VALENTINA NEGOIȚĂ: BORIS (EDITURA HERG BENET) – RECENZIE

Am văzut coperta cărții Valentinei Negoiță„Boris” și m-am îndrăgostit în mod instant. Acest fapt m-a făcut să îmi doresc romanul, cu toate că nu știam mare lucru despre subiectul lui. M-am gândit că va fi o lectură ușurică, relaxantă, și, pe de o parte, a fost așa cum îmi imaginam eu, însă romanul a întrecut cu mult așteptările mele prin tematica și subiectul expuse, care sunt extrem de bine construite și de atent gândite, astfel încât să se lege fiecare detaliu unul de altul, formând un tot unitar plin de inteligență și de originalitate.

„Boris” este construit sub forma unei introspecții, a unei meditații pe tema morții și a vieții, scris într-un stil alambicat și un limbaj colorat, care face ca lectura sa să nu fie una pentru orișicine. Ai nevoie de o anumită stare și de o anumită conformație sufletească atunci când îl citești. Este o carte cu o construcție suprarealistă, în care elementele aparținând lumii reale se împletesc în mod armonios cu cele de realism magic, fapt care îi conferă textului autenticitate. Autoarea aduce în fața cititorilor săi o imagistică extrem de bogată, fapt care te face, la un moment dat, să devii la fel de confuz cum este și personajul său eponim, Boris, însă tocmai acest fapt face ca romanul să fie unul de o frumusețe ieșită din comun.

Romanul Valentinei Negoiță este o carte care te supune unui adevărat test emoțional și care îți aduce multe lacrimi în ochi, oricât de mult te-ai strădui să nu o faci. Te consumă pe interior și te determină să privești lumea cu totul alți ochi decât o făcuseși până în momentul citirii ei și, deși nu este mare ca întindere, nu ai cum să o citești dintr-o suflare, nu ai cum să o citești într-o singură zi, pentru că ai nevoie să îți tragi sufletul din când în când, să analizezi totul și să pui lucrurile în balanță. Am râs și am plâns în egală măsură la cartea asta, m-am bucurat de personajele foarte bine conturate și de luciditatea lui Boris, care are puterea de a își găsi propria terapie în interiorul sufletului său, unde se cufundă de multe ori, din dorința de a evada dintr-un cotidian mult prea greu de suportat de cele mai multe ori.

„Boris” este scris din perspectiva personajului al cărui nume este anunțat încă din titlu: Boris Pavolv. Acesta nu este un caracter obișnuit, căci se luptă cu propriii demoni interiori și cu propriile temeri și anxietăți, un fel de ecou al copilăriei lui pline de tenebre și de teamă. Scrie un jurnal, unde își trece trăirile și experiențele așa cum îi apar în minte, fără niciun fel de prefăcătorie și fără a se nega pe sine, cu toate problemele și psihozele sale. Prin scris, încearcă să se regăsească pe sine, cel adevărat, care parcă refuză să iasă la suprafață, pentru că nu simte că s-a vindecat în totalitate și că încă nu există spațiu pentru el în el însuși. Este mult prea rănit de trecutul îndepărtat, de copilăria sa din Rusia în cadrul unui circ, dominată de imaginea proprietarului acestuia, un ins extrem de violent atât cu animalele, cât și cu angajații lui. A scăpat de acolo prin fuga mamei sale în România, însă are goluri cu privire la trecutul său și încă nu știe ce anume a produs schimbarea bruscă a mamei sale. Tocmai de aceea el merge încă de mic la psiholog, pentru ca singur nu poate trece peste toate și nu se poate înțelege. Nu poate face pace cu trecutul său, nu își poate ierta părinții, care l-au făcut să treacă prin asta, nu se poate ierta pe sine, pentru ca trece prin toată această nebunie de viață cu o luciditate prea mare și cu o prea mare putere de analiză a celor ce se petrec în jurul său. Pare că este singurul excesiv de sincer cu el însuși și cu societatea din jur, fapt care îl singularizează și îl face să nu se simtă în largul său aproape în nicio companie. Tocmai din această cauză cel mai bun prieten al său nu este un om, ci un cățel, un buldog francez, Igor, un fel de alter ego al său și vocea conștiinței sale, cel care îl determină să revină la realitate aproape de fiecare dată.

Boris nu este complet singur, are prieteni care îl ajută să evadeze din cotidianul care i se pare încă și mai greu de suportat în timpul sărbătorilor de iarnă, când singurătatea lui se accentuează. Există o panoplie de personaje colorate, care par desprinse direct din mintea confuză a lui Boris: Dejan și Katya sunt actori, iar Katya pare a fi jumătatea ruptă din sufletul lui Boris, Ieremia este un pitic asemănător gnomului din visele lui Boris, iar Tasha este proiecția femeii ideale din mintea lui Boris. Tocmai pentru că întreaga acțiune se află sub semnul îndoielii, căci, printre oamenii din lumea reală și temele legate de cotidianul în care trăiește și cu privire la care Boris este extrem de vehement, apar discuțiile cu Igor și personaje din operele citite, de la Dorothy, Micul Prinț și Pinocchio, până la Hemingway și chiar Dumnezeu, căci Boris uneori devine un semizeu care guvernează întreaga lume.

Fiecare pagină a romanului este scrisă într-un limbaj extrem de frust și cu o revoltă evidentă, care ne arată în mod clar că Boris nu se poate integra în universul acesta mult prea anost și prea plin de concret. El are nevoie să evadeze în imaginar, unde poate trăi tot ceea ce își dorește, uneori observând mașinile cum își iau zborul spre înalturi, asemeni viselor sale frânte, iar alteori dansează pe un fulg de nea, desprinzându-se de realitate și evadând în visare, căci visul devine realitatea sufletului său.

„Boris” este un roman despre amprenta pe care traumele trăite în copilărie le lasă asupra psihicului uman, despre cum acestea devin sufocante la maturitate, făcând existența aproape imposibil de suportat. Autoarea scrie cu multă forță, purtându-ne printr-o multitudine de stări sufletești, asemeni personajului său, fapt care ne face să uităm de tot ceea ce se petrece în jurul nostru și să ne cufundăm cu totul în lumea lui Boris.

52809941_10212571771999622_3012186445881278464_n

DATE DESPRE CARTE:

Titlu: „Boris”

Autoare: Valentina Negoiță

Editura: Herg Benet

Colecție: Radical din șapte

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 240

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Herg Benet.

11 gânduri despre ”VALENTINA NEGOIȚĂ: BORIS (EDITURA HERG BENET) – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.