CRISTINA OȚEL – HANORACUL TĂU (#1) – EDITURA QUANTUM PUBLISHERS – RECENZIE

 Acum ceva ani, pe când predam la o clasa a IX-a cu pretenții, că doar era vorba de specializarea matematică-informatică, am avut parte de o surpriză extraordinară pornind de la o simplă cerință: am scris mare pe tablă cuvântul familie, de la care așteptam definițiile elevilor mei, care speram să se ramifice asemeni unui copac cu multe, multe ramuri. M-am gândit că este un bun exercițiu de a sparge gheața, însă nici măcar nu mi-a trecut prin cap ce furtuni și ce revărsări de lacrimi voi stârni, pentru că unii dintre elevii mei nu aveau acasă ceea ce s-ar putea numi o familie fericită. La unii, părinții erau plecați de mult în străinătate, în căutarea unui trai mai bun, iar la alții, părinții erau în divorț și uitaseră de sentimentele lor, ale copiilor din preajmă, mult prea orbiți de propriile suferințe pentru a mai observa și durerea celor cărora le dăduseră viață. A fost lecția care mi-a provocat răni adânci, pentru că, sincer, nu mă așteptam să întâlnesc aceste probleme la niște copii de 14, 15 ani și, discutând în cancelarie după aceea, mi-am dat seama că nu prea existau profesori care să le cunoască situația reală de acasă, iar acest fapt m-a pus rău pe gânduri. Am realizat că așteptăm enorm de la copiii din fața noastră, că suntem mult prea preocupați să le oferim niște cunoștințe seci și că, de cele mai multe ori, ne limităm doar la partea de însușire a unor noțiuni abstracte și nu le mai simțim nevoile sufletești, care sunt atât de palpabile și de adânci, cu ramificații ce se întind asemeni tentaculelor unei caracatițe, făcându-i să se prăbușească mult prea tare în nefericirea lor pentru a mai vedea luminița de la capătul tunelului. Nu mai avem răbdarea necesară pentru a scruta adâncimi de suflet, pentru a descoperi interiorul celor din fața noastră, și poate nici răgazul necesar și e păcat și șocant totodată.

De ce vă vorbesc de toate acestea? Pentru că aceste amintiri mi-au fost aduse la suprafață de romanul Cristinei Oțel„Hanoracul tău”, căci tocmai acest tip de subiect este dezbătut în volumul ei, tocmai lipsa de empatie față de niște copii care ar trebui să vină din partea adulților, fie ei profesori sau părinți. De multe ori, suntem atât de prinși de propriile probleme încât devenim orbi în fața nevoilor copiilor noștri, imuni la durerile lor, la acele strigăte de ajutor pe care ni le adresează până când chiar și ei obosesc să ne tot facă atenți la cicatricile lor și până când ajung să se îngroape cu totul sub tăceri stânjenitoare și sub dureri ce îi scufundă în fragilități de suflet, ce îi fac să plutească în derivă pe un ocean al dezamăgirilor și al suferinței fără margini.

„Hanoracul tău” este acel tip de carte care te trece prin toate stările posibile, stârnind în interiorul tău furtuni de emoții, pentru că subiectul dezbătut între paginile sale este departe de a fi comod și, cu toate că, de cele mai multe ori, încercăm să închidem ochii, devenind orbi în fața nevoilor copiilor noastre, acestea nu dispar, ba chiar se adâncesc și le trasează în suflete cicatrici greu de lipit la loc și vini greu de dus. Cristina Oțel îl pune pe cititorul ei în față cu un subiect greu de cuprins cu mintea și trage un semnal de alarmă cu privire la adolescenții din jurul nostru, față de care suntem responsabili și în care stârnim ecouri pe care, de cele mai multe ori, nici măcar nu le conștientizăm. Avem impresia că lumea copiilor este lipsită de drame și de durere, că totul este doar lapte și miere, și uităm să ne mai interesăm de modul în care le arată sufletul. Vedem exteriorul, carcasa care le îmbracă interiorul în haine diverse, și atunci ne gândim că totul este ok, chiar dacă am greșit față de adolescenții de care ar trebui să avem grijă. Ne punem un văl peste ochi ca să nu observăm durerea și sperăm că asta le va opri căderea, prăbușirea copiilor noștri, mult prea mult timp neglijați. Poate că noi, adulții, ar trebui să ne trezim cât încă mai este timp și să nu mai lăsam ca tinerii noștri să întâmpine iadul pe pământ și să le oferim mult mai mult din timpul nostru, fără a mai considera că, dacă material au de toate, atunci și spiritual sunt împliniți.

53764609_10212691713638088_5611674745624854528_n

„Hanoracul tău” – despre drama adolescentului înstrăinat de părinți, despre atacurile de panică și încercarea de recompunere din crâmpeie de suflet

„Hanoracul tău” are o tematică extrem de actuală, desprinsă din realitatea imediată, pe care, adeseori, alegem să o ignorăm. Povestea alternează două planuri narative folosindu-se de vocile lui Mihail și ale Anastasiei, personajele principale ale romanului, care alternează și se întretaie pe tot parcursul desfășurării firului narativ, pentru a se uni într-un final, devenind un tot unitar.

Amândoi sunt liceeni, elevi în clasa a XI-a, Anastasia fiind eleva cea noua, mereu ținta atacurilor verbale ale colegilor săi, mereu nodul în papură de care aceștia aveau nevoie pentru a se dezlănțui, iar Mihail fiind vocea rațiunii, observatorul lucid care vede totul, dar care nu intervine inițial, pentru că așteaptă ca fata să ia, la un moment dat, atitudine.

Inițial, Mihail și Anastasia nici măcar nu realizează cât de asemănători sunt ca structură sufletească și cât de tare se aseamănă dramele lor, cu toate că manifestările exterioare sunt diferite, însă acest fapt devine clar în momentul în care cei doi sunt forțați să lucreze împreună la un proiect pentru școală, de care depinde nota lor finală. Mihail este cel care insistă ca Anastasia să iasă din cochilia ei și să îl ajute la completarea proiectului și tot el este cel care o aduce în viața și în casa sa, începând încet, încet să dea la o parte straturi după straturi de deznădejde și suferință care acopereau sufletul fetei, întrezărind puțin câte puțin durerea din spatele muțeniei ei și a lipsei sale de atitudine în fața celor care o chinuie în permanență la școală sau în afara acesteia.

Tocmai discrepanțele îi unesc pe cei doi,  căci Mihail devine vocea pe care Anastasia refuză cu îndârjire să o folosească, asta după ce zi după zi chiar cel care trebuia să o protejeze o face să sufere, iar ea nu mai are puterea de a lua atitudine. Când tatăl te lovește până când rămâi fără suflu, până când rămâi siderat la pământ, doar pentru că îi semeni foarte tare soției lui, femeia pe care odată o numeai mamă și care a plecat în străinătate pentru a îi asigura familiei sale un trai mai bun, după care a ales să o abandoneze. Mi s-a părut teribilă viața Anastasiei, căci singurul părinte rămas o lovește, o agresează atât fizic, cât și verbal, îi interzice fericirea doar pentru că el este nefericit și are nevoie să pună vina în cârca cuiva. Mi s-a părut teribil efectul pe care comportamentul tatălui l-a avut asupra fiicei sale: Anastasia se învârte într-un cerc vicios din care simte că nu poate ieși, pe de o parte, pentru că speră că lucrurile vor reveni la forma dinainte de abandonul mamei, iar pe de altă parte, pentru că rușinea o învăluie și pentru că se simte vinovată că nu știe să gestioneze altfel situația. Evenimentele de acasă o fac vulnerabilă și în fața colegilor de la școală, care profită de slăbiciunea ei și continuă agresiunea începută de tată acasă. Singurul ei refugiu este automutilarea, însă nimic nu o apără de atacurile de panică ce vin în valuri.

Mihail observă totul și, chiar dacă inițial nu știe exact ce se întâmplă cu Anastasia, începe încet, încet să pună lucrurile cap la cap și să priceapă rolul hainelor largi și a hanoracelor pe care fata le poartă zi de zi, începe să înțeleagă muțenia ei și, din spectator pasiv la agresiunile împotriva ei, se transformă în apărătorul ei și insistă cu toată forță să îi fie alături ca prieten, ca stâlp de sprijin. Face toate acestea căci și el a fost acolo, jos, stăpânit de atacuri de panică în momentul în care mama lui a ales să plece la muncă în străinătate, abandonându-l, iar mai apoi, chiar și fratele lui mai mare, Adrian, a ales să îl părăsească. El știe ce înseamnă abandonul și vina pe care o simte un copil pe care părinții l-au neglijat în mod constant, căci mult timp s-a întrebat de ce el nu are părinții alături, însă el a avut oameni dragi alături care i-au auzit strigătul de ajutor și care au ieșit în întâmpinarea nevoilor sale. Tocmai acest fapt face ca acel conflict existent între el și mama lui să fie tot mai acut, căci nu ea i-a fost alături atunci când i-a fost mai greu.

Tocmai durerile comune îi apropie pe Mihail și Anastasia. Modurile lor de a face față valurilor de durere sunt diferite: Anastasia tace mereu și se automutilează, minte continuu atunci când alege să vorbească, pentru că are impresia ca lumea nu o va putea înțelege sau ajuta și nu o poți învinovăți, căci nimeni nu i-a întins vreo mână de ajutor de la plecarea mamei, iar Mihail se afundă în lumea culorilor, pictând până când mintea i se liniștește și i se limpezește. Cuvântul și pictura sunt forța lui Mihail, iar tăcerea este puterea Anastasiei. Cei doi se întâlnesc la jumătate și își devin confidenți și martori tăcuți ai tuturor durerilor. Ei devin o lecție pentru cei din jur, pentru adulții care, de multe ori, tac sau sunt orbi în fața dramelor copiilor, pe care speră, că dacă nu le discută sau nu le observă, vor dispărea ca prin minune.

„Hanoracul tău” este o carte care se citește cu sufletul și care ți se întipărește în minte chiar și când ai închis ultima pagină. Te bântuie, îți ține companie în nopțile reci, te face să privești în gol dimineața la cafea, îți aduce fiori reci pe șira spinării și te determină să conștientizezi dramele tinerilor din jurul tău, precum și să ieși din bula ta de perfecțiune și siguranță și să accepți că lucruri teribile se petrec în jurul tău, fapt pentru care trebuie să iei atitudine, ca să nu mai lași astfel de drame să aibă loc chiar sub ochii tăi, pentru că niște copii să nu mai fie nevoiți să plătească greu păcatele părinților.

 

53785474_10212688279992249_5228695307864244224_n

Date despre carte:

Titlu: „Hanoracul tău”

Autor: Cristina Oțel

Volumul: I

Editura: Quantum Publishers

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 252

 

Cartea poate fi achiziționată de pe  site-ul editurii Quantum Publishers.

 

 

11 gânduri despre ”CRISTINA OȚEL – HANORACUL TĂU (#1) – EDITURA QUANTUM PUBLISHERS – RECENZIE

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Mi-a oferit o multitudine de trăiri, fapt pentru care a ajuns pe raftul cărților de suflet, pe care sigur le voi reciti la un moment dat. ❤

      Apreciază

  1. Alina Geambasu zice:

    Am așteptat cu nerăbdare recenzia ta. Speram să găsesc motive să cumpăr cartea. Dar tu mi-ai oferit un cocktail de emoții. Felicitări!!!
    Acum îmi doresc să o am la îndemână, să o citesc urgent.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.