O PRIVIRE RETROSPECTIVĂ ASUPRA ANULUI 2018 ȘI CÂTEVA DORINȚE PENTRU ANUL 2019

      Sinceră să fiu, nu știu când a zburat timpul și când am ajuns să ne aflăm la doar un pas depărtare de un nou an. Este un moment al balanței, în care un picior este rămas încă în 2018, iar celălalt a făcut deja saltul spre 2019, fapt pentru care am decis să scriu negru pe alb cum mi-a fost anul ce se apropie de final și ce îmi doresc pentru anul aflat la colț, pândindu-ne fiecare trăire și emoție în parte.
          Anul acesta m-a cam zguduit, ce-i drept, oferindu-mi suișuri și coborâșuri, salturi prin interiorul meu de o intensitate maximă, care m-au făcut de multe ori să mă întreb ce îmi doresc să fac pe mai departe. Am făcut pași importanți în descoperirea de sine, în observarea acelui eu lăuntric care stătea acolo, într-o stare latentă, și aștepta să îl eliberez, să îi dau drumul pentru a putea să exploreze lumea la capacitate maximă. Tocmai din această cauză consider că anul 2018, cu toate acele bum-uri periodice, nu a fost deloc unul rău, căci am învățat multe în această perioadă și m-am regăsit, fapt care m-a ajutat să las deoparte multe frustrări, nemulțumiri, frici, anxietăți și dureri nerostite. Am reușit să cresc extrem de tare în plan personal și, da, sunt mândră de lucrul acesta, pentru că este cel mai greu lucru din lume să ajungi să ai discuții cu tine însăți, să te vezi și să te accepți așa cum ești cu adevărat, fără a mai aștepta confirmări sau aprecieri de la cei din jur, pentru a te iubi și pentru a fi bine tu cu tine. Nu a fost o călătorie lină, au fost multe hopuri de trecut, dar s-au scurs toate într-o clepsidră a timpului, dar toate acestea au lăsat în urma lor mult senin și tocmai de aceea spun că a meritat să trec prin orice. 
         Nu pot decât să mulțumesc Cerului pentru că mi-a oferit șansa de a afla cine sunt cu adevărat, de a mă afișa așa cum sunt eu cu adevărat, fără teama de a fi judecată (cu toate că am fost judecată și sunt sigură că se va întâmpla și de acum încolo, doar că asta nu mai contează pentru mine), de a îmi asuma tot ceea ce fac și de a lăsa orice teamă de eșec deoparte. Este anul descoperirilor, al căutărilor lăuntrice, al statului pe loc și al privitului adânc în interiorului sufletului meu, care de mult prea mult timp striga că nu este tocmai fericit cu alegerile pe care le fac, care prea mult timp a fost ascuns acolo și ignorat, cu toate că el este cel mai important. Este perioada în care am înțeles cine sunt în acest moment, ce îmi doresc de la viață, ce anume nu mai vreau să existe în viața mea, ce anume trebuie lăsat în urmă, ce anume trebuie privit ca o lecție, ce anume trebuie păstrat, ce anume trebuie iubit și ce abandonat, pentru că nu ar fi dus nicăieri. Este anul în care am schimbat direcția (din nou), în care am înțeles că tot ceea ce făceam nu îmi permitea să cresc în plan personal sau profesional, că doar mă ținea pe loc și într-un fel atârnată de niște lanțuri invizibile, care mă făceau profund nefericită, căci nu îmi luam libertatea de a fi eu și de a explora în jur. 
        Mi-a fost și îmi este încă extrem de greu să ies din situații cu care m-am obișnuit, din zona mea de comoditate, chiar dacă acel lucru mă face extrem de nefericită și mă ține pe loc, ba chiar mă duce înapoi spre niște lucruri pe care mi-am promis că nu le voi mai experimenta. Îmi este greu să mă despart de persoane, lucruri, obișnuințe, chiar dacă știu că acest lucru ar fi spre binele meu. Mă țin cu dinții de utopii și abia acum am înțeles că greșesc și că tocmai asta îmi provoca anxietățile, fricile și depresia despre care v-am mai vorbit pe blog. Mi-e de multe ori teamă să o iau de la capăt, să fac cu totul altceva, deși poate că mi-ar face plăcere acea direcție… Însă, anul acesta am hotărât să nu mai mă las dusă de val și să accept că unele lucruri nu merg oricât de tare m-aș strădui eu, că unele lucruri nu sunt ceea ce îmi trebuie mie în acel moment, chiar dacă au fost bune pentru mine cândva, că acum nu mai corespund visurilor, speranțelor și dorințelor mele și că este bine să le las în spate fără niciun fel de regret, fără să mai mă raportez la ele în vreun fel, să le închid pur și simplu sub lacăt și să merg mai departe. Anul acesta am făcut lucrul ăsta și sunt mândră de mine. Am avut curajul de a accepta noi provocări, de a face cu totul altceva și de a mă apropia mult mai tare de ceea ce îmi face sufletul fericit, de pasiunea mea pentru citit. Sper să iasă așa cum visez eu, iar dacă nu va fi să fie, nu e problemă, sunt capabilă să o iau de la capăt. Am suficientă putere pentru noi și noi începuturi! 
         Tot în 2018, am înțeles mult mai bine că unii oameni vin în viața noastră pentru o anumită perioadă, după care își deschid aripile și zboară mai departe. Sunt puțini cei meniți să ne stea alături o viață și este nevoie de multe sacrificii și compromisuri, de punere în pielea celuilalt, de înțelegere a faptului că există și alte opinii decât ale tale, de stat alături de celălalt și în timpurile fericite și în cele mai puțin pline de strălucire ca să rămâi acolo în permanență. Cei mai mulți, însă, vin în viață noastră pentru un timp determinat. Mulți învață de la noi, de la mulți învățăm noi, apoi, cum lecțiile au luat sfârșit, nu mai există dorința de a fi acolo și e mai bine așa. Iei ceea ce este mai bun din fiecare, dai deoparte tot ceea ce te-a durut și mergi mai departe cu capul sus. Nu are rost să stai alături de oameni cu care nu mai ai niciun fel de afinitate sufletească. E prea scurtă viața asta pentru a o petrece alături de oamenii nepotriviți, cu care doar ajungi la contraziceri și certuri aiurea.
      De la 2019, nu vreau multe. Îmi doresc liniște sufletească, sănătate pentru mine și pentru cei dragi mie, echilibru, puțină lumină, curaj cât cuprinde pentru a îmi deschide larg aripile și mult mai multă toleranță și înțelegere, mult mai mult calm și mult mai multă bucurie venită din lucruri mărunte. 
        Mi-am propus ca în anul care bate la ușă să continui pe drumul pe care am început, indiferent de părerea celor din jur sau de câți oameni voi șoca cu schimbarea mea. Oricum, am șocat câțiva și în 2018, dar nu este problema mea, ci a lor, pentru că nu au înțeles schimbările prin care trec, nu au înțeles că, acum, încerc să mă întorc mai mult spre interior și să lucrez cu mine într-un alt plan și că nu mai vreau ca totul să fie atât de vizibil. Oricum, nu are cum să fie atât de bine perceptibil exterior binele interior, ceea ce e în suflet rămâne acolo și e bine… și poate că oamenii care au fost șocați de anumite comportamente ale mele nu sunt nici ei vinovăți, consider că nu au ajuns încă în același plan spiritual cu mine, că ei au rămas în cu totul alt plan și că mai au ei de muncit cu ei înșiși, că nu s-au dezvoltat suficient pentru a fi capabili să fie mai lipsiți de judecată față de cei din jurul lor, pentru a înțelege că fiecare își trăiește viața de unul singur și că nu e posibil să fim toți la fel, că nu putem să ne supunem toți acelorași standarde, că suntem diferiți, că suntem unici și că e bine. Aștept încă să existe mai multă iubire decât judecată, mai multă cunoaștere a celui de lângă, dar asta e altă poveste… Speranța moare ultima oricum. 🙂
         În schimb, am învățat să renunț la persoanele toxice care se aflau în preajma mea și voi continua să fac lucrul acesta și în continuare, pentru că atitudinea unora nu face nimic altceva decât să te tragă în jos, să te facă să îți pierzi strălucirea din ochi, să te simți vinovat, chiar dacă nu ești, să te facă să ajungi la frici și anxietăți, să îți pierzi bucuria de a fi tu însuți și e greșit. Nu avem nevoie de negativitate în jurul nostru, nu avem nevoie de oameni care să ne amintească în mod constant că nu putem face anumite lucruri, că nu suntem capabili să ne ridicăm mai sus, că nu putem să ajungem la un anumit lucru, că ne este interzis, că nu e voie, că nu se cade, că nu e posibil… Nu, astfel de oameni nu îmi mai stau alături și nici pe viitor nu o vor face! Am alături de mine oameni frumoși sufletește, oameni capabili de lucruri mărețe, care îmi sunt exemplu de așa da și un indiciu că se poate, am nevoie alături de mine de persoane care să mă motiveze, să mă sprijine atunci când cad, să mă certe atunci când chiar greșesc, să îmi permită să fiu eu însămi și cred că mi-a reușit. Mai elimin încă elementele toxice, dar sunt pe drumul cel bun zic eu. Nu îmi pasă câți se vor supăra pe mine din acest motiv, câți vor pleca pentru că eu am lăsat să plece pe alții… Sunt eu și mi-e bine. 
          În anul care vine, vreau să scap pentru totdeauna de frici și gânduri inutile, care conduc la o mare zbatere sufletească. Am de gând să lase să zboare toate acele mici înțepături care apar doar în mintea mea și să păstrez vie amintirea faptului că, până la urmă, totul se aranjează și că nu are rost să pierd timp prețios îngrijorându-mă pentru ceea ce nu pot schimba, pentru ceea ce nu se afla în puterea mea, pentru ceea ce aș fi putut să fac diferit sau mai bine… Toate acestea vor dispărea și mă voi concentra doar la clipa prezentă, doar la ceea ce pot face acum, imediat. Voi merge pe principiul Carpe Diem și voi lăsa ce e în trecut la locul lui și ceea ce vine pentru atunci.
           Am de gând să mă fericesc singură și să nu mai aștept ca alții să o facă. Nimeni nu poate face acest lucru atât timp cât eu însămi decid să fiu nefericită. Nimeni nu are putere asupra mea și a gândurilor mele în afara mea. Nimeni nu știe cum sunt și ce vreau cu excepția mea. Nu voi mai aștepta nimic de la cei din jur, mai cu seamă valorificarea mea. Oamenii sunt diferiți și fiecare are propria viziune asupra lumii. Accept că nu pot schimba nimic și merg mai departe pe drumul ales de mine și doar de mine, fără a mă mai lăsa influențată de părerile celor din jur. Știu că mulți nu o fac din răutate, ei chiar cred ceea ce spun, însă nu vreau să mai plec urechea în stânga și în dreapta, ci doar să îmi ascult instinctele și să acționez acolo unde consider că e cazul. Persoanele din jur sunt libere să creadă ceea ce doresc despre mine, și de rău, și de bine. Eu sunt responsabilă doar pentru propriile gânduri și în niciun caz nu mă voi lăsa antrenată în jocuri de culise, în intrigi doar de dragul unor lupte inutile. Am de dus propriile bătălii cu mine însămi și e mai mult decât suficient.
         În 2019, am de gând să explorez mult mai tare propriul suflet, să cobor în adâncimi de fragilitate și să observ care sunt visurile care ard cel mai tare, după care să le aduc la suprafață și să le transform în ceva palpabil. Voi face schimbările necesare astfel încât să fiu sigură că ajung acolo unde îmi doresc. Voi lupta mult mai mult pentru ele, mă voi zbate mult mai tare și voi face tot ceea ce îmi stă în putință pentru propria fericire. Voi lua toate deciziile legate de ceea ce mă face pe mine fericită, iar nu pe cei din jur, pentru că aceștia oricum vin și pleacă. Îmi voi deschide larg aripile și voi face tot ceea ce trebuie pentru a mă dezvolta și mai tare în plan personal, pentru a străluci. 
          În acest an, voi ierta mai mult și mă voi ierta mai mult, voi îmbrățișa și mă voi îmbrățișa mai mult, voi alina mai multe persoane și mă voi alina mai tare, voi zâmbi și voi oferi mai mult. În 2019, eu voi fi prioritatea numărul unu, iar nu cei din jurul meu. Eu voi fi în centrul atenției mele, cu toate nevoile care mă înconjoară. Voi citi mai mult și mai cu folos, voi scrie mai mult, pe blog, și, de ce nu, la acel roman început cu mult timp în urmă, voi fi mult mai vocală și îmi voi apăra drepturile, munca și idealurile mult mai tare. Voi lupta pentru mine și fericirea mea, pentru că pot, pentru că merit! Voi transforma totul în feerie, în strălucire, voi aduce culoare în viața mea! Voi uita de alții și voi face tot ceea ce trebuie pentru mine însămi! Mă voi pune pe mine pe primul loc în viața mea.
         Pentru 2019, mi-am propus să iubesc şi o să încep cu mine. O să mă iubesc atât de mult încât nu o să mă mai las să sufăr pentru persoane şi lucruri care nu contează! O să-i iubesc pe cei care îmi sunt mereu aproape şi atunci când râd, şi atunci când plâng, pe cei care îşi găsesc mereu timp pentru mine, pe cei care mă cunosc şi mă apreciază! O să-i iubesc pe cei care mă rănesc, jignesc, umilesc, pentru că nu fac altceva decât să-mi arate că nu sunt un om slab! O să iubesc tot ce îmi aduce un zâmbet pe buze!

Un nou an mai bun tuturor, plin de liniște sufletească și de oameni frumoși alături vă doresc tuturor! ❤
         

4 gânduri despre ”O PRIVIRE RETROSPECTIVĂ ASUPRA ANULUI 2018 ȘI CÂTEVA DORINȚE PENTRU ANUL 2019

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.