COLLEEN HOOVER: CONFESS – RECENZIE

       „Spune-mi ceva despre tine ce nu mai știe nimeni. Ceea ce pot păstra numai pentru mine.”

         Romanul „Confess” a fost prima mea întâlnire cu autoarea Colleen Hoover, însă, cu siguranță, nu va fi și ultima. Stilul este unul destul de ușurel, însă execuția este de excepție. Am ajuns să compar modul în care autoare își construiește acțiunea cu o broderie extrem de fină și de diafană, pe care o coase cu extrem de multă migală, oferind atenție fiecărui detaliu în parte. Reușește astfel să te îndrăgostești de modul în care spune povestea și să te țină puternic ancorată în cele ce se desfășoară în fața ta și să citești totul pe nerăsuflate, ca și când dacă ai lăsa cartea din mână ceva s-ar întâmpla și magia s-ar rupe.
             „Confess” este un roman de o sensibilitate aparte, care îți încântă inima cu o poveste de dragoste ce reușește să depășească toate greutățile și zidurile ce le sunt ridicate în față. Dincolo de istoria unei iubiri ce se ițește cu o rapiditate uluitoare, asemeni plantelor ce cresc mai tare după furtuni, autoarea ne prezintă modul în care acționează legăturile de rudenie și puterea sacrificiului de care sunt capabili pentru cei dragi atât a părinților, cât și a copiilor deopotrivă. Emoțiile care te încearcă pe tot parcursul citirii acestei cărți sunt unele extrem de puternice și, uneori, ți-ar plăcea să te bucuri de un soi de putere magică prin intermediul căreia să reușești să rupi orice fel de bariere și să pătrunzi direct între paginile sale. Am avut lacrimi în ochi de la prima și până la ultima pagină și am ținut pumnii strânși cu putere pentru ca personajele dragi să ajungă să își unească destinele. 

       O serie de mărturisiri dure, șocante, tipul acelea de cuvinte și de acțiuni pe care le ții doar pentru tine, fără puterea de a le spune celor de lângă tine, duc la crearea unor adevărate opere de artă, ce au puterea de a mișca persoana ce le privește până în adâncul sufletului. Însă, în momentul în care toate acestea sunt verbalizate și aruncate chiar în fața celui drag, se poate observa cât de dureros poate fi adevărul și cât de greu de dus de cel care l-a auzit, iar personajele principale ale lui Colleen Hoover, cu toate că au o vârstă fragedă, duc în spate povești cu greutate, care, poate, pe alții în locul lor i-ar fi pus la pământ. Ele însă își poartă cu mândrie cicatricile din suflet și încearcă să alunge întreaga durere unul prin celălalt, folosind iubire pe post de pavăză, de acoperământ împotriva ploii din suflet. Ajungem să le cunoaștem extrem de bine simțămintele, căci autoarea are grijă să ne ofere o dublă perspectivă asupra evenimentelor, putând afla ceea ce se întâmplă atât din punctul de vedere al lui Auburn, cât și din cea a lui Owen. 
           Romanul se deschide și se închide în mod ciclic cu niște acțiuni care s-au petrecut cu cinci ani în urmă față de momentul prezent, acestea reprezentând momentul de cotitură, de răscruce, atât pentru Auburn, care este nevoită să se despartă de prima ei iubire, aflată pe patul de moarte, cât și pentru Owen, care trebuie să își îngrijească tatăl aflat în comă și să să reconstruiască după un accident rutier care a condus la pierderea mamei și a fratelui său mai mare. 
         V-am spus deja că am plâns încă de la primele pagini ale cărții și nici nu aveam cum, căci protagoniștii unei povești de iubire aflate pe punctul de a se încheia sunt doi adolescenți, doi copii de doar cincisprezece ani, aflați la prima lor întâlnire cu iubirea, pe care o glumă sinistră a sorții decide să îi despartă. Auburn este din Portland, însă a lăsat casa și familia în urmă și s-a mutat în Dallas pentru a își urma iubitul, al cărui trup era măcinat de o boală necruțătoare, ce îl răpunea puțin câte puțin, lăsându-l pe zi ce trece mai lipsit de putere. Ca și când boala nu ar fi fost de ajuns, intervin și familiile celor doi copii, care se încăpățânează să nu le înțeleagă durerea, și îi desparte mai înainte ca boala să o facă, tânăra fiind nevoită să se întoarcă acasă, fapt care îi sfâșie sufletul în cioburi infinite. 
           În prezent, la cinci ani după pierderea celui drag, Auburn Reed este nevoită din nou să renunțe la tot ceea ce a reușit să construiască în Portland și să se mute în Texas, în Dallas, unde lucrează drept coafeză. Urmează să împlinească douăzeci și unu de ani, însă încă nu este sigură că este pregătită pentru a primi din nou pe cineva în viața ei. Încă se simte apropiată de Adam, primul ei iubit, și nu știe cum să meargă mai departe fără el. Are nevoie de venituri în plus și acționează în mod spontan atunci când vede un afiș de angajare în vitrina unui atelier de pictură. Nici măcar nu bănuia fata ce schimbări majore va aduce această slujbă în viața ei și cât de mult i se va schimba viața după întâlnirea cu angajatorul său, Owen Gentry, un pictor neconvențional, care își deschidea porțile pentru public doar o singură dată pe lună.
           Owen pare a o cunoaște pe Auburn de mult mai mult timp, însă refuză să îi spună ceva tinerei. Poate tocmai și din acest motiv el face și mai multe eforturi pentru a fi în preajma ei. Nu are nici el un trecut prea ușor, căci după pierderea mamei și a fratelui său, moment în care el conducea mașina, tatăl lui nu a mai fost același, iar el a trebuit să fie mult mai puternic decât ar fi crezut vreodată că este. Însă, ajuns acum la maturitate, Owen își dorește ca tatăl său să schimbe șirul greșelilor, mai cu seamă că acțiunile lui duc la închiderea fiului și la o posibilă pierdere a fetei pe care o iubea.
             Auburn este pusă în față unor alegeri extraordinar de grele. Relația dintre ea și Adam nu a rămas fără rod, iar ea i-a dat naștere lui AJ. Fiind încă un copil, nu a avut prea multe de spus în momentul în care Lydia, mama lui Adam, a preluat controlul asupra ei și a bebelușului său, cerându-i să renunțe la drepturile materne, pe care să i le cedeze ei. Acum, la atâția ani după nașterea lui AJ, Lydia face ca totul să fie mult mai dificil: îl mută pe cel mic în Dallas, neoferindu-i lui Auburn posibilitatea de a își continua studiile, căci se mută în orașul în care se află copilul ei, și nici nu îi permite să îl viziteze foarte des. Tocmai de aceea este și mai dificil să fie cu Owen, căci un bărbat ce a ajuns în pușcărie nu îi asigura șanse de izbândă în ceea ce privește reprimirea drepturilor parentale asupra lui AJ. Cu toate că îl cunoaște de puțin timp, Auburn simte că este îndrăgostită de Owen, însă, de dragul copilului ei, decide să îi ofere o șansă lui Trey, polițistul orașului și fratele lui Adam, care pare să fie soluția de compromis pentru a se putea reuni cu propriul fiu. 

         Ce anume va alege într-un final Auburn: dragostea sau datoria? Ce va prima: fericirea și liniștea ei sufletească alături de un bărbat ce îi oferă aripi să se înalțe cât mai sus și încredere în sine sau sacrificiul propriei fericiri de dragul celei a copilului ei și a reunirii cu acesta? 

        **********

         „Confess” este genul acela de lectură ușurică, dar care îți ajunge la suflet. Povestea de iubire, deși pare una clișeică, între fata cea bună și băiatul cel rău, se dovedește a nu fi astfel și, pe măsură ce îi cunoști mai bine pe Owen și pe Auburn, odată ce le știi trecutul, începi să empatizezi cu ei și să îți dorești ca miracolele să fie posibile. Mi-au plăcut ambele personaje, pentru că dau dovadă de o mare putere interioară și de multă candoare, pentru că luptă pentru visurile lor și pentru binele celor dragi. L-am urât pe Trey. Nu am știut de la început ce hram poartă, însă comportamentul lui față de Auburn și dorința lui de a controla totul mi l-a făcut extrem de antipatic. Apoi, modul în care a evoluat, m-a făcut să îmi doresc să își primească o pedeapsă. Mi-au plăcut poveștile din spatele personajelor principale și modul în care autoarea le-a construit viitorul mai apoi. Îți conferă o mare stare de bine și te lasă cu lumina optimismului în suflet.
           „Confess” este o lectură răvășitoare, care te lasă fără respirație și te face să îți dorești ca binele să fie etern și imbatabil. Dacă nu ați citit încă acest roman, vi-l recomand cu tot sufletul. 


        DATE DESPRE CARTE:
        ___________________

        Titlu: „Confess”
        Autor: Colleen Hoover
        Titlu original: Confess
        Traducător: Iulia Roșca-Dromereschi
        Editura: Epica
        Colecție: EpicLove
        Anul apariției: 2017
        Număr de pagini: 318

          Cartea poate fi comandată de aici.


Publicitate

2 gânduri despre ”COLLEEN HOOVER: CONFESS – RECENZIE

  1. Gavriloi Adina zice:

    Am văzut de mult timp această carte și mi-a plăcut și titlul și coperta și am zis că trebuie să o citesc.Am tot uitat de ea, dar m-ai făcut și mai curioasă, pare o lectură numai bună de relaxare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.