În fiecare lună, am făcut o tradiție pe grupul Crâmpeie de suflet din a citi cărți aparținând unui anumit gen literar. Pentru că ne aflăm în luna iubirii, în februarie am decis să citim cărți romantice, dorindu-ne să alungăm puțin frigul de afară cu niște povești de iubire minunate.
Nu știu cum sunteți voi, însă eu, din când în când am nevoie să citesc povești de iubire, iar literatura abundă în cupluri ce au darul de a ne face să visăm la posibilitatea obținerii puterii prin intermediul dragostei. Acesta este sentimentul cel mai înălțător și mai minunat care există în lume, iar istoriile de iubire au darul de a ne face să simțim că ne înălțăm pe cele mai înalte culmi. Autorii de cărți romantice ne creează lumi feerice, în care ne face plăcere să ne cufundăm, evadând din lumea reală pentru un timp și îndrăgostindu-ne de personaje și de evenimentele pe care acestea le traversează.
Prin acest articol, vă propun o selecție de romane de dragoste, care mie mi-au încântat sufletul și mi-au făcut inima să tresară.
„Îmbrățișează-mi defectele” este un roman pe care îl recomand cu drag. Scris din perspectiva Mariei, te determină să te pui în locul ei și să îi înțelegi suferința. Cartea este o poveste de dragoste, dar, în egală măsură, este o poveste despre căutarea și regăsirea de sine, despre refacerea propriei persoane din propria cenușă, despre iertare și despre încercarea de a merge mai departe chiar și când sufletul este crăpat asemeni unui vas și tot pierde din interior sentimente diverse. Este un roman despre visuri pierdute și speranțe regăsite, despre o estetică a urâtului pe care viața o scoate câteodată în fața anumitor persoane, dar și o poveste despre renaștere și despre reîntregire sufletească prin iubire, care vine să distrugă neiubirea.
„Îndrăgostită de un masai” de Corinne Hofmann este genul acela de carte pe care îl parcurgi cu sufletul și care te ține puternic ancorat între paginile sale. Autoarea surprinde tocmai prin exotismul poveștii și prin extraordinar și neobișnuit. Este o carte autobiografică prin care Corinne își prezintă experiența ei de viață într-un colț uitat de lume de care s-a îndrăgostit: Kenya, Africa. Este europeancă la origini, născută și crescută în Elveția, însă, o simplă vacanță alături de iubitul ei pe continentul african îi dă întreagă viață peste cap. Ea alege să renunțe la tot ceea ce avea acasă și nu era puțin lucru, căci era proprietara unui magazin de haine, să rupă legătura cu Marco și să se mute în Kenya, unde a simțit pentru prima dată fiorii dragostei la prima vedere și nu față de oricine, ci de un războinic masai care i s-a părut a fi perfecțiunea în persoană. Tocmai acesta este ineditul situației, pentru că ea nu trăiește o poveste de iubire tipică, nu petrece mult timp cu cel care i-a cucerit inima, Lketinga, însă simte că el este bărbatul alături de care vrea să își petreacă întreaga viață, indiferent de cât de multe are de pierdut din acest motiv.
„Parfumul dragostei” este o poveste diafană despre pierderi și regăsiri, despre magie și dragostea care o însoțește, care aplică o rețetă plină de candoare pentru a ajunge la un final fericit. Se ia o fetiță de numai șase ani rămasă orfană, care și-a pierdut mama mult prea devreme, în urma unui accident, fapt care o face să îi scrie lui Moș Crăciun cerându-i nici mai mult, nici mai puțin decât o nouă mămică. Apoi, se adaugă un burlac convins, pentru care raționalul este pe primul plan, considerând că poveștile și magia sunt desuete, care, atins de cerința neobișnuită a nepoatei sale, este hotărât să își găsească o soție. Se adaugă o femeie ce nu mai crede în puterea dragostei și a căsătoriei, căci cancerul a transformat-o în văduvă înainte de vreme. Toate acestea se condimentează cu multă dragoste, cu înțelegere, cu poftă de viață, cu împlinire, comunicare și plăcerea de a sta în preajma persoanei potrivite, iar succesul este garantat.
„Inimi chimice” este un roman cu un mesaj extrem de puternic și de profund cu privire la iubire. Aceasta nu este romanțată și pusă pe un piedestal sau transformată într-un element perfect, ci este considerată a fi un factor important în viață omului, care îl înalță, îl face să prindă aripi, însă nu este deloc un sentiment perfect, ci este frumos așa, în imperfecțiunea lui. Mai mult decât atât, asemeni tuturor lucrurilor de pe acest Pământ, și iubirea este o trăire sortită eșecului, nu este eternă, este supusă efemerității și surprizei, nu știi exact cât anume va dura, însă trebuie să înveți să te bucuri de ea atât timp cât este, să iei tot ceea ce este mai bun din persoana de lângă tine, să păstrezi cu tine amintiri de neuitat și să mergi mai departe cu învățăturile pe care aceasta ți le-a oferit, cu lecțiile pe care ți le-a transmis, asemeni tuturor evenimentelor prin care trece omul de-a lungul vieții:
„Însă dragostea e științifică, frate. Adică este vorba doar despre o reacție chimică în creier. Uneori, reacția asta ține o viață întreagă, se repetă iar și iar. Alteori nu. Uneori se produce o explozie ca o supernova și apoi elementul se risipește treptat. Suntem cu toții doar inimi chimice. Oare dragostea e mai puțin sclipitoare din cauza asta? Eu nu cred. De asta nu pricep de ce lumea nu vrea să se căsătorească explicând că «în 50% din căsnicii, se ajunge la divorț». Dragostea dispare, dar asta nu înseamnă că nu a fost adevărată.”
„Cuvinte în albastru intens” este un roman de un lirism pur, de o frumusețe absolută, cu o poveste răvășitoare, care ne ajută să ne regăsim prin intermediul paginilor cărților, urmând exemplul personajelor create de Cath Crowley. Este deopotrivă o poveste de iubire, de regăsire de sine prin intermediul ajutorului celor din jur, precum și o poveste a dragostei de lectură.
Am descoperit-o pe autoarea Virginia Henley anul trecut, când am citit primul volum al romanului „Pasiunea unei femei”. Mi-a plăcut stilul, dar cărții parcă îi lipsea ceva, acel element de originalitate care să mă determine să mă îndrăgostesc în mod iremediabil de personajul principal, Bess Hardwick. Cred că acesta este și motivul pentru care am amânat atât de tare citirea celui de al doilea volum. Acum, îmi pare rău că nu am făcut-o mai demult, pentru că în volumul 2 Bess se dezvoltă foarte tare, devine mult mai sigură pe sine și surprinde prin inteligență, tenacitate și capacitatea de a ieși din cele mai grele situații. Acest volum a adus în prim-plan un personaj feminin extrem de puternic, pe placul sufletului meu, un caracter care mi-a amintit și mi-a făcut dor extrem de tare de Scarlett O`Hara din celebrul „Pe aripile vântului”. Asemeni acesteia din urmă, Bess are extrem de multe ambiții, de idealuri pentru care luptă în mod constant și cu o forță extraordinară.
Dincolo de acest personaj care m-a cucerit și a ajuns în top 3 cele mai iubite personaje din toate timpurile pentru mine, Virginia Henley aduce în prim-plan evenimentele care s-au succedat cu extrem de mare repeziciune în Anglia elisabetană: moartea regelui Henric Tudor, venirea la putere a lui Mary Stuart, urmată la scurt timp de cea a imprevizibilei și mereu impulsivei Elisabeth Tudor. Detaliul istoric irumpe la tot pasul, autoarea prezentându-ne multe dintre evenimentele sângeroase, dintre intrigile și jocurile de putere care au loc la Curte. Am înțeles în sfârșit rolul Turnului Londrei, pe care l-am văzut în vizita mea în Anglia… Acum, pare o construcție minunată, însă, în ciuda unor lei de bronz care tronează peste o groapă, nimic nu te lasă să observi din exterior toate torturile și dramele care au avut loc în interiorul acestuia din dorința unor oameni nemiloși de a își vedea împlinite ambițiile și visurile.
Pe lângă detaliul istoric, Virginia Henley ne face părtași la niște povești de iubire absolut minunate, care aduc cu sine anumite scene destule de fierbinți și sentimente puternice, pe care, de multe ori, le întâlnești doar o singură dată în viață sau treci pe lângă ele, fără a le sesiza în noianul de chestiuni zilnice. Deși nu credea că este posibil și că iubirea vieții ei s-a stins prematur, Bess va avea parte de o mare surpriză și va descoperi că este una dintre puținele norocoase de pe această planetă pentru care iubirea adevărată apare de mai multe ori.
„Suflete în noapte” este un roman atipic față de cărțile pe care obișnuiesc să le citesc, în sensul că este scris într-o manieră destul de criptică, cinematografică, cu replicile lăsate libere, fără semne grafice care să anunțe cititorul de existența acestora, începe și destul de brusc, introducându-te direct în poveste, fără niciun fel de preambul, însă consider că tocmai aceste chestiuni îi conferă o frumusețe aparte. Cartea ți se lipește de suflet și îți dă puterea și motivația de a o lua mereu de la început, de a nu te considera prea bătrân pentru a o lua de la capăt, pentru a iubi, pentru a trăi la intensitate maximă fiecare clipă și fiecare experiență în parte. Romanul are o candoare proprie, oferindu-ți imaginea aceea de bătrânei pe care îmi doresc din tot sufletul să o văd cât mai mult în viața de zi cu zi: aceea mereu cu zâmbetul pe buze, mereu ținându-se de mână și privindu-se cu dragoste în orice loc, mereu gata să îți ofere un crâmpei din înțelepciunea acumulată de-a lungul vieții, dar fără a îți impune nimic, știind când să stea deoparte și să te lase pe tine să acționezi și când să acționeze pentru binele celui de lângă ei.
„Confess” este un roman de o sensibilitate aparte, care îți încântă inima cu o poveste de dragoste ce reușește să depășească toate greutățile și zidurile ce le sunt ridicate în față. Dincolo de istoria unei iubiri ce se ițește cu o rapiditate uluitoare, asemeni plantelor ce cresc mai tare după furtuni, autoarea ne prezintă modul în care acționează legăturile de rudenie și puterea sacrificiului de care sunt capabili pentru cei dragi atât a părinților, cât și a copiilor deopotrivă. Emoțiile care te încearcă pe tot parcursul citirii acestei cărți sunt unele extrem de puternice și, uneori, ți-ar plăcea să te bucuri de un soi de putere magică prin intermediul căreia să reușești să rupi orice fel de bariere și să pătrunzi direct între paginile sale. Am avut lacrimi în ochi de la prima și până la ultima pagină și am ținut pumnii strânși cu putere pentru ca personajele dragi să ajungă să își unească destinele.
Romanul „Mulțumesc pentru amintiri” este dovada clară că autoarea nu știe să creeze altceva în afară de istorii de viață emoționante, care se împletesc cu dramele personale, cu elementele de filosofie și cu implicarea inimilor în relații de iubire magice, aducând în prim-plan personaje feminine extraordinar de puternice, ce trec prin viață găsindu-și forța în elementele exterioare, care au darul de a le face să își dorească să meargă mai departe și să spere la mai bine, fie că este vorba de o văduvă care primește alinare de la soțul mort, care îi trimite lună de lună scrisori de încurajare, fie de o femeie ahtiată după muncă ce își găsește un prieten imaginar sau, ca în cazul de față, de o mamă care și-a pierdut copilașul încă nenăscut și, odată cu el, și bărbatul ce îi fusese alături ani de zile. Cecelia Ahern se dovedește a fi o bună cunoscătoare a adâncimilor de fragilitate ale ființelor umane, iar cel care a citit măcar o singură carte de-ale sale îmi va da dreptate. Ea este o fină analistă a psihicului uman și, la fel cum le oferă eroinelor sale o cale de ieșire din orice impas și le conduce spre un final fericit, scriitoarea reușește să imprime și minților noastre aceeași stare de bine și dorința de a lupta pentru cele mai tainice visuri ale sufletului, fără putința de tăgadă, căci viața este scurtă și nu e nevoie să ne grăbim spre chestiuni inutile, ci doar spre ceea ce ne face cu adevărat mulțumiți și fericiți în fiecare clipă a vieții noastre.
„Un Crăciun de neuitat” reunește două povești fermecătoare, pline de umor și de emoție, care te transpun în atmosfera sărbătorilor de iarnă. Este genul acela de carte care îți oferă la final o stare de bine, îți încălzește sufletul și te face să vrei să petreci mult mai mult timp alături de familie, de prieteni și de toți oamenii aceia dragi care formează universul tău cotidian. Autoarele ne îndeamnă la a ne bucura mult mai mult de timpul de calitate petrecut alături de oamenii ce ne locuiesc în suflet, să ne bucurăm mult mai mult de lucrurile mărunte, să fim mai buni, mai toleranți și mai plini de iubire.
„O logodnă foarte lungă” este un roman al contrastelor, pentru că aduce în fața noastră întreaga mizerie și urâțenie pe care războiul le creează, cu vieți pierdute în van, și frumusețea unor povești de dragoste ce trec de timp și spațiu și care rezistă chiar și în fața morții, asemeni marilor istorii de amor ale omenirii. În prim-plan, se află povestea lui Mathilde și a lui Manech, însă, dincolo de aceasta, întrezărim din scrisori istorii asemănătoare acesteia, căci povestea lui Mathilde este cea a multor altor femei ce au fost nevoite să își caute iubiții, logodnicii sau soții pierduți într-un război mult prea nedrept, care a răpit vise, speranțe și vieți, punând totul sub semnul hazardului. În plus, cartea are puternice accente detectiviste, pentru că Mathilde încearcă să afle adevărul cu privire la logodnicul său, adunând indicii după indicii și punând cap la cap piese ale unu puzzle dificil, indiferent de ceea ce i se spune și de câte aripi îi sunt retezate, iar acest fapt face ca romanul să devină mult mai palpitant, în ciuda începutului destul de static.
India anului 1930. Arome de nucșoară, chili și coriandru. Parfum de iasomie, tămâie și mosc. Miros simplu de pământ proaspăt și aroma nisipului din deșert. Chiparoși, palmieri și portocali. Rajputana, Delhi și Udaipore. Colonade, marmură albă și acoperișuri de la înălțimea cărora ți se dezvăluie o întreagă lume. Palate, rajahi, atmosferă de poveste. Bazaruri pline de culoare și de savoare. Exotism și natură luxuriantă. Un amestec de Orient și Occident.
Toate cele menționate creează fundalul pe care se construiește acțiunea romanului „Înainte de ploi” scris de Dinnah Jeffries. Atmosfera pe care autoarea reușește să o redea în opera sa este cea care face întreg deliciul. Prin intermediul acesteia, ți se induce o stare permanentă de visare. Poți vizualiza cu claritate toate locurile descrise în carte și parcă te și vezi făcându-ți bagajele și plecând să te descoperi la nivel spiritual și să îți găsești liniștea sufletească în îndepărtata Indie. Tocmai cadrul este cel care facilitează povestea de iubire care stă la baza acțiunii romanului, căci un asemenea loc te îndeamnă, parcă, să te îndrăgostești. Fără acesta, istoria de amor nu ar fi fost credibilă și încă mai cred că era potrivit finalul oferit înainte de adevărata finalitate a cărții, însă aceasta este o cu totul altă poveste.




Este o poveste desprinsă parcă din cărțile de povești de atunci când eram mici sau o copie fidelă a unuia dintre filmele marca Hallmark, cu acele locuri idilice și oameni gata să acorde o șansă tuturor, fără ca măcar să întrebe despre trecut sau despre motivele care te-au dus în acel punct. Cartea te învață doar să fii, acum și aici, vindecându-ți pe parcurs rănile sufletești, pansând cicatricile și mergând mai departe, pentru un alt început. Este un roman despre iubirea de sine, despre iubirea de cei din jur, care te face să te întorci spre tine, astfel încât să vezi totul cu alți ochi și să fii capabil să depășești orice, pentru că mereu există putere în noi, mereu este ceva acolo gata să ne primească, trebuie doar să observăm, să ne dăm seama de acest fapt.

Dincolo de a fi o poveste de dragoste, „Nuntă în cer” este un roman pe tema arhetipului feminin, al acelui etern feminin, capabil să se dăruiască total dacă găsește persoana potrivită care să o înțeleagă și susțină. Miturile și simbolurile sunt la rândul lor prezente, ducându-ne cu gândul spre timpuri imemorabile, când bărbații și femeile practicau jocul dragostei, încercând în permanență să îl cucerească pe cel de lângă ei.




Citind acest roman, parcă vezi în faţa ochilor o comedie romantică extrem de savuroasă, în care personajele principale sunt atât de spumoase, încât nu ai cum să nu le îndrăgeşti. Bunătatea şi naivitatea lui Daisy Morrison, care îi priveşte pe toţi prin prisma propriei persoane, exasperarea pe care o simte Giles Fairhaven, lor de Kincade la toate acţiunile lui Daisy, iubirea lui Rose Morrison pentru sora sa mai mare, care o face să îi ierte orice mică scăpare, totul te introduce într-o atmosferă de epocă delicioasă, creând o acţiune numai bine de urmărit într-o zi de vacanţă.


Mulțumesc pentru recomandare! Unele cărți se află și pe lista mea.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Cu drag! 💖
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O lista foarte frumoasa! Cărți cu adevărat minunate! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤ ❤
ApreciazăApreciază
Ce de carti frumoase de dragoste! Am citit si eu cateva, unele ma tenteaza. Felicitari!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru recomandări! Am reținut câteva titluri! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag! 💙
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumim pentru recomandări. Cea mai frumoasa mi se pare „Doi la patrat , un singur pat”…tare mult mi-aș dori sa o citesc. E genul de carte care îmi place și îmi face pielea de găină.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag! ❤
ApreciazăApreciază
Sunt recenzii foarte interesante si cum imi plac cartile de dragoste, imi doresc pe unele sa le citesc
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Lecturi plăcute, orice ați alege! ❤
ApreciazăApreciază
Interesante carti! Multumim pentru recenzii!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu drag! ❤
ApreciazăApreciază
Frumoase recomandari. Dintre acestea, legat de unele carti aveam dubii dar am inceput sa imi doresc sa le dau o sansa dupa articolul tau. Iar “ Indragostita de un Masai” nu am auzit pana acum de ea dar chiar imi doresc sa o citesc! 😻
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cartea lui Corinne Hofmann surprinde prin inedit și prin puterea de a supraviețui într-un colț rupt de civilizație. Mi-a devenit model de putere. ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superr!Si asa imi doresc sa cumpar carti noi acum am o lista si mai lunga💗💗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
💞💝💞
ApreciazăApreciază
Ce recenzii frumoase! Inimi chimie si Cuvinte in albastru intens trebuie sa le citesc cat de curand ❤️
ApreciazăApreciază
Le-am pus pe raftul de cărți dragi. 💜
ApreciazăApreciază
Mă bucur foarte mult să mă aflu printre atâţia autori minunaţi. Mulţumesc, draga mea! 😍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mare drag! 💜
ApreciazăApreciază
Mulțumim pentru recomandări! Pe unele dintre aceste cărți le-am citit, despre altele am auzit, iar despre altele nu. Mi-au plăcut mult cărțile lui Mircea Eliade, dar și clasica „Mândrie și prejudecată”, o carte de suflet. Pe unii dintre autori i-am descoperit prin intermediul altor cărți și aș vrea să le citesc și cărțile menționate în articol.
ApreciazăApreciază