bilet pe Baza Spațială (locul la care visează toți locuitorii acestei lumi noi, căci este un fel de Paradis, un loc idilic și lipsit de griji), ceea ce ar fi însemnat eliberarea de toate durerile și grijile. Mai mult decât atât, această cursă devine un fel de călătorie inițiatică pentru Adam, căci în timpul ei ajunge să se cunoască mult mai bine, să lase să iasă la suprafață toată forța spiritului său, își găsește prieteni, așa cum sunt Nate sau Kane, și descoperă marea dragoste alături de Sadie. Cine câștigă și cine pierde rămâne de văzut, însă pericolele irump la fiecare pas, sunt prezenți tâlharii, Nakoda, tribul considerat canibal, alți Rideri și Supraveghetorii în frunte cu Levi Blood. Moartea plutește în aer și numai cel mai puternic poate ajunge la final.
„Stone Rider” a fost o călătorie cu sufletul la gură pentru mine. Răsturnările de situație se țin lanț și nu am fost sigură că finalul va fi cel mult așteptat. Mi-a plăcut modul în care autorul a creionat relația dintre cei trei membri ai trio-ului format în timpul marii curse: Kane, Sadie și Adam. Cei trei devin de nedespărțit și sunt un fel de muschetari, unul pentru toți și toți pentru unul. Mulți nu sunt ceea ce par a fi, iar lucrurile ne sunt revelate la final. Cursa este plină de obstacole, roboții le coordonează pașii, iar adrenalina ne pulsează prin vene asemeni personajelor. Există un loc aproape ireal în carte, cel al tribului Nakoda, care este parcă învăluit într-o pânză, într-o umbră care te face să te întrebi dacă totul este real acolo sau nu, dar te atrage și te ține captiv în interiorul său. Un alt bonus al romanului este reprezentat de modul în care autorul a prezentat efectul pe care mediul exterior îl are asupra oamenilor și a felului în care acesta modelează în mod diferit persoane ce au crescut în același loc, așa cum este cazul lui Sadie și a lui Levi.
Dacă vă place acțiunea ce atinge cote maxime și vreți să vă condimentați zilele cu multă adrenalină, atunci vă recomand „Stone Rider”. Este lectura potrivită pentru voi. Sper din suflet ca editura să traducă și cel de al doilea volum, pentru că sunt curioasă de modul în care vor evolua personajele și cum este viața pe Baza Spațială.
DATE DESPRE CARTE:
___________________
Titlu: „Stone Rider”
Autor: David Hofmeyr
Titlu original: Stone Rider
Traducător: Alina Marc Ciulacu
Editură: Storia Books
Colecție: Young Adult
Număr de pagini: 337
Anul apariției: 2016
Cartea o puteți achiziționa de pe site-ul celor de la Storia Books.

4 gânduri despre ”DAVID HOFMEYR: STONE RIDER – CURSĂ PENTRU SPERANȚĂ. PENTRU DRAGOSTE. PENTRU RĂZBUNARE (STORIA BOOKS) – RECENZIE

  1. Lulu - zice:

    Mulțumesc pentru recenzie! Mi-am cumpărat cartea aceasta acum ceva timp și încă nu am citit-o. Cred că o voi începe și eu destul de curând și voi vedea de ce unora le-a plăcut și altora nu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.