MI-E SUFLETUL PLIN

Mi-e sufletul plin de doruri nesfârșite

   Pentru clipa de ieri, pentru tot ce a fost

Și niciodată nu o să mai fie,

De clipe tandre, de iubiri cu un rost,

De lumi idilice, suite într-un pantof de catifea,

Cu parfumuri diverse, cel mai adesea de cafea,

Pictate în culori intense, de verde pur, de roz frumos,

Cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene ce fac totul un vis duios,

Cu oameni calzi, și buni, și dragi,

Mereu acolo, fără să-i cauți,

Cu oameni blânzi, și inimoși, și mari,

Cu suflete diamantine, fără de lauri,

Ce stau alăturea de tine, c-o vorbă bună

Un sfat, un umăr cald urcat într-o bulă

De fericire fără margini.

Mi-e dor de tot ce-a fost bun în noi,

De tot ce ar fi putut să fie-n doi,

De lumi de foarte mult timp apuse,

Cu inimi frânte, ferecate și duse

În lumi mai triste și fără de culoare,

În lumi lipsite de candoare.