CĂRȚI NUMAI BUNE DE CITIT ÎN TIMPUL IERNII

        Nu știu cum este în cazul vostru, însă eu iarna am mai mult timp pentru citit și parcă simt așa, o efervescență, care mă ajută să mă apropii de toate acele cărți strânse acolo în celelalte anotimpuri, chiar și de cele mai mari. În timpul iernii, citesc fie cărți ușurele, care să mă bine dispună și să mă facă să uit de frigul de afară, fie cărți clasice, care să mă facă să mă bucur de lecturi de calitate la gura sobei. Condimentez totul cu o ciocolată caldă sau cu un ceai fierbinte și succesul este garantat. 
          În acest articol, vă prezint o serie de cărți care mi se par potrivite pentru a fi citite iarna. 

     Apărut în 2002, „Zăpada”, romanul cu aer kafkian al lui Orhan Pamuk, pare familiar cititorului pasionat. 
    El urmărește un moment din viața unui poet ce revine în inima frământată de rumori și conflicte religioase a unui orășel turcesc de provincie. În Kars, totul a luat-o razna, iar locuitorii orașului sunt îngroziți de valul de sinucideri ale unor tinere cărora li s-a interzis să poarte voal în școli. Ka revede foști prieteni și își reîntâlnește iubita, Ipek, a cărei soră mai tânără este conducătoarea protestatarelor. Odată ce numărul personajelor crește, frământările în micul oraș capătă proporții, iar islamiștii radicali intră în conflict cu forțele militare; în scenă, alături de un oarecare Orhan, intră la răstimpuri un alt personaj, mai discret: zăpada, a cărei apariție, departe de a liniști amorurile și orgoliile, inflamează neînțelegerile și sporește confuzia. 

      „Crăciunul regal” este o carte document, o pagină de istorie pe care am ajuns să o descopăr într-un context extrem de dureros: moartea regelui Mihai, ultimul amintit în acest roman și cel de la care avem la final extrem de multe discursuri, care să ne deschidă ochii spre adevărul dureros al trecutului nostru, ca români.

 Povestea din „Expresul Polar” este una plină de gingășie, de candoare, de acea inocență pe care doar copiii de până la o anumită vârstă o au. Este acel moment în care totul pare posibil și în care așteaptă cu înfrigurare sosirea lui Moș Crăciun, refuzând să doarmă doar, doar îl va prinde în fapt pe bătrânel exact atunci când pătrunde pe horn și aduce cadourile. Ilustrațiile care însoțesc istorisirea sunt minunate, făcând pe oricine să viseze, să își dorească să fie acolo și să mai fie copil.

      „Dincolo de tăcere” este o poveste captivantă despre miracole, destin, despre forța acestuia de a te atrage pe acele cărări ale vieții care ți-au fost dinainte creionate, făcându-te să nu te afli neapărat acolo unde îți doreai să fii, ci exact în locul care ți-a fost menit, despre care nici măcar nu știai că există sau că te așteaptă. Este un roman despre puterea iubirii de a trece peste orice, chiar și peste trădarea supremă pe care ți-o aduc oamenii cei mai dragi, despre puterea eliberatoare a iertării și despre regăsirea de sine. 
     Este o poveste desprinsă parcă din cărțile de povești de atunci când eram mici sau o copie fidelă a unuia dintre filmele marca Hallmark, cu acele locuri idilice și oameni gata să acorde o șansă tuturor, fără ca măcar să întrebe despre trecut sau despre motivele care te-au dus în acel punct. Cartea te învață doar să fii, acum și aici, vindecându-ți pe parcurs rănile sufletești, pansând cicatricile și mergând mai departe, pentru un alt început. Este un roman despre iubirea de sine, despre iubirea de cei din jur, care te face să te întorci spre tine, astfel încât să vezi totul cu alți ochi și să fii capabil să depășești orice, pentru că mereu există putere în noi, mereu este ceva acolo gata să ne primească, trebuie doar să observăm, să ne dăm seama de acest fapt.

      „Zile de Crăciun. 12 povestiri  și 12 sărbători pentru 12 zile” cuprinde o colecție de povești crăciunești, care vorbesc despre magia acestei sărbători, care înseamnă bucurie și timp calitativ petrecut alături de cei dragi, totul aflat dincolo de comercialul pe care îl vedem astăzi. Dincolo de aceasta, volumul cuprinde o istorie a Crăciunului, a bradului și chiar a lui Moș Crăciun, precum și memorii ale autoarei și anumite rețete.
       „Crăciunul în cele mai frumoase povestiri” este o antologie de istorisiri crăciunești scrise de marii autori ai lumii, pe care m-am bucurat să îi cunosc și în poveștile lor scurte, care au mesaje la fel de profunde ca și romanele lor.
         Din seria cărților de iarnă scrise de Matt Haig, vă recomand „Un băiat numit Crăciun”, care ne spune povestea devenirii lui Moș Crăciun. Nu este o poveste extrem de veselă, ci una care îți arată că toate greutățile vieții pot fi depășite cu perseverență și cu dorința de a încerca să îți schimbi soarta, căci orice schimbare pleacă în primul rând din  interior. Aceasta ne învață Nikolas, cel care reușește prin bunătatea și sensibilitatea sufletului său să schimbe o lume și să planteze sămânța fericirii în sufletele tuturor celor cu care intră în contact. Finalul poveștii sale o aduce în prim-plan pe Amelia, primul copil din lume care a primit un dar de la Moș Crăciun și cea care a primit prima scrisoare de la Moșul cel bun. Acesta este punctul de plecare pentru volumul al doilea al seriei: „Fetița care a salvat Crăciunul”, o poveste mult mai complexă decât prima, care urmărește mai multe fire narative, mai multe istorisiri ale unor vieți nu tocmai fericite. Nu știu de ce, dar acest volum mi-a atins mult mai tare coarda sensibilă și m-a făcut să îmi doresc să fac ceva pentru cei aflați în nevoie. 
     R. D. Mottok, autorul cărticelei „În căutarea sufletului Crăciunului”, este un părinte îngrijorat pentru soarta propriilor copii și a viitorului acestei lumi. I se pare că adeseori suntem înconjurați de prea multă brutalitate, de prea multă răutate, lipsă de toleranță, egoism și devenim tot mai singuri, nepetrecând nici măcar clipele importante alături de cei dragi nouă. Este interesant faptul că un tată se lasă inspirat de copiii săi și creează o poveste special pentru ei, în condițiile în care, de cele mai multe ori, mamele sunt cele care îndeplinesc acest rol. Autorul dorește ca spiritul Crăciunului să nu se piardă odată cu dezvoltarea tehnologiei și odată cu trecerea timpului, el ar vrea ca acesta să nu se piardă în marea de răutate și indiferență care a început să cuprindă lumea.

       „O săptămână în decembrie” ne prezintă Londra, cu o săptămână înainte de Crăciun, 2007. Timp de șapte zile, şapte personaje creionează tiparele complexe ale vieţii urbane în lumea de astăzi: un manager de fonduri speculative aflat în căutarea celei mai răsunătoare tranzacţii a vieţii sale, un jucător de fotbal profesionist recent sosit din Polonia, un tânăr avocat cu prea puţine cazuri şi prea mult timp pentru speculaţii teoretice, un student absorbit de teoriile islamiste, un autor de recenzii literare, un elev dependent de droguri şi de reality-show-uri şi un conductor de metrou – o tânără al cărei traseu uneşte toate aceste vieţi şi multe altele într-un circuit zilnic. Resorturile actualei crize economice, manifestările fundamentalismului religios, prăpastia dintre generaţii, efectele dezumanizante ale erei electronice sunt doar câteva dintre temele în jurul cărora se împletesc acțiunile eroilor. Toate acestea creeazăo imagine realistă, cu accente satirice, a lumii actuale dominate de lăcomie, dezrădăcinare, lipsa valorilor autentice și o tot mai pregnantă izolare a individului. Adevărul stă scris în faţa lor cu litere de-o şchioapă,şi totuşi, oamenii aceștia refuză să-l vadă, continuând să-şi joace rolurile mai departe, ca şi când ziua de mâine ar fi doar un vis. 
         „Un vultur în zăpadă” este un roman inspirat din povestea adevărată a unui bărbat care ar fi putut să împiedice izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Acțiunea este plasată în anul 1940, iarna. Un tren este atacat de trupele germane. Pe întuneric, la adăpostul unui tunel de cale ferată, un străin începe să le spună o poveste lui Barney și mamei sale, că să treacă timpul mai repede. Și ce mai poveste le spune! Despre cum un tânăr soldat, luptător în tranșeele Primului Război Mondial, ia o decizie pe care, sub impulsul momentului, o crede corectă. Dar care ulterior se dovedește a fi cea mai cumplită greșeală pe care a făcut-o vreodată, o greșeală pe care trebuia neapărat s-o repare, înainte să fie prea târziu…

      „Poveste de iarnă” ne ajută să pătrundem în atmosfera saloanelor Belle Epoque, într-un New York magic, acoperit de zăpezi și bătut de vânturi cumplite. Într-o noapte de iarnă, Peter Lake, un mecanic orfan, crescut în fabulosul ținut al lacurilor, pătrunde în casa magnatului Penn și o descoperă pe Beverly, o tânără frumoasă și mistuită de febră, privind stelele pe acoperișul înghețat. Între cei doi se înfiripă o iubire care îl va purta pe Peter prin mai multe epoci și spații în încercarea de a întoarce timpul pentru a o aduce înapoi pe iubita sa. Din călătoria lui se naște una dintre cele mai încântătoare povești scrise în literatura americană.
        „Regina Zăpezilor” – După 150 de ani de domnie, timpul Reginei Zăpezilor se apropie de sfârșit. În curând, poarta galactică ce leagă planeta Tiamat de alte lumi se va închide și vremea Iernii se va termina odată cu venirea la putere a Verii. Dar nu este totul pierdut dacă planul lui Arianrhod, Regina Iernii cea coruptă și veșnic tânără, se va împlini. De cealaltă parte a lumii, Moon, unul dintre oamenii Verii, este prinsă în mrejele urzelilor Reginei și va trebui să lupte cu toate forțele pentru a împiedica un viitor sumbru.
       „Dincolo de iarnă” de Isabel Allende este o operă care frizează absurdul prin situația care unește trei personaje într-un singur plan narativ, de un lirism extraordinar, o comedie romantică pe care nu ai cum să nu o îndrăgești. Este un roman deopotrivă de dragoste, de aventură, psihologic și detectivist, cu puternice accente umoristice, care, în egală măsură, ne învață că iubirea este posibilă la orice vârstă, că oricine merită o a doua șansă, că destinul și-l mai face și omul cu mâna lui, chiar dacă a fost greu încercat de niște evenimente politice aflate dincolo de propria persoană. Autoarea prezintă totul cu o extrem de mare pasiune, cu un farmec aparte, determinându-ne să ne punem propriile vieți în perspectivă.
     Romanul are două planuri narative și este construit pe tehnica inserției, Isabel Allende sondând trăirile personajelor principale, trei la număr, prin întoarceri în trecut, evenimentele prezente făcându-i să își aducă aminte de trecutul dureros, de evenimentele tragice trăite parcă într-o altă viață, toate acestea având un puternic efect vindecător, determinând personajele să arunce una după alta carapacea care le înconjura sufletele, să se ierte ele însele și să își ofere o nouă șansă de a se bucura de viață. 

       V-am spus că mă întorc spre clasici mai cu seamă iarna. Lev Tolstoi este un autor rus care scrie povești de viață. E adevărat că ai nevoie de o anumită stare pentru romanele sale, însă eu iubesc stilul său și vi-l recomand cu drag. 
        În ceea ce îl privește pe Dickens, mi se pare că iarna este anotimpul său. Eu încep de regulă cu „Marile speranțe”, continui cu „Poveste de Crăciun” și mă opresc la „David Coperfield” sau „Oliver Twist”.
          Cât despre Tolkien, el creează lumi întregi ș magie în operele sale. Este de neratat tot timpul anului, dar cu precădere îl recomand iarna, când poate fi citit la gura sobei. 

     „Blue” ne vorbește despre Ginny Carter a fost cândva o stea în plină ascensiune la știrile TV, căsătorită cu un prezentator de top, având un fiu de trei ani și o viață fericită în Beverly Hills – până când întreaga ei lume se prăbușește într-o clipită pe autostradă, cu două zile înainte de Crăciun. Distrusă, ea încearcă să-și pună ordine în viață, lucrând în domeniul drepturilor omului prin cele mai cumplite zone din întreaga lume. Apoi, la comemorarea accidentului fatal – pe când se gândește ea însăși la moarte – Ginny întâlnește un băiat care îi va schimba viața pentru totdeauna. Blue Williams, de treisprezece ani, trăiește pe străzi, abandonat de familia sa, mergând rareori la școală. Urmându-și instinctele, Ginny îl ia la ea acasă, dar, suspicios, băiatul fuge în repetate rânduri. Totuși, se întoarce de fiecare dată, iar prietenia lor se adâncește. Blue este plin de entuziasm, cu un amestec irezistibil de inocență și înțelepciune, în ciuda vârstei sale. Astfel, fiecare devine pentru celălalt familia pe care a pierdut-o. Însă, tocmai când Blue începe cu adevărat să aibă încredere în ea, Ginny află despre o trădare șocantă pe care acesta i-a ascuns-o. Este o rană prea adâncă pentru a se vindeca, sau va fi ea capabilă să treacă peste acest fapt, pentru ca totul să devină ca mai înainte?
        „Zăpada mieilor” vorbește despre Paul Wagoner, elev în ultimul an de liceu, intră în școală cu o armă furată, își amenință iubita, pe Emily Beam, apoi își ia viața. Emily, furioasă și copleșită de vină, este trimisă la școala cu internat Amherst, unde două colege ciudate și spiritul lui Emily Dickinson îi sar în ajutor. Dar Emily trebuie să găsească în ea însăși forța de a-și vindeca sufletul rănit, de a afla binele din spatele răului, speranța din spatele disperării și promisiunea primăverii, odată cu ultima zăpadă.

 Cărțile Paulinei Simons sunt acele monstru de carte ce par numai bune de citit în nopțile lungi de iarnă.
       „Călărețul de aramă” este o minunată poveste de dragoste se înfiripă în Leningradul ocupat de nemți, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.  Tatiana are doar șaptesprezece ani, când naziștii invadează Rusia, în 1941. Trăiește împreună cu părinții, bunicii, fratele geamăn și sora în două cămăruțe din Leningrad, ducând o viață modestă, dar liniștită. Războiul n-a atins încă acest oraș mărturie a unei glorii apuse, unde mai există speranță.  Fire romantică, Tatiana simte că perioada copilăriei a luat sfârșit când îl cunoaște pe Alexander, un locotenent din Armata Roșie de care se îndrăgostește la prima vedere. Dar întâmplarea face ca rivala ei pentru inima ofițerului să fie chiar Dasa, sora ei mai mare. Prinsă între dragostea de sora și dragostea pentru Alexander, inima Tatianei devine, și ea, un câmp de bătălie. Între timp, Leningradul e izolat de restul țării, căzând în mâinile forțelor naziste, iar familia lor va trece prin momente dramatice, făcând eforturi să-și procure hrană și să rămână în viață.  Cei doi îndrăgostiți, Tatiana și Alexander, vor fi angrenați în iureșul evenimentelor și vor avea de dus o luptă aprigă pentru a-și câștiga libertatea și dreptul de a-și trăi iubirea. Un fascinant roman despre pasiune, trădare și supraviețuire, în care realismul evenimentelor se împletește magistral cu trăirile intense ale personajelor.
    „Tatiana și Alexander” ne-o prezintă pe Tatiana, însărcinată și văduvă la cei optsprezece ani ai ei, fuge dintr-un Leningrad aflat în ruine, pentru a începe o nouă viață în America. Dar fantomele trecutului nu-i dau pace: ea continuă să creadă că Alexander, soțul ei și maior al Armatei Roșii, trăiește.  Aflat în Uniunea Sovietică, Alexander scăpa în ultima clipă de executare, dar din acel moment îndură chinurile la care este supus de către forțele represive din cauza originii lui americane. Doar amintirea soției sale îi alină sufletul și îl ajută să supraviețuiască în condițiile mizere din lagărele de muncă silnică.  Presimțind că soțul ei este încă în viață și descoperind o pista care-i confirmă bănuielile, Tatiana pleacă în Europa că asistentă a Crucii Roșii și înfrunta ororile războiului pentru a-l găsi pe bărbatul pe care-l iubește.

      „Apa vie. Căderea împărățiilor” vorbește despre o călătorie de tinerețe ce se pregătește din dorința de aventură specifică vârstei, pentru stingerea setei de depărtare, dar și pentru cunoașterea lumii dincolo de cele doar auzite ori prea puțin experimentate. Orizonturile căutate se anunță însă a fi într-o balanță firavă. În plus, plecarea se face sub semnul neliniștii în pătrunderea rosturilor umane, deasupra căreia se aprinde, treptat și misterios, scânteia unor revelații mitice. Fantasticul prinde viață, rupt din taină legendelor sau șters de mult din orice amintire. De acum se croiesc drumuri nebănuite pentru eroul ce speră la răspunsuri mai presus de putință și înțelegerea omului obișnuit. 
       „Aleea cu licurici” ne poartă pașii în vara agitată a anului 1974, când Kate Mularkey pare că s-a împăcat cu faptul că viață nu are să-i ofere nimic special. Dar, spre uimirea să, „cea mai grozavă față din lume“ se mută pe stradă ei și vrea să-i fie prietenă. Tully Hart pare să aibă totul: frumusețe, inteligență, ambiție. La prima vedere, cele două fețe sunt cât se poate de diferite: Kate, condamnată să fie veșnic o ființă obișnuită, cu o familie iubitoare care o umilește în permanență; Tully, plină de strălucire și mister, dar cu un secret care o distruge. Ele fac un pact pentru a fi cele mai bune prietene pe vecie, iar până la sfârșitul verii devin de nedespărțit. Timp de treizeci de ani, Tully și Kate se sprijină una pe altă, trecând printr-o mulțime de evenimente și stări care le pun la încercare prietenia: gelozie, furie, durere, resentimente. Și cred că au supraviețuit tuturor încercărilor vieții până când un singur act de trădare le va despărți… și le va supune curajul și prietenia la testul final.
     „Eleganța” mă duce cu gândul la Revelion. Romanul ne-o prezintă pe Louise Canova, care a ajuns la un moment de răscruce. Căsnicia i se duce de râpă și temerile din adolescență se întorc în forță. Dar destinul este imprevizibil și îi scoate în cale, într-un anticariat, o carte care îi va schimba viața. Enciclopedia despre stil scrisă cândva de Madame Geneviève Antoine Dariaux face minuni: transformă o femeie oarecare într-o personalitate. Asta, pentru ca experta în moda știe tot: de la accesorii și fermoare la prieteni falși, soți neglijenți și legătura puternică dintre mame și fiice. „Eleganța” ne invită într-o călătorie unică de la A la Z prin lumea modei, care e și o lume a iubirii în același timp.

    Dacă tot vorbeam de cărți care amintesc de Anul nou, nu pot să nu amintesc de „Colecționara de parfumuri interzise”.
       V-ați gândit vreodată la toate miresmele care vă înconjoară, la toate mirosurile care apar din neant, oferindu-ne, mai târziu, o mulțime de amintiri? V-ați întrebat ce miros au lemnul, lâna udă, ploaia care pică asemeni unei binecuvântări pe caldarâmul ud? V-a trecut vreodată prin minte că fiecare dintre noi are un parfum unic, o mireasmă pe care fiecare o răspândește în jurul său, făcând-o să rămână în mintea celor din jur exact pentru acest lucru? V-a trecut vreodată prin minte faptul că, dincolo de tot ceea ce suntem, parfumul este un lucru atât de unic, încât poate transmite semnale din partea noastră, poate vorbi în locul nostru despre cine suntem și cine vom deveni pe parcursul vieții? Eu, sincer, nu am făcut-o până acum. Am impresia că atât de tare punem accentul pe impactul vizual încât tindem să lăsăm deoparte simțul olfactiv. Cred că tocmai acest fapt mi-a plăcut cel mai mult la romanul „Colecționara de parfumuri interzise”  de Kathleen Tessaro, faptul că ne învață că fiecare lucru are propriul parfum, că nu doar florile lasă în urmă anumite mirosuri, ci chiar și lemnul, lâna udă, un fir de păr, noroiul de pe stradă, ploaia, ba chiar trece la un alt nivel în care ne prezintă sentimentele asemeni unor mici note parfumate, care se transformă într-un frumos joc al seducției. Fiecare persoană din acest Univers are propriul parfum, ca o amprentă unică și inedită, o notă personală care vorbește despre cine ai fost, cine ești și cine vei deveni, ba chiar și despre acele lucruri cu implicații atât de mari încât îți este teamă să le rostești, darămite să le mai și dezvălui sau trăiești. Fiecare mireasmă poartă cu sine un sentiment, o emoție, are în sine o memorie proprie, care amintește despre ceea ce a fost la un moment din viața ta.

     „Chocolat” de Joanne Harris este un roman care ne transpune într-o lume a magiei, în care totul este posibil. Este o carte care ne învaţă că atât timp cât ne găsim echilibrul interior şi avem încredere în forţele proprii, putem face tot ceea ce ne propunem. Vianne Rocher îşi creşte singură fiica, pe Anouk, dar face tot ceea ce doreşte, trăieşte viaţa din plin, fără a se gândi la ceea ce va spune lumea. Este mamă singură, poartă culori îndrăzneţe într-o zonă rurală precum Lansquenet, comercializează ciocolată în perioada postului, primeşte în propriul magazin ţiganii nomazi. Ea nu se sunpune unor reguli rigide, care asigură o anumită comoditate, ba chiar îi ajută şi pe cei din jur să devină ceea ce doresc, să se rupă din locuri şi relaţii care nu le fac bine pentru a deveni cine doresc să fie şi pentru a îşi urma visele.
   „Pantofii de acadea” este continuarea romanului „Chocolat”. Căutând refugiu și anonimat în străzile pietruite din Montmartre, Yanne și fetele sale, Rosette și Annie, trăiesc în liniște, chiar fericite, deasupra unui mic magazin de dulciuri… Nimic neobișnuit nu le scoate în evidență; nu au săculeți roșii cu ierburi parfumate agățate la ușa. Vântul s-a oprit, cel puțin momentan. Când în viață lor năvălește Zozie de l’Albă, doamna cu pantofii de acadea și totul începe să se schimbe… Dar nouă prietenă nu e ceea ce pare a fi. Crudă, diabolică și seducătoare, Zozie are planurile sale proprii – planuri care le vor zdruncină universul din temelie. Fiind în joc tot ceea ce îi este drag, Yanne se află în față unei alegeri dificile: să fugă, așa cum a făcut-o de mai multe ori în trecut sau să-și confrunte cel mai periculos dușman… Ea însăși.

      „Fulgi de iubire” – Ce au în comun o furtună de zăpadă iscată în Ajunul Crăciunului, 14 majorete vesele, un restaurant Waffle House şi un tip învelit în folie de aluminiu?
Răspuns: aceste trei poveşti romantice de Crăciun. O furtună puternică de zăpadă aduce dragostea în vieţile a trei adolescenţi: o fată al cărei tren s-a înzăpezit, un băiat ce înfruntă viscolul pentru a se întâlni cu prietenii săi, o altă fată cu inima frântă ce-şi vopseşte părul în roz şi visează să fie îngerul cuiva. Trei dintre cei mai cunoscuţi autori americani de literatură pentru adolescenţi – John Green, Maureen Johnson şi Lauren Myracle – şi-au unit forţele pentru a scrie poveşti pline de aventură, umor, romantism şi duioşie, ale căror fire se împletesc inteligent la final, într-o carte numai bună de citit la gura sobei.
        „Eileen” – Sărbătoarea Crăciunului în New England e un motiv de prea puțină bucurie pentru Eileen Dunlop, o tânără modestă și introvertită, prinsă între slujba de secretară la Moorehead, o închisoare pentru băieți, cu ororile sale cotidiene, și rolul de îngrijitoare a tatălui ei alcoolic, într-o casă mizeră. Chinuită de resentimente și de dezgust față de sine, Eileen își petrece zilele mohorâte fantazând să scape din micul orășel de provincie în care se simte captivă. Nopțile și weekendurile le dedică unor furturi mărunte din magazine, urmăririi unui gardian pe nume Randy, pentru care a făcut o mică pasiune perversă, și curățeniei după tatăl ei. Când Rebecca Saint John vine în calitate de consilier psihologic la Moorehead, Eileen este fermecată și se dovedește incapabilă să reziste la ceea ce, la început, pare a fi o prietenie miraculoasă. Afecțiunea ei față de Rebecca o face însă complice la o infracțiune care îi depășește chiar și cele mai violente fantezii.
         „Crăiasa Zăpezii” – Într-o seară de noiembrie din 2004, întorcîndu-se acasă prin Central Park, Barrett Meeks – un gay trecut de prima tinereţe, chinuit de o durere cumplită de dinţi şi de tristeţea despărţirii de iubitul lui – are o viziune stranie. O lumină coborîtă din cer i se arată pentru cîteva clipe ca o fiinţă de basm care-l priveşte ca şi cum i-ar percepe existenţa. Această viziune de o limpezime ireală, ce dă naştere la nesfîrşite îndoieli, interpretări, speranţe şi aşteptări, va schimba imperceptibil viaţa tuturor personajelor din cercul lui Barrett.Crăiasa Zăpezii” surprinde, cu fantezie şi subtilitate, căutarea transcendentului prin orice mijloace – muzică, droguri, iubire, misticism –, într-un New York magic, acoperit de zăpadă, desprins parcă din basmul lui Andersen.
         „Lumini pe zăpadă” – Ce formează o familie? Iată ce se întreabă Nicky Dillon, o fetiţă de doisprezece ani, după ce, împreună cu tatăl ei văduv, descoperă un bebeluş abandonat în pădurea acoperită de zăpadă, lângă casa lor din New Hampshire. Pe parcursul zilelor care urmează, familia Dillon, împreună cu vizitatoarea neaşteptată care apare la uşă – o tânără evident bântuită de alegerile nefericite pe care le-a făcut – are de luat o mulţime de decizii, fiecare putând aduce suferinţă sau eliberare. Scriind cu toată vibraţia emoţională care a fascinat milioane de cititori din întreaga lume, Anita Shreve creează aici un roman înduioşător şi surprinzător despre dragoste şi consecinţele sale.

       „Acest cântec neîmblânzit” – Kate Harker și August Flynn sunt moștenitorii unui oraș divizat – un oraș în care violența de zi cu zi a dat naștere unor monștri cât se poate de reali. Tot ceea ce își dorește Kate este să fie la fel de nemiloasă precum tatăl ei, care obligă oamenii să îi plătească pentru protecția pe care le-o oferă împotriva întunericului neînduplecat. Tot ceea ce își dorește August este să devină uman, cu o inimă tot atât de bună precum cea a tatălui său, și să joace un rol mult mai important în sprijinirea celor inocenți – însă cum poate dacă el este chiar unul dintre monștri? Unul care poate să fure sufletul cuiva cu un simplu acord al muzicii? Când se ivește ocazia de a o putea supraveghea pe Kate, care tocmai ce a fost dată afară de la cea de a șasea școală și se întoarce astfel acasă, August se dedică în întregime misiunii sale. Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…
       Cursant și profesor de peste 30 de ani al „Cursului de miracole”, Alan Cohen preia ideile de bază ale Cursului și le redă în lecții practice și ușor de înțeles despre eliberarea spirituală, cu o mulțime de exemple și aplicații din viața reală. „Curs de miracole pe înţelesul tuturor” este un ghid unic pentru cititori, dar și o analiză impregnată cu stilul inconfundabil al lui Alan Cohen.  

      „Copila de zăpadă” îmbină admirabil atmosfera de basm a ținuturilor acoperite de zăpadă din Alaska și realitatea dura a vieții de fermier într‑o regiune sălbatică, neprietenoasă, care nu‑și dezvăluie ușor secretele. Ajunși deja la jumătatea vieții, Jack și Mabel se lupta să‑și clădească o viață nouă în Alaska anilor ’20, însă durerea pricinuită de lipsa copiilor sapă o prăpastie tot mai adâncă între ei. Într‑o clipă de exaltare, la căderea primei zăpezi din an, cei doi clădesc o copila de zăpadă cu chip delicat, buze trandafirii și par bălai. Nu mică le este însă mirarea a două zi, când descoperă că fetiță de zăpadă a prins viață, că și cum povestea Snegurocikai, ce încântase copilăria lui Mabel, ar fi devenit dintr‑odată realitate. Din acea clipă, Faina, copila de zăpadă, va deveni parte din familie și prezența ei delicată, candida, zglobie le va schimbă viețile pentru totdeauna. Copila de zăpadă împletește cu subtilitate și sensibilitate realismul magic al scriitorilor sud‑americani cu o proză dura, viguroasă, dramatică în stilul lui Jack London.

      Romanul lui Imogen Robertson – o poveste pătrunzătoare, întunecoasă şi opulentă din Parisul perioadei Belle Époque – aduce în prim-plan un complot meşteşugit artistic, detalii istorice bogate şi personaje puternice şi memorabile. Maud Heighton vine la Paris pentru a învăţa să picteze la faimoasa Academie Lafond, dar şi pentru a scăpa de constrângerile şi sărăcia din micul său oraş natal. Această aventură presupune mult curaj, căci Parisul înghite o mulţime de bani: în vreme ce colegele sale se bucură din plin de strălucirea oraşului şi de beneficiile unei vieţi lejere şi boeme, Maud alunecă periculos spre o existenţa sordidă, pe muchie de cuţit. Fiind pe punctul de a muri de foame şi de frig în iarna pariziană, ea acceptă să devină însoţitoarea tinerei şi frumoasei Sylvie Morel. Dar aceasta are un secret: dependenţa de opiu. Pe măsură ce Maud se afundă tot mai mult în lumea lui Morel – o lume a eleganţei şi a luxului -, secretele acesteia devin secretele ei. Iar înainte de sosirea Anului Nou, ajunge să se confrunte cu o minciună care o va propulsa direct în întunericul periculos şi adânc ce pândeşte de dincolo de strălucirea oraşului luminii.

      „Într-o noaptea de iarnă” (al doilea volum al trilogiei „Moscova” – primul este „Sașenka”) – Moscova, 24 iunie 1945. În timpul Marii Parade a Victoriei, pe unul dintre faimoasele poduri ale oraşului, tineri misterioşi în costume de epocă pun în scenă Jocul, inspirat de duelul lui Oneghin şi de cel al lui Puşkin. Răsună două focuri de armă şi pe caldarâm rămân două victime – un băiat şi o fată, „copii de aur” ai protipendadei comuniste şi elevi ai exclusivistei Şcoli 801. Să fie crimă? Un pact suicidal? O conspiraţie contra statului? Membrii Clubului Romanticilor Fatali sunt arestaţi şi interogaţi în Lubianka, fiind suspectaţi de a fi conspirat la răsturnarea regimului stalinist. Profesorii şi părinţii lor – colaboratori apropiaţi ai lui Stalin, devin şi ei ţinte ale poliţiei secrete.  În atmosfera sufocantă, plină de teroare, suspiciune şi delaţiuni, două poveşti secrete de dragoste merg mai departe…

           „Dragonul de gheață” este o minunată poveste pentru copii, care te poartă prin lumea feerică a celor mici, moment în care orice este posibil, iar extraordinarul se întâmplă la orice pas. Este o poveste despre curaj, sacrificiu și menținerea relațiilor de familie, a stabilității și unității acesteia, care poate fi extrem de fascinantă pentru un copil (este recomandată de la zece ani în sus), dar înțeleasă cu adevărat abia la maturitate. 

          „Un Crăciun de neuitat” este o carte de care te îndrăgostești instantaneu și care te face să revii la ea din când în când. Poveștile cuprinse între paginile sale sunt feerice și îți oferă o stare de bine extraordinară, încălzindu-ți sufletul indiferent de cât de frig este afară.

    La „Lumina iubirii” te atrage foarte tare atmosfera creată, acea atmosferă feerică dată de locuitul într-o fermă de brazi, pe fundalul căreia se construieşte o poveste de iubire solidă, în ciuda faptului că protagoniştii sunt asolescenţi. De asemenea, iubesc felul în care au fost creionate personajele, care penduleză între diferite stări, dar care îşi înţeleg iubirea cu o forţă puternică, pe care le este teribil de greu să o accepte.

      Am citit „Suflet rebel” de Nieves F. Joy și am crezut că este romanul meu preferat, pentru că are atât de multe elemente pe care le aștept de la un roman bine scris: o poveste de iubire pură, creată pe cicatricile lăsate de o relație abuzivă, o femeie extrem de puternică drept personaj central, suspans, acțiune, adrenalină și multă ironie fină și umor. Eram ferm convinsă că știu la ce să mă aștept de la un nou volum al seriei „Paradoxul iubirii” și că nimic altceva nu mă mai poate surprinde. De aceea, m-am așezat comod într-o seară în fotoliul meu de lângă sobă, am deschis cel de al doilea volum al seriei – „Suflet dezrobit”, convinsă fiind că voi citi câteva pagini, unul sau două capitole maxim, pentru a mă destinde după o zi obositoare și apoi gata, la somn cu mine… Eh! Credeți că am mai putut dormi apoi sau închide paginile romanului?! Acțiunea pusă în scenă este atât de alertă, imaginile se derulează prin fața noastră cu o atât de mare repeziciune, întâmplările prezentate se precipită, adrenalina atinge cote alarmante și, când să zici gata, acum CHIAR că nimic nu mă mai poate surprinde, apare un element nou, care te trântește efectiv la pământ și te face să te întrebi ce va urma, încât nu ai cum să mai lași cartea din mână. Pe tot parcursul citirii ei, am stat cu sufletul la gură, așteptând să văd ce anume a mai pregătit autoarea, ce surpriză va mai apărea pe parcurs, ce se va mai întâmpla cu personajele pe care le-am îndrăgit deja, devenind părți dinlăuntrul ființei mele, căci primim puțin câte puțin din ingredientele unei povești absolut magice, asemeni acelei picături chinezești, încât nu poți altfel decât să lași deoparte și somn, și mâncare și să devorezi fiecare pagină în parte până la final.

     „Anotimpul iubirii” este un roman extraordinar, este una dintre acele cărți care îți rămân în suflet mult timp după ce ai închis paginile sale, care te poartă pe aripile sale în lumea sa. Sentimentele vin ca un amalgam, trăiești alături de personaje tristețea profundă și fericirea fără margini și îți dorești ca povestea să dureze la nesfârșit. O poveste de suflet și pentru suflet pe care o descoperi pas cu pas, care îți arată că iubirea este totul, că aceasta poate vindeca vechi răni, poate închide cicatrici, că există speranță chiar și dincolo de cele mai grele momente din viață.

       Nu puteam să închei acest top fără seria „Harry Potter”. J. K. Rowling este de departe una dintre autoarele mele preferate din toate timpurile, iar seria „Harry Potter” este doza mea de magie necesară pentru supraviețuirea într-un cotidian mult prea anost și grăbit. Micul vrăjitor nu cred că îi este străin cuiva, măcar așa, din auzite, iar universul ei vrăjitoresc creează o feerie de imagini și de simțăminte.
    Am citit întreaga serie pe când abia se lansa și îmi amintesc și acum cu câtă înfrigurare așteptam apariția unui nou volum, pe care să îl devorez seara, pe sub plapumă, căci a doua zi trebuia să merg la liceu, dar eu nu mă înduram să las cartea din mână, sau pe la școală, în pauze sau în orele plictisitoare. Era o adevărată isterie în rândul nostru, fiecare dorindu-și să fie primul care citește un nou volum, primul care să dețină adevăruri legate de lumea magică a scriitoarei engleze, amănunte neprețuite cu care să se laude apoi în fața tuturor celorlalți. Am reluat seria în urmă cu aproximativ un an și lumea micilor vrăjitori văzută prin ochi de adult se simte altfel și se înțelege la un alt nivel, iar finalul, deși nu-mi este străin, parcă a căpătat noi semnificații.

        Voi ce cărți credeți că sunt numai bune de citit iarna?
Publicitate

4 gânduri despre ”CĂRȚI NUMAI BUNE DE CITIT ÎN TIMPUL IERNII

  1. Andreea Ilie zice:

    Am citit doar 2 titluri din cele menționate. Unele le am în planul de lectură, însă nu știu când voi ajunge să le citesc. Sunt câteva de care nu știam, așa că o să mi le notez. Mulțumim pentru recomandări, Oana! ❤

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.