CECELIA AHERN: MULȚUMESC PENTRU AMINTIRI (EDITURA ALL) – RECENZIE

         Câte informații poate oferi despre noi o simplă transfuzie de sânge? Câte amintiri poate purta cu sine o simplă picătură de sânge? Oare este posibil să cunoaștem o persoană doar prin intermediul sângelui pompat de inima sa? Putem ajunge să credem că știm multe despre o persoană cu care abia am interacționat, doar pentru că avem senzația de deja-vu sau pentru că aceasta continuă să ne iasă în cale, ca un fel de gând comun care ne conduce pe amândoi în același punct de pe hartă? Se poate ca sângele nostru să păstreze o oarecare memorie a tot ceea ce am fost noi cândva și, odată oferit, să transmită mai departe tot ceea ce știe despre noi?
             Toate acestea sunt premise care țin de o medicină a viitorului și nu m-ar mira ca tot ceea ce considerăm acum imposibil să devină posibil în viitor și ca tot ceea ce ni se pare acum doar o operă de ficțiune să devină realitate. Doar avem atât de multe exemple în literatură care ne dovedesc că imaginația unui scriitor poate avea calități premonitorii și deveni ceva palpabil într-un viitor mai îndepărtat! Toate acestea sunt chestiunile care stau la baza romanului Ceceliei Ahern„Mulțumesc pentru amintiri”, o carte de o sensibilitate aparte, care se citește cu sufletul, stârnindu-ți o multitudine de sentimente contradictorii și purtându-te pe aripi de poveste către o lume a posibilităților infinite.
         Romanul acesta este dovada clară că autoarea nu știe să creeze altceva în afară de istorii de viață emoționante, care se împletesc cu dramele personale, cu elementele de filosofie și cu implicarea inimilor în relații de iubire magice, aducând în prim-plan personaje feminine extraordinar de puternice, ce trec prin viață găsindu-și forța în elementele exterioare, care au darul de a le face să își dorească să meargă mai departe și să spere la mai bine, fie că este vorba de o văduvă care primește alinare de la soțul mort, care îi trimite lună de lună scrisori de încurajare, fie de o femeie ahtiată după muncă ce își găsește un prieten imaginar sau, ca în cazul de față, de o mamă care și-a pierdut copilașul încă nenăscut și, odată cu el, și bărbatul ce îi fusese alături ani de zile. Cecelia Ahern se dovedește a fi o bună cunoscătoare a adâncimilor de fragilitate ale ființelor umane, iar cel care a citit măcar o singură carte de-ale sale îmi va da dreptate. Ea este o fină analistă a psihicului uman și, la fel cum le oferă eroinelor sale o cale de ieșire din orice impas și le conduce spre un final fericit, scriitoarea reușește să imprime și minților noastre aceeași stare de bine și dorința de a lupta pentru cele mai tainice visuri ale sufletului, fără putința de tăgadă, căci viața este scurtă și nu e nevoie să ne grăbim spre chestiuni inutile, ci doar spre ceea ce ne face cu adevărat mulțumiți și fericiți în fiecare clipă a vieții noastre.


     „Mulțumesc pentru amintiri” este un roman de o frumusețe aparte, care a avut darul de a mă ține trează până târziu în noapte. Sfârșitul era oarecum previzibil, însă trebuia să îl văd scris negru pe alb în fața mea, să simt dulceața reunirii dintre două personalități aparent opuse. Însă, știți cum se spune, contrariile se atrag, iar povestea personajelor principale ale acestui roman sunt dovada vie în acest sens. 
           Cartea este un amestec dulce-acrișor între binele și răul care apar în viața unei persoane, autoarea oferindu-ne în doze egale atât pasaje dureroase, care ne fac să plângem toate lacrimile, cât și pasaje pline de umor, care ne fac să râdem în hohote, fără drept de apel. De aceea, aveți grijă să nu fie persoane în preajma voastră când citiți cartea Ceceliei Ahern, pentru că reacțiile adverse cu greu vor putea fi explicate celor din jur! 
        Romanul are elementele specifice unei scrieri care ajunge să îți pătrundă în suflet, de unde refuză să mai plece mai apoi: are un stil epico-liric care înduioșează, povești de viață din care ai ce învăța, iubire și un strop de magie, dat de modul în care amintirile se transferă de la un personaj la altul. Toate acestea te fac să te îndrăgostești în mod iremediabil de povestea din fața ta și de caracterele care fac ca totul să pară posibil și te umpli de o stare de bine extraordinară, precum și de credința că nimic nu este imposibil atunci când două inimi bat la unison. 
           Cartea asta mi s-a părut că mă face să asist la o comedie romantică minunată, condimentată cu toate elementele care fac ca povestea ce se desfășoară în fața ta să pară palpabilă, credibilă și extrem de înduioșătoare. Nici nu știi când ajungi să dai ultima pagină, căci te implici pe toate palierele în acțiunea ce se derulează în fața ta. Însă, tot ceea ce pot să vă spun, este că autoare începe și încheie ciclic cu pagini de emoție în stare pură, oferindu-ne un prolog plin de emoție, care ne arată o femeie dărâmată de gândul că își va pierde copilul încă nenăscut, și un final fericit, ce transformă lacrimile inițiale de tristețe în cristale de bucurie. 


       Romanul aduce în fața cititorilor două povești de dragoste pline de emoție și de candoare, care sfârșesc prin a deveni una singură, contopindu-se într-un destin unic, unit de sentimente puternice de iubire.
           Joyce Conway este o tânără irlandeză trecută de treizeci de ani, care ajunge să trăiască o viață ce îi este străină și în care nu pare să se mai potrivească. Nu mai simte nimic pentru soțul ei de foarte mult timp, în cazul lor nu funcționează relația la distanță, căci el lucrează în Japonia de ani de zile, venind acasă doar o dată pe an. Copilul pe care îl poartă în pântece, ca o împlinire a tuturor dorințelor ei cele mai tainice de ani de zile, pare să fie soluția tuturor problemelor sale și liantul de care căsnicia ei avea nevoie pentru a merge mai departe. Însă, o mișcare greșită pe scări, graba aceea care strică treaba, o duce într-un punct extrem de dureros: Joyce pierde copilul pe care și-l dorise cu toată ființa, iar după aceea nimic nu mai pare a se așeza la locul lui: își ia concediu de la serviciu, se desparte de soțul ei și se mută înapoi în casa tatălui său. Un singur lucru pare a o ține pe linia de plutire: niște amintiri și niște informații despre arhitectură care nu îi aparțin și care îi erau străine mai înainte de primirea unei transfuzii de sânge în spital. Astfel, ea începe să se simtă legată sufletește de un anume Justin, pe care ajunge să îl cunoască treptat. Toate aceste noi sentimente care îi circulă la propriu prin vene o fac să iasă din carapacea pe care singură și-o construise de-a lungul anilor și să facă lucruri nebunești, dar care îi produc o extrem de mare încântare sufletească.
          Justin Hitchcock este un american mutat în Londra, pentru a îi fi aproape fiicei sale balerine. Este divorțat și încă nu și-a găsit marea dragoste după separarea de mama copilului său. Ține prelegeri de artă și, printr-o sumă de întâmplări, este chemat să le vorbească studenților din Dublin, loc unde o întâlnește pe Sarah, o femeie seducătoare, care îl convinge să doneze sânge, făcându-l să uite de frica sa de ace și de spitale. Din acest moment, viața lui capătă un sens și începe să se umple de vitalitate, căci vrea neapărat să afle cui i-a salvat viața sângele său. Este un fel de glumă pe care o tot spune celor dragi cum că și-ar dori ca persoana respectivă să îi mulțumească zilnic pentru gestul făcut. Numai că ajunge să uite de toate acestea în momentul în care simte o oarecare apropiere de o necunoscută, Joyce cum se va dovedi mai târziu, pe care simte că o cunoaște extrem de bine. Nu își poate explica senzațiile, însă începe o adevărată muncă de detectiv pentru a ajunge la tânără, spre disperarea tuturor celor din jurul său. 
           Astfel, printr-o simplă coincidență, viețile celor doi se întretaie și se unesc prin forța destinului. Nu pot face nimic altceva decât să încerce să ajungă mai aproape unul de celălalt și să afle mai multe despre viața pe care o duce celălalt. Din această dorință a lor, se nasc o serie de evenimente extraordinar de bizare și de ilare, care fac deliciul întregului roman și ajută la conturarea comicului de situație. Evenimentele pe care le traversează sunt extraordinar de comice și replicile le sunt spumoase, fapt care te face să râzi cu gura până la urechi, asta după ce mai înainte plânseseși aflându-le poveștile. 
       Cu toate că romanul se axează în primul rând pe povestea celor doi, a lui Joyce și a lui Justin, nu putem să nu remarcăm alte trei personaje splendide, care devin cireașa de pe tort: Henry, tatăl lui Joyce, Frankie și Kate, cele două prietene ale lui Joyce, care se ciondănesc întotdeauna, dar care știu să fie acolo pentru ea de fiecare dată când are nevoie de un umăr pe care să plângă sau de un stâlp de sprijin. Cât despre tatăl lui Joyce, acesta este un bătrânel simpatic în vârstă de șaptezeci și cinci de ani, care uită adeseori lucruri elementare, care acționează în multe situații asemeni unui copil, dar care se transformă într-un izvor de înțelepciune atunci când este nevoie și care îi devine cel mai bun prieten fiicei sale în perioada cea mai grea din viața acesteia, ghidând-o la fel cum o făcuse și când era mică. 
          „Mulțumesc pentru amintiri” este un roman încântător, care are darul de a ne încălzi serile geroase de iarnă și de a ne oferi doza aceea de optimism atât de necesară pentru a merge mai departe în viața de zi cu zi. 


          Citate:
   

   „Credeam mereu că mariajul nostru poate suporta orice, cât timp ne străduiam amândoi. Dar am descoperit că doar eu mă străduiam. Săpam sub noile straturi ale complexității pe care le creasem de-a lungul anilor pentru a ajunge la începutul relației noastre. Mă întrebam, oare ce puteam reînvia? Care era lucrul care făcea ca doi oameni să-și promită unul altuia că vor petrece împreună restul vieții lor? A, mi-am adus aminte. Era lucrul acela numit iubire. Un cuvânt simplu. Dacă n-ar fi însemnat atât de mult, căsnicia noastră ar fi fost fără cusur.”

         „E ca și în grădina mea, iubito. Totul crește. Așa e și iubirea. Iar cum totul crește în fiecare zi, cum poți să-ți imaginezi că dorul ar putea să pălească? Totul se consolidează, inclusiv capacitatea noastră de a face față unei situații. Așa putem merge mai departe.”


           „Păi, și în grădină cresc buruieni, iubito. Cresc singure, se strecoară și sufocă plantele care cresc în același pământ ca și ele. Fiecare dintre noi avem demonii noștri, butoanele de autodistrugere. Chiar și în grădină. Unele pot fi chiar drăguțe. Dacă nu-ți pierzi vremea acolo, nu le observi.”


           „Înțeleg cât de apropiate sunt fericirea și tristețea. Atât de strâns legate. Separate de o linie atât de fină care în mijlocul emoțiilor tremură, trecând linia de demarcație în teritoriul opus. Mișcarea e neînsemnată, precum firul subțire al pânzei unui păianjen care tremură sub un strop de ploaie.”


         „O vorbă și totul s-a dus. Cum iubirea și ura stau pe aceleași temelii. Cum în clipele mele cele mai grele, când mă temeam cel mai mult, când am făcut față necazurilor am devenit mai curajoasă. Cum atunci când te simți foarte slăbită dovedești mai multă putere, iar când ești cel mai jos te ridici mai sus decât ai fost vreodată. La felul în care aceste contrarii se mărginesc unul cu celălalt și cât de repede putem fi influențați. Cum disperarea poate fi alungată de un simplu zâmbet oferit de un străin, cum încrederea poate deveni teamă la sosirea unei prezențe tulburate. Așa cum fiul lui Kate pășea pe bârnă și într-o clipă încântarea se transformă în durere. Totul e la limită, ieșind mereu la suprafață, o cutremurare ușoară, un tremur răstoarnă totul. Cât de asemănătoare sunt emoțiile.”


          „Rutina de zi cu zi, lucrurile obișnuite, prozaice, sunt motorul care face lucrurile să meargă. Cât de extraordinar poate fi un lucru obișnuit, un instrument pe care îl folosim pentru a merge înainte, un tipar pentru sănătatea mintală.”



        DATE DESPRE CARTE:
        __________________
        Titlu: „Mulțumesc pentru amintiri”
        Autor: Cecelia Ahern
        Titlu original: Thanks for the Memories
        Traducător: Marilena Iovu
        Editura: Allfa (Grupul Editorial All)
        Anul apariției: 2018
        Număr de pagini: 464

        Cartea o puteți comanda de pe site-ul editurii All.

8 gânduri despre ”CECELIA AHERN: MULȚUMESC PENTRU AMINTIRI (EDITURA ALL) – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.