LOUISE O`NEILL: ȘI-A CĂUTAT-O… (STORIA BOOKS) – RECENZIE

Am spus mereu că romanele young adult de la Storia Books sunt cele pe care în mod cert le-aș fi recomandat atât elevilor mei, cât și părinților acestora în egală măsură pe când lucram în învățământ, pentru că întotdeauna vor găsi un mesaj puternic ascuns în paginile acestora și un punct de sprijin pentru problemele vârstei, pe care adeseori, ca tânăr, te temi să le expui și mult prea rar, ca adult, le conștientizezi. Iubesc genul acesta de romane, iar „Și-a căutat-o…” de Louise O`Neill nu face excepție. Știam încă de când îi admiram coperta în mediul online că va fi o carte care îmi va intra direct în suflet și, cu toate acestea, am amânat destul de mult citirea ei, pentru că știam că subiectul este unul destul de dur și de marcant și aveam nevoie să mă pregătesc puțin mental și sufletește deopotrivă.

„Și-a căutat-o” este un roman de un curaj fantastic, care expune o lume de o duritate extremă, în care teribilismul, substanțele interzise și dorința de epatare își dau mâna și formează formula sigură pentru începutul dezastrului sau al decăderii morale. Louise O`Neill se dovedește a fi o fină cunoscătoare a universului adolescentin și face o radiografie completă a unei societăți a consumerismului și a presiunilor pe care tinerii le au de înfruntat în pragul maturității. Autoarea aduce în prim-plan un subiect încă tabu, pe care, ca societate, ne este extrem de frică să îl înfruntăm, dar care devine, pe zi ce trece, tot mai pregnant, ca un fel de vierme al lumii în care trăim, ce roade zi de zi din suflete și ne face să eșuăm ca umanitate și ca sprijin pentru cei din jurul nostru. Cartea vorbește despre cultura violului și a abuzului sexual, pe care cel mai adesea ne prefacem că nu o observăm dacă nu are nimic de a face cu noi înșine, ba chiar ajungem să purtăm măști ale ipocriziei și să ne prefacem ca nu s-a întâmplat nimic nici măcar când victimele acestei estetici a urâtului sunt cunoscute de-ale noastre, pradă nebuniei din jur care ne face să credem că unele persoane își merită soarta.

Am citit romanul cu pauza mari între anumite pasaje, pentru că citeam și plângeam, plângeam și deschideam iar cartea pentru a parcurge din nou drumul anevoios al Emmei O`Donovan, personajul principal al cărții, fata din Ballinatoom despre care cei mai mulți spun că „și-a căutat-o”, că e vina ei că a trecut printr-un viol în grup și că merita să i se întâmple asta, doar pentru că avea un stil de viață mai haotic și pentru că era frumoasă și conștientă de aspectul ei fizic, care o făcea să își dorească să fie în centrul atenției și mereu înconjurată de băieți. Mi se face pielea de găină și acum când mă gândesc ce ușor judecăm și ce greu ne este să creăm un precedent, care să schimbe lucrurile în bine, și ce ușor ne este să alunecăm tot mai jos, până la limitele mizere ale societății. Nu este drept să punem oamenii pe un piedestal și să îi arătăm cu degetul, nu este drept să considerăm că abuzurile sunt ceva normal și ceva ce era o chestiune meritată de către persoana de lângă noi, vecina, prietena sau colega de școală.

Cartea aceasta m-a pus foarte tare pe gânduri și m-a făcut să mă gândesc la societatea în care trăim, la universul pe care singuri ni-l creăm și, cu toate că avem o lume puternic tehnologizată, tot continuăm să ne întoarcem în peșteră și să creăm o discrepanță majoră între lumea bărbaților și cea a femeilor, să punem mai presus zeul bărbat, care are dreptul să abuzeze de o femeie doar pentru că ea este mai libertină, și să trântim la pământ femeia, că doar ea este de vină pentru ceea ce i s-a întâmplat, căci l-a provocat pe cel care a abuzat-o prin comportament sau vestimentație. Urăsc acest dublu standard care ne înconjoară și care ne face să credem că suntem egali în drepturi și obligații, când totul este îmbrăcat în hainele ipocriziei, făcând ca totul să pară rușinos pentru femeie, ca un stigmat ce îi este aplicat pe frunte întreaga viață, și demn pentru săracul bărbat care a descifrat greșit mesajele transmise de cea de lângă el. Sper la o societate mai bună, dar, la fel ca în cazul violenței domestice din romanul  „Un nou început” de Kristin Hannah, și aici am rămas cu un gust amar, căci am înțeles cât de greu este de dovedit că femeia este cea abuzată și câte drepturi i se acordă abuzatorului, făcând ca victima sa să pară vinovată de tot ceea ce i s-a întâmplat și să dea înapoi în fața legii, de teamă că un proces nu va face nimic altceva decât să înrăutățească și mai mult lucrurile și degetul acuzator să fie și mai tare întins către victima abuzului.

52594441_623153654810999_3248197102114701312_n.jpg

„Și-a căutat-o…” – sexism, vină, rușine și cădere morală

Romanul este împărțit în două părți distincte, fiecare dintre acestea surprinzând două momente aflate în antiteză din viața tinerei Emma O`Donovan, elevă în clasa a unsprezece în orășelul Ballinatoom din Irlanda.  Prima parte, care surprinde anul care i-a schimbat în mod total viața și percepțiile asupra acesteia Emmei, aduce în prim-plan strălucirea dată de succes și de a fi în centrul atenției tuturor, după care, partea a doua o transformă total pe tânără, care își pierde identitatea și devine fata din Ballinatoom, care se bucură de mult mai multă atenție din partea oamenilor decât și-ar dori, și cuprinde următorul an din viața acesteia. Dacă la început, descoperim o Emma curajoasă și dornică mereu să fie în centrul atenției, indiferent peste cine trebuie să treacă pentru aceasta, în cea de a doua parte simțim durerea, revolta și neputința prin fiecare por, odată cu căderea Emmei în cele mai întunecate tenebre ale suferinței sufletești, care o conduce pe culmile depresiei și ale dorinței de a dispărea de pe fața Pământului, de a deveni una cu neantul, asemeni golului din sufletul ei.

Emma O`Donovan de la început mi-a amintit foarte tare de Scarlett O`Hara de la șaisprezece ani. Are aceeași poftă de viață și, la fel ca personajul lui Margaret Mitchell, se crede cea mai frumoasă, cea mai bună și mai inteligentă și îi place lucrul acesta. Iubește să se afle în centul atenției celor din jur și mai ales a băieților, pe care îi are la degetul mic. Are trei prietene, Maggie, Ali și Jamie, însă nu se simte foarte apropiată de ele, căci are obiceiul de a le umili întotdeauna și de a o invidia pe Ali pentru bogăția cu care destinul a înzestrat-o. Își dorește să cucerească orice bărbat, fie el liber sau cu prietenă, iar lumea știe acest lucru. Iubește petrecerile și hainele la modă, chiar dacă rochițele ei abia îi acoperă corpul. Este convinsă că rețeta succesului din asta constă: din a fi populară, din a avea tot ceea ce îți dorești printr-o clipire din ochi și din a fi înconjurată de băieți. Consumă alcool și, ocazional, droguri, însă acest lucru nu o împiedică să se bucure de faima ei. Nu este tocmai fetița cuminte pe care o cred părinții ei, însă îi place să provoace și nimic nu pare să o poată opri. Asta până într-o zi când, la o petrecere, devine ținta atacului unui grup de băieți.

52553568_356025111915745_3298076807886012416_n.jpg

Emma profită de faptul că părinții ei nu sunt acasă și că fratele ei mai mare, Bryan, nu este atent la ea și pleacă la o petrecere, unde clar își încalcă limitele. Este refuzată de băiatul pe care și-l dorea, fapt pentru care bea mai mult decât ar fi trebuit și încearcă un drog nou, ba chiar acceptă să petreacă seara alături de Paul O`Brien, unul dintre fotbaliștii celebri ai echipei locale de fotbal. Imediat ce rămâne singură cu el, își dă seama că nu îl mai dorește, însă acesta insistă să aibă relații intime cu ea și să nu fie lăsat baltă, iar după el urmează dezastrul, pentru că alți trei bărbați sosesc în cameră și asta este tot ceea ce își mai amintește Emma, pentru că, mai apoi, se trezește dezbrăcată pe veranda casei ei, arsă de soare și aproape inconștientă. Seara dinainte i-a rămas în ceață și, chiar dacă prietenele ei o acuză de lucruri oribile, iar o pagină de Facebook denumită Emma Ușuratica arată filmări și poze ale unor orgii sexuale, ea nu își amintește nimic. Însă, cum imaginile arată că ea nu ar fi fost conștientă, școala și poliția intră în acțiune și apare acuzația de viol.

De acum, viață Emmei își pierde strălucirea, iar ea se ascunde în spatele pereților propriei case. Nu mai intră decât arareori pe internet și merge la terapie și la consiliere pentru victimele abuzului sexual. Însă, nimic nu mai pare a fi la locul lui: nu mai merge la școală, nu are sprijinul părinților ei, nu mai are prietene alături, este arătată pretutindeni cu degetul și devine subiect de știre națională. Cu toate că știe că nu este normal, ea se simte cuprinsă de vină, simte că a greșit la un moment dat și că a distrus viața tuturor celor din jurul ei. Se indică mereu cu degetul spre ea și este considerată vinovată, căci toți tind să creadă că și-a căutat-o. Tocmai de aceea, ea se închide tot mai mult în ea și tinde să se identifice cu bucata de carne roz și cu picioarele desfăcute văzute din poze și să se piardă pe ea. Vrea să își ia viața, vrea ca totul să se termine și adevărul este că, exceptându-l pe fratele ei, nimeni nu îi este alături și nimeni nu o crede.

Cred că acest fapt m-a revoltat cel mai tare. Nu contează câte relații intime a avut înainte sau cât de tare s-a transformat ea însăși într-un produs de consum mai înainte de actul abominabil ce s-a petrecut mai apoi, atât timp cât nu a existat consimțământ, nu are cum să fie acceptabil ca o fată să devină un simplu obiect de plăcere. Tocmai de aceea am urât finalul deschis și lipsa de putere a Emmei de a face ceva, de a își schimba propriul destin și de a lua taurul în brațe pentru viitoare astfel de cazuri. Da, este dureros să devii fata aceea care „și-a căutat-o…”, însă nu ești un simplu obiect, și, chiar dacă nimeni nu crede în tine, tu trebuie să ajungi să te iubești suficient cât să te ierți și să lupți mai departe cu un sistem nedrept, care are în centrul său un sistem patriarhal. Mi-ar fi plăcut ca acest roman să fie un imbold pentru toate tinerele care trec prin astfel de situații, care sunt batjocorite și devin simple obiecte pentru bărbații din jurul lor, care citesc semnalele în mod greșit. Mi-ar fi plăcut ca acest roman să creeze un precedent pentru oameni, căci ar fi avut puterea. Am terminat cartea în lacrimi și încă simt durerea și țipetele mute adânc înrădăcinate în suflet. Cred că așa va rămâne mult timp de acum încolo…

 „Și-a căutat-o…” este un roman dur, dar necesar pentru tinere și părinți deopotrivă, pentru conștientizare, pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la lumea în care trăim.

52532906_262852514632882_6107263664631316480_n.jpg

Date despre carte:

Titlu: „Și-a căutat-o…”

Autor: Louise O`Neill

Titlu original: Asking for It

Traducere: Maria Mirabela Soare

Editura: Storia Books

Colecție: Young Adult

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 272

Recomandat: 16+

 

Cartea poate fi comandată de pe Storia Books.

38 de gânduri despre ”LOUISE O`NEILL: ȘI-A CĂUTAT-O… (STORIA BOOKS) – RECENZIE

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Mulțumesc! ❤ Eu m-am pregătit sufletește și am crezut că, după „Un nou început” a lui Hannah, care e despre violența domestică, îmi va fi mai ușor… M-am înșelat, dar tot nu regret că am citit romanul ăsta. Ca femeie, mi s-a părut teribil.

      Apreciat de 1 persoană

  1. anasylvi zice:

    Mi se pare un subiect foarte puternic, imi place modul in care l-ai expus. Am citit diferite opinii despre aceasta carte, nu am citit-o, poate o voi face la un moment dat. Ideea este ca pentru sexul fara consimtamant nu exista nicio scuza de gen „si-a cautat-o”, din punctul meu de vedere.

    Apreciat de 2 persoane

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      La fel este și punctul meu de vedere, numai că legislația nu este în favoarea victimelor, mai cu seamă dacă sunt mai libertine, iar asta m-a pus pe gânduri.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Angela zice:

    Nu sunt in stare sa citesc cartea asta. M ar destabiliza emotional. Urasc astfel de cazuri si modul in care societatea asta ipocrita si inculta arata cu degetul si incrimineaza tot victima. Felicitari ptr recenzie.

    Apreciat de 1 persoană

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Mulțumesc! 💜 M-am ferit de ea, apoi am zis că m-am pregătit sufletește… Mă va bântui mereu! Urăsc standardele duble… iar personajul este un copil. Am avut un caz destul de asemănător când lucram ca profesor, mi-a adus aminte de multe…

      Apreciază

  3. Lulu - zice:

    Eu cred că nimeni nu e „cea care și-a căutat-o” deoarece sunt sigură că nimeni nu și-o caută când vine vorba de viol, abuz sexual sau defăimarea imaginii proprii. Și eu sunt foarte enervată când văd replici de genul „fata trebuia să aibă grijă cum să se îmbrace/ să se poarte” sau „nu trebuia să fie singură cu un băiat” ori „e vina ei că a fost înșelată de ei”. Citeam deunăzi niște comentarii la o postare pe subiectul acesta, iar majoritatea comentariilor erau cu privire la vina fetei. Chiar credeam că lumea e mai deschisă la minte…

    Oricum, sigur trebuie să citesc cartea asta! Frumoasă recenzie și chiar m-ai făcut curioasă cu privire la roman!

    Apreciat de 1 persoană

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Mulțumesc! ❤ Sunt perfect de acord cu tine. Plus că trăim niște timpuri ce se doresc moderne, ar trebui să mai lăsăm deoparte gândirea de tip medieval.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.