CORINNE HOFMANN: ÎNDRĂGOSTITĂ DE UN MASAI (#1) – RECENZIE

       Nu știu dacă v-ați gândit vreodată să lăsați totul în urmă și să luați totul de la capăt într-un loc ce vă este total străin și care funcționează după cu totul alte reguli decât cele pe care le cunoașteți, însă eu am fost pusă în situația de a mă gândi să fac acest lucru în două rânduri. Ai nevoie de mult curaj și determinare pentru a face acest lucru, mai ales că diferențele de mentalități, de tradiții și de mod de viață pot crea adevărate prăpăstii într-un cuplu, iar toate aceste chestiuni m-au dat pe mine înapoi și m-au făcut să renunț mai degrabă la o relație decât să plec la celălalt capăt al pământului și să las tot ceea ce cunosc în urmă. Tocmai pentru că știu de cât curaj este nevoie pentru a lua o decizie atât de radicală și câte lupte interioare se dau în timp ce te gândești dacă este bine să lași în urmă totul pentru ceva ce nu știi sigur cât de concret este, le admir pe acele persoane care se înhamă la o asemenea provocare și care pleacă în lumea largă cu inima deschisă la nou și la necunoscut. Nu judec, deși, recunosc, la începutul cărții am fost tentată să o fac, pentru că, deși am trecut prin asemenea situații, mi s-a părut greu de înțeles pentru ce ai lăsa lumea civilizată pentru a trăi într-un sat primitiv, însă, fiind o experiență de viață, am ales să nu trec totul prin filtrul propriei gândiri și să o admir pe cea care a putut face astfel.
             „Îndrăgostită de un masai” de Corinne Hofmann este genul acela de carte pe care îl parcurgi cu sufletul și care te ține puternic ancorat între paginile sale. Autoarea surprinde tocmai prin exotismul poveștii și prin extraordinar și neobișnuit. Este o carte autobiografică prin care Corinne își prezintă experiența ei de viață într-un colț uitat de lume de care s-a îndrăgostit: Kenya, Africa. Este europeancă la origini, născută și crescută în Elveția, însă, o simplă vacanță alături de iubitul ei pe continentul african îi dă întreagă viață peste cap. Ea alege să renunțe la tot ceea ce avea acasă și nu era puțin lucru, căci era proprietara unui magazin de haine, să rupă legătura cu Marco și să se mute în Kenya, unde a simțit pentru prima dată fiorii dragostei la prima vedere și nu față de oricine, ci de un războinic masai care i s-a părut a fi perfecțiunea în persoană. Tocmai acesta este ineditul situației, pentru că ea nu trăiește o poveste de iubire tipică, nu petrece mult timp cu cel care i-a cucerit inima, Lketinga, însă simte că el este bărbatul alături de care vrea să își petreacă întreaga viață, indiferent de cât de multe are de pierdut din acest motiv. 
colaj-masai

       O poveste de dragoste exotică, pentru care merită să îți schimbi în totalitate modul de viață

        Corinne Hofmann povestește tot ceea ce i s-a întâmplat ei încă de când a pus prima dată piciorul în Mombasa, Kenya, în anul 1986, și până în momentul în care a ales să transforme această țară în propria casă cu o extrem de mare sinceritate și cu multă acuratețe, nelăsând niciun aspect netrecut în revistă și neascunzând nimic, nici măcar problemele ei de adaptare la lumea iubitului ei sau lipsurile pe care trebuie să le îndure de dragul celui iubit. Niciun aspect nu este trecut cu vederea, fapt care ne ajută să călătorim prin ochii ei și să ne îndrăgostim la rândul nostru de Africa și de o întreagă cultură, așa cum este cea a războinicilor samburu, a masailor din satul Barșaloi, care trăiesc în niște condiții greu de imaginat pentru lumea puternic tehnologizată. 
          Tânăra nici măcar nu bănuia că o simplă vacanță se va transforma într-o adevărată experiență de viață și că totul îi va deveni extrem de comun și de iubit, precum și ca normalitatea ei nu va mai fi reprezentată de lux, risipă sau de confort. Este conștientă de toate aceste diferențe, însă frumusețea tânărului bărbat masai o cucerește cu totul și pur și simplu nu mai este interesată de nimic altceva în afară de a trăi totul la intensitate maximă. Vederea lui o face să uite de iubitul din prezent, cu care venise în vacanță, de afacerea ei din Elveția, de Europa și de lumea civilizată și o determină să vândă tot, să se elibereze de tot trecutul și să vină în Kenya pentru a fi alături de omul drag al sufletului ei. 
        Pe Lketinga îl vede în urma unei plimbări alături de bărbatul cu care a venit să exploreze Africa, iar acel moment a reprezentat ruptura de lumea ei și învăluirea într-un fel de vrajă, care face ca timpul să stea în loc și nimic altceva în afară de sentimentele ei să nu conteze. Dacă nu aș fi știut că este vorba de istoria de viață a autoarei, aș fi fost tentată să mă gândesc că așa ceva nu există în realitate, sunt mai sceptică de felul meu, însă acest lucru chiar a fost posibil, iar Corinne a ales să își urmeze inima și să se mute definitiv într-un mediu cu care nu era obișnuită, dar care face ca romantismul să fie mult mai pronunțat și ca magia din spatele poveștii să fie încă și mai pregnantă. Pentru cei rămași acasă din vechea ei lume, așa cum sunt fratele sau sora ei, este greu de înțeles cum poate sta Corinne într-o căsuță lipsită de orice urmă de confort modern, din care lipsește mobila, lipsesc camerele separate, lipsește apa curentă, baia, toaleta (care se găsește la comun departe de căsuțe), electricitatea și altele asemenea, însă pentru ea acesta este raiul pe pământ, căci i se pare totul atât de liniștitor și de facil pentru dragostea ei.
        Curând, Corinne începe să înțeleagă că Lketinga percepe cu totul altfel lumea și mediul înconjurător, precum și dragostea și afișarea acesteia în public. Pentru a îi fi alături, europeanca – mzungu cum o numesc locuitorii africani – trebuie să învețe să se acomodeze cu tradițiile lui și să îi înțeleagă firea, astfel încât să nu ajungă să îl jignească prin acțiunile sau cuvintele sale. De asemenea, pentru că Mombasa nu este locul ideal pentru Lketinga, care ajunge să își piardă mințile, Corinne decide să îl urmeze până acolo de unde provine el, în Barșaloi, locul războinicilor samburu. Aici, îi cunoaște familia, locuind în aceeași căsuță cu mama și nepoata lui, și începe să se acomodeze cu noile condiții de trai. Are de înfruntat un cu totul univers, însă dragostea ei pentru Lketinga o face să stea în picioare și să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru a îi fi alături trup și suflet. 
         Din dragoste pentru cel care îi va deveni soț în urma tuturor zbaterilor sale cu legile căsătoriilor internaționale și cu corupția de la nivelul tuturor instituțiilor kenyene, Corinne ajunge să se pună pe ea însăși pe plan secund, să accepte că războinicii masai ajung să plece de acasă în mod frecvent fără a spune exact cât timp va sta plecat, să înțeleagă că nu poate fi extraordinar de independentă, cu toate că ea iese din tipare față de celelalte femei din comunitatea samburu, și are de înfruntat mentalitatea lui primitivă, care îl face să creadă că orice bărbat este un potențial amant al soției sale sau că orice plecare mai lungă de acasă înseamnă traiul la un loc cu un alt bărbat. În plus, ea acceptă că în viitor el ar putea avea o nouă familie, căci Lketinga face parte dintr-un trib care acceptă poligamia nelimitată. Corinne ajunge să se obișnuiască cu modul lui de a fi și cu exagerările soțului ei, care pune mai presus de orice membrii tribului său de sex masculin și care nu înțelege de ce o femeie însărcinată are nevoie de o îngrijire specială. 
        die-weisse-massai-359649l-imagine

          O lume plină de lipsuri, cuprinsă de o sărăcie lucie, de boli contagioase și de cutume

           Viața în sânul tribului samburu nu este deloc una ușoară și consider că a fost un adevărat curaj din partea lui Corinne sau nebunie, depinde din ce unghi vrei să privești lucrurile. Pe de o parte, în noua ei casă se lovește de sărăcia lucie, care se poate observa pe mai întreg teritoriul kenyan. Încă de la plecarea ei din Mombasa și părăsirea prietenei ei de acolo, Priscilla, Corinne observă că autobuzele nu sunt foarte sigure, căci se tot strică pe parcurs sau nu au geamuri, drumurile sunt pline de praf și la fel de nesigure, fapt pentru care nu îndrăznește să iasă singură din autobuz înainte de o anumită oră. Ajungerea în satul lui Lketinga nu este ușoară, căci acesta este undeva în mijlocul sălbăticiei, cu un drum practicabil doar pentru anumite mașini, foarte aproape de junglă și, cum va observa mai târziu, de un râu ce le va face probleme în perioadele ploioase.
Odată ajunsă în satul iubitului ei, Corinne ajunge să ia contact cu toate tradițiile de aici, fapt care conduce și la multe neînțelegeri în cuplu. Pentru ca nu sunt căsătoriți, inițial cei doi iubiți locuiesc alături de mama lui Lketinga și de Saguna, nepoata lui, căci aici primul născut dintre băieți trebuie să îi aducă mamei prima sa născută, ca mama să aibă un sprijin la bătrânețe. Mâncare aproape că nu există, la putere fiind chaiul (un fel de ceai african). Principala ocupație a oamenilor de aici este reprezentată de creșterea animalelor, dar carnea este o delicatesă și destul de rară la mesele oamenilor de aici. Magazine există, două la număr ținute de niște somalezi, însă sunt aproape goale, ca un efect al lipsei alimentelor din întreaga țară. Mălaiul sau zahărul foarte greu se găsesc, la fel și orice fel de lucruri elementare. Apa este aproape inexistentă, baia și spălarea hainelor făcându-se la râu, dar și acesta este în multe puncte secat, așa că este destul de greu să îți asiguri până și apa de băut. Tocmai pentru că există multe lipsuri cu care Corinne nu e învățată, corpul ei începe să reacționeze și se îmbolnăvește frecvent ba de malarie, ba de hepatită, ba chiar la un moment dat ajunge să se umple și de râie.
Obiceiurile locului sunt destul de primitive, dar tocmai acest fapt o atrage pe Corinne: războinicii au propriile ritualuri, care îi plasează în anumite scări ierarhice în societate, nunțile sunt mari, deși cu mult deosebite față de cele europene, casele sunt construite cu rapiditate, iar pentru a se apăra de animalele sălbatice, căsuțele sunt împrejmuite de garduri din mărăcini. Corinne însă începe să se obișnuiască cu toate acestea încetul cu încetul. Ceea ce nu poate accepta ea este să fie o femeie întreținută, mai cu seamă că în familia ei Lketinga nu aduce niciun fel de câștig material, ci toți banii provin din economiile ei de după vânzarea afacerii și a casei din Elveția. Ei îi este greu să nu fie independentă, să nu aibă un venit propriu, fapt pentru care cumpără o mașină și își deschide un magazin alimentar, făcând ceea ce îi stă în putință să aibă un venit stabil. Însă, libertatea ei și modul de a fi sunt prost înțelese de către soțul său, care ar vrea să fie capul familiei și care se comportă urât cu toți oamenii cu care intră în contact. Nu are în sânge puterea de a face afaceri, fapt pentru care pune pe fugă mulți clienți, ba chiar și vânzători. Corinne are de luptat cu modul lui de a fi, cu consumul de alcool ocazional  sau de miraa (un fel de drog local) care îl face încă și mai suspicios și mai bădăran, cu gelozia lui nefondată, care îi generează un fel de nebunie. El nu înțelege de ce ea are nevoie de doctori, de ce trebuie să plece în Elvețiă, în vizită la mama ei, ba chiar ajunge să o acuze de infidelitate și de faptul că fiica lor, Napirai, nu este a lui, ci a unuia dintre bărbații cu care a umblat ea. Neînțelegerile se adâncesc odată cu trecerea timpului, iar Corinne caută să plece din zona aceea, ca un fel de ultimă șansă, ca un fel de alt început de dragul timpurilor trecute. Dacă vor reuși sau nu să își salveze căsnicia, rămâne de văzut.
Țin să menționez că nu am înțeles-o mereu pe Corinne, dar m-am străduit să nu pun în funcțiune propriile convingeri. Adică, este europeancă, dar alege să aducă pe lume un copil într-o țară aparținând clar lumii a treia, unde nu există incubatoare pentru bebeluși sau sânge pentru perfuzii, iar cel existent este neverificat, putând transmite oricând o boală gravă, cea mai răspândită fiind SIDA. Satul nu îi oferă multe oportunități copilului ei, cu toate că există o misiune creștină, de la care mai primește ajutor, și urmează a se construi o școală, însă scutecele sunt din cârpe, hrana mereu insuficientă și mentalitățile diferite. Mi-a rămas în minte o imagine a unei mame lăsate cu copilul mort să se chinuie timp de zile întregi doar pentru că soțul ei nu a acceptat plecarea ei de acasă la un spital. Sunt mulți copii bolnavi sau cu malformații, adulți cu probleme de sănătate, Corinne însăși fiind de multe ori anemică. Impresia mea a fost că ea s-a îndrăgostit de exotismul situației și a acestei lumi și pot înțelege până la un punct, însă în momentul în care apar problemele cu soțul ei, cu autoritățile, cu mentalitățile, Corinne începe să se trezească încet, încet la viață și să realizeze că totul este mult prea greu de dus chiar și pentru o femeie puternică așa cum este ea, care se zbate pentru viitorul ei și a familiei sale. Spre final, ai impresia că aura aceea mistică se fisurează și se crapă puțin câte puțin, lăsând lucrurile descoperite, cu toată urâțenia la vedere.

          „Îndrăgostită de un masai” este o poveste senzațională, o călătorie plină de aventuri pe tărâm african, care te face să rămâi mult timp cu gândul la o excursie în acea zonă. Abia aștept să ajung și la celelalte trei cărți din serie!

 

51142209_294897997890445_4581608937979117568_n

           DATE DESPRE CARTE:
           ________________________
Titlu: „Îndrăgostită de un masai”
Autor: Corinne Hofmann
Titlu original: „Die Weisse Masai”
Traducător: Mihaela Dinklage
Editura: Allafa (Grupul Editorial All)
Anul apariției: 2005, 2008, 2010
Număr de pagini: 376

Cartea se găsește destul de greu, așa că profitați dacă o vedeți prin anticariate. Eu am găsit-o aici.

 

 

 

 

 

 

 

 

          

   

 

24 de gânduri despre ”CORINNE HOFMANN: ÎNDRĂGOSTITĂ DE UN MASAI (#1) – RECENZIE

  1. Oli zice:

    Superbă recenzie! Felicitari Oana și mulțumesc că mi-ai adus aminte de aceasta carte senzațională, asa cum bine ai descris-o! Am citit-o, ca și pe următoarele doua: Adio Africa si Revedere în Barsaloi, e foarte frumoasă toată seria. Pe ultima nu am citit-o, a apărut mai târziu. M-a uluit tot ce am citit, atât hotărârea Corinnei de a lăsa totul în urmă pentru un războinic masai, cât și condițiile în care trăiau băștinașii și obiceiurile lor.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.