MATT HAIG: EU ȘI MOȘ CRĂCIUN – RECENZIE

       În această perioadă a anului, simt nevoia să mă întorc spre copilul din interiorul meu și să citesc romane care să mă binedispună și să mă facă să ma umplu sufletește de magia iernii și a poveștilor spuse parcă la gura sobei. A devenit cam un fel de tradiție ca an de an să ajung la cărțile dedicate copiilor săi scrise de către Matt Haig și nu știu cum va fi la anul acum că seria sa crăciunească a ajuns la final. Bine, cel mai probabil voi reveni la aceste trei volume… Sunt mult prea frumos scrise și prea pline de spiritul acela de bunătate atât de necesar zilelor noastre ca să nu o fac. 
        Anul trecut, pe vremea asta, mă delectam cu „Un băiat numit Crăciun” și „Fetița care a salvat Crăciunul”. Poate tocmai de aceea m-a bucurat atât de tare apariția unui al treilea volum – „Eu și Moș Crăciun”. Romanul care a apărut anul acesta continuă aventurile din volumul al doilea și ne oferă o privire de ansamblu asupra vieții noi a Ameliei Wishart, care a poposit după salvarea Crăciunului în Elfhelm, unde locuiește alături de Moș Crăciun și de Mama Crăciun, nimeni alta decât Mary, îngrijitoarea de la azilul de săraci din Londra unde fusese obligată fetița să locuiască. 
         „Eu și Moș Crăciun” este o încheiere minunată de serie, care aduce cu sine vraja sărbătorilor de iarnă și o poveste extraordinar de gingașă și de încântătoare, care te face să visezi cu ochii deschiși. Matt Haig aduce la un loc personaje iubite de copii și de adulți deopotrivă, așa cum sunt Moș Crăciun, Mama Crăciun, renii atât de binecunoscuți și, surpriza surprizelor, Iepurașul de Paște, care, de data asta, are conotații negative, fiind un fel de spărgător al spiritului Crăciunului.
          Autorul creează o atmosferă de vis, plasând acțiunea într-o zonă plină de candoare, de lumini, de culoare și de veselie: în Elfhelm, un loc care nu se află pe harta oamenilor, situat undeva mult mai sus față de țările nordice. Orașul elfilor, după cum îi spune numele, poate fi observat doar de cei care cred încă în magie, în iubire și în puterea camaraderiei și prieteniei, și este un loc idilic, în care nu există pedepse și toți locuitorii se bucură de toate libertățile din lume și de existența a multe, multe dulciuri. Băncile nu au bani adevărați, ci bănuți dulci de ciocolată, realizați din cea mai bună și mai fină ciocolată pe care ar fi putut să o guste vreodată cineva. Școala este diferită de cea a oamenilor, materiile fiind în acord cu toate minunățiile din jur: matematica este o sumă a tuturor posibilităților, căci, după cum știm deja din volumele anterioare, imposibilul nu există în Elfehelm, ba chiar este considerat a fi cel mai urât cuvânt, geografia și istoria pun accent pe zonele împrejmuitoare și pe evenimentele majore din viața spiridușilor, a elfilor, a trolilor și a iepurilor, se oferă lecții de zburat cu sania și de dans special, care nu are, practic, nicio regulă. Moș Crăciun  locuiește aici alături de aleasa inimii sale, Mary, devenită acum Mama Crăciun, Atelierul de Jucării este în apropiere, închisori nu există, iar totul pare atins de vrăjile făcute de elfi cu ajutorul puterii lor speciale, cea care face ca săniile și renii să zboare și ca sacul lui Moș Crăciun să fie fără fund, drimwickerie. 
         Ai zice că nimeni nu își va mai dori să plece de aici vreodată și că va fi învăluit de întreaga fericire care plutește în aer, însă, Amelia este dovada vie că omul este în permanență nemulțumit și că, oricât de multe ar avea, întotdeauna își va dori mai mult. Cu toate că viața în Elfhelm este de o mie de ori mai bună decât cea din azilul de săraci unde fusese tânăra nevoită să își ducă viața înainte de a fi salvată de Moș Crăciun, ea nu poate fi încă fericită și simte că nu își poate găsi locul, că nu aparține acestui loc, căci școala este plictisitoare, iar ea nu se pricepe la nicio materie, spre deosebire de copiii elfilor, ba chiar ajunge să strice sania cea mai bună a lui Kip, ceea ce nu îi face situația deloc mai ușoară, și nici la Atelierul de Jucării nu poate lucra, pentru a își răscumpăra greșeala, iar la ziarul lui Noosh nu găsește articole care să aducă audiența: 

         „Cum plângeam eu așa, mi-am dat seama de un lucru – nu eram potrivită nicăieri. N-aveam să mă integrez niciodată, oriunde m-aș fi aflat. La Londra, la azilul de săraci, eu eram cea pe care domnul Jeremiah Creeper o ura cel mai mult. Niciodată nu mă integrasem. Chiar și înainte de asta, faptul că eram o fată-coșar mă făcea un fel de ciudățenie printre ceilalți copii. Iar acum, poftim, se întâmpla din nou. Tocmai aici, dintre toate locurile, unde crezusem că viața mea avea să fie minunată și magică. Unde crezusem că aveam să fiu fericită pentru totdeauna.”

        Atitudinea aceasta negativistă și criza identitară a Ameliei sunt amplificate și de Moș Vodol, elful negru la suflet din celelalte volume, care nu se dezminte nici de această dată și încearcă din răsputeri să strice Crăciunul și atmosfera fericită din Elfhelm, aducând din nou în prim-plan minciuni folosite cu puterea de adevăr. Are un aliat puternic, Iepurașul de Paște, căruia îi promite că îi va permite mult mai multe libertăți. Dacă și cine va salva Crăciunul trebuie să aflați singuri. Acțiunea este una extraordinar de rapidă, iar răsturnările de situație apar de la un capitol la altul. 
         „Eu și Moș Crăciun” este o poveste feerică despre încrederea în sine și despre puterea de a îți recunoaște greșelile și a încerca să le îndrepți odată ce le-ai recunoscut față de tine. În plus, este o poveste despre prietenie, unitate pentru binele suprem și despre a fi mai buni decât am fost ieri și a vedea ceea ce este cel mai bun și mai frumos în cel de lângă noi.


         Citate: 

      „Asta e problema când te simți vinovat. Îți fură toate sentimentele. Chiar și bucuria unei plăcinte cu mure.”

       „Cărțile, a zis Moș Crăciun, sunt cele mai grozave daruri dintre toate. Nimic altceva nu se compară cu ele.”

      „Scrisul e doar cititul unei povești pe care o ai în minte și o așterni pe hârtie.” 


     „Dacă alegi să vezi partea bună din cineva o s-o vezi reflectându-se înapoi.”



         DATE DESPRE CARTE:
         ___________________

          Titlu: „Eu și Moș Crăciun”
          Autor: Matt Haig
          Titlu original: Father Christmas and Me
          Traducător: Cristina Jinga
          Editura: Nemira
          Colecție: Nemi
          Anul apariției: 2018
          Număr de pagini: 304

          Cartea poate fi achiziționată de aici. Romanul și seria se recomandă de la 7 ani în sus.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.