Mi-e sufletul plin de doruri nesfârșite
Pentru clipa de ieri, pentru tot ce a fost
Și niciodată nu o să mai fie,
De clipe tandre, de iubiri cu un rost,
De lumi idilice, suite într-un pantof de catifea,
Cu parfumuri diverse, cel mai adesea de cafea,
Pictate în culori intense, de verde pur, de roz frumos,
Cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene ce fac totul un vis duios,
Cu oameni calzi, și buni, și dragi,
Mereu acolo, fără să-i cauți,
Cu oameni blânzi, și inimoși, și mari,
Cu suflete diamantine, fără de lauri,
Ce stau alăturea de tine, c-o vorbă bună
Un sfat, un umăr cald urcat într-o bulă
De fericire fără margini.
Mi-e dor de tot ce-a fost bun în noi,
De tot ce ar fi putut să fie-n doi,
De lumi de foarte mult timp apuse,
Cu inimi frânte, ferecate și duse
În lumi mai triste și fără de culoare,
În lumi lipsite de candoare.
Ce frumos!
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc! ❤
ApreciazăApreciază