ERIC-EMMANUEL SCHMITT: RĂZBUNAREA IERTĂRII (EDITURA HUMANITAS FICTION) – RECENZIE

Vi s-a întâmplat vreodată să vă intrige un titlu atât de tare încât să vă doriți cartea, astfel încât sa puteți elucida misterul lui? Vi s-a întâmplat vreodată să vă placă o copertă atât de tare, să vi se pară atât de vibrantă și de vie, încât să va doriți să achiziționați cartea,pentru a afla cât mai repede povestea ascunsă între paginile sale? Ei bine, eu așa am pățit cu noua carte a lui Schmitt tradusă la noi, pe care mi-am dorit-o din tot sufletul. Mă așteptam să mă surprindă și chiar așa s-a întâmplat. Autorul are o forță nebănuită a cuvântului scris, care taie pur și simplu în carne vie, și un mod inovator de a își prezenta universul literar, încât rămâi pur și simplu captiv în poveștile pe care le creează cu măiestrie.

„Răzbunarea iertării” este o carte care ne trezește cele mai puternice sentimente și care ne determină sa ne gândim la ce anume definește omul ca persoană. Oare poate o singură faptă să își pună amprenta asupra personalității unui om și să îl definească sau este nevoie de un cumul de acțiuni repetate care să îl ducă într-un anumit punct? De asemenea, nu încetăm să ne minunăm de fina cunoaștere a psihicului uman pe care o dovedește autorul cu fiecare poveste în sine și de forța cu care bunătatea și iertarea irump în viața de zi cu zi în cartea sa,  făcând ca totul să pară posibil, indiferent de circumstanță. Nu poți să nu te întrebi până unde poate să meargă iertarea și ce ecouri stârnește aceasta într-un suflet rătăci și nu încetezi să te minunezi atunci când realizezi că unii oameni sunt croiți dintr-o asemenea haină încât se pot pune pe ei înșiși pe locul doi din dragoste față de cel de lângă ei și să ia asupra lor vina celuilalt, doar pentru ca acestuia să îi fie bine. De asemenea, observi cu surprindere că, din iubire, unii pot ierta totul, chiar și cele mai abominabile fapte, iar acest fapt îți dă foarte multe de gândit.

Schmitt ne prezintă patru destine excepționale, care ies din tipare și ne izbesc prin forța imprevizibilului. El sondează până în adâncimi de fragilitate umană și scoate la lumină vulcani de speranță, arătându-ne că sentimentele intense sunt capabile să producă miracole. De asemenea, înțelegem că lumea aceasta este creată din lumini și umbre și, chiar dacă lucrurile nu ies întotdeauna așa cum ne dorim, cu toate că am avut cele mai bune și pure intenții, nu trebuie să ne pierdem capacitatea de a ierta și de a iubi, nu trebuie să îi răspundem răului cu rău și, cel mai important, trebuie să apelăm la compasiune și blândețe, singurele capabile să ne facă demni de traiul pe acest Pământ.

54255023_10212691400150251_4481054768508174336_n

„Răzbunarea iertării” – o carte despre puterea dragostei și a iertării într-o lume a umbrelor și schingiuirii sufletești sau o estetică a frumosului într-o lume întunecată

„Răzbunarea iertării” este un roman alcătuit în jurul principiului pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești, însă asta nu împiedică personajele implicate în poveștile de viață prezentate de Schmitt să spere la o lume mai bună și să ierte în mod necondiționat, indiferent de fapta îngrozitoare la care au fost martore. Lectura este totuși una extrem de fluidă și de alertă, în ciuda subiectelor sensibile abordate de către autor.

Romanul este alcătuit din patru nuvele diferite (Surorile Barbarin, Domnișoara Butterfly, Răzbunarea iertării și Desenează-mi un avion), fiecare dintre ele abordând o tematică diferită și inedită, care te face să te întrebi ce anume gândește omul de lângă tine și cât anume ți se răspunde la iubirea pe care o răspândești în jurul tău. Autorul ne prezintă destine diferite, vorbindu-ne despre relația dintre gemeni, despre relația dintre părinți și copii, despre cum se vede retrospectiv viața atunci când ajungi la vârsta senectuții, despre învățarea să trăiești după pierderea unui om drag, despre regăsirea de sine, despre iubire și despre puterea eliberatoare pe care iertarea o aduce cu sine, chiar dacă aceasta din urmă nu face neapărat o diferență în viață celui pe care îl iertăm.

Acțiunea celor patru nuvele este plasată în locuri idilice, fie ele sate feerice din Franța sau Parisul cu malul Senei, însă acestea contrastează puternic cu acțiunea în sine a poveștilor ce se derulează în față noastră, căci Schmitt ne face să asistăm la cele mai urâte manifestări ale ființei umane, fie că e vorba de invidia pentru succesul celor de lângă noi, fie că e vorba de abandonarea propriului copil, de luarea vieții umane de dragul vânătorii sau de lupta într-un război nedrept. Însă, dincolo de această estetică a urâtului care ajunge să ne înfioare, ne dăm seama că rămâne iertarea și ajungem să ne întrebăm cât anume le putem ierta celor dragi și cât suntem dispuși să pierdem din iubire.

„Surorile Barbarin” ni le prezintă pe Lily și pe Moisette, două surori gemene, născute la o diferență de doar o jumătate de oră. Dacă la început ele sunt de nedespărțit și formează un tot unitar, o singură ființă și un singur suflet în două ființe diferite, părinții care nu se comportă în același mod cu ambele fetițe și societatea care le diferențiază punând-o pe una înaintea celeilalte, le conduce la separare și la invidii imense, care le transformă în niște rivale pe viață. Lily nu acceptă gelozia lui Moisette, ba chiar încearcă să o înțeleagă, căci o iubește din tot sufletul, însă sora sa mai mică nu poate accepta să se afle într-un plan secund, iar dorința de epatare și de ieșire în evidență o determină să recurgă la fapte greu de imaginat, la bucurie fără margini în fața reușitelor surorii ei, iar acest lucru este extraordinar de trist. Am încercat să o înțeleg pe Moisette, să îi găsesc scuze așa cum o făcea Lily, dar, sincer, mi-a fost extrem de greu să asist la alienarea sa mentală și la toate răutățile izvorâte dintr-un suflet zbârcit și plin de cicatrici, pe care singură și le adâncea și cresta. Este în această poveste o patologie a omului cu probleme psihice greu de digerat, pe care, din iubire pură, din înțelegere și compasiune, Lily refuză să le observe și să ia măsuri contra tuturor răutăților gratuite.

„Domnișoara Butterfly” aduce în prim-plan dorința de succes care se suprapune tuturor celorlalte acțiuni ale vieții, care ajunge să epateze dorințele sufletului și liniștea ce se poate regăsi doar alături de persoana iubită. Nuvela ne prezintă durerea unei mame care își pierde copilul și neputința unui tată care își vede fiul înfrânt de lipsa de moralitate și de dorința de a ajunge cât mai sus pe scara socială, fapt care îl conduce la înșelătorie și la lipsa de empatie chiar și față de cea care i-a dat viață. William Golden provine dintr-o familie modestă, cu un tată lipsit de resurse materiale, fiind profesor universitar, însă unchiul său, un bancher de succes, îi permite să aibă acces la un univers al bogaților și să aibă parte de studii alese. Ajunge bancher asemeni unchiului său, însă dorința testamentară a celui din urmă, aceea de a moșteni banca și toate economiile sale doar dacă are un copil, îl conduce pe William înapoi în timp, pe când era un adolescent ce accepta orice pariu propus de prietenii săi, chiar dacă aceasta însemna să cucerească o tânără cu retard mental. Gestul său, acela de a o seduce și cuceri pe Mandine, îl va bântui întreaga viață, căci acțiunea sa nu va rămâne fără ecou: relația aceasta pasageră i-l va aduce pe fiul său, James. Am iubit-o pe Mandine, căci are o poftă de viață uluitoare și o candoare pe care traiul departe de civilizație i-l aduce și, în ciuda lipsei de educație și a problemelor sale mentale, reușește să rămână OM și să se sacrifice pe sine de dragul fiului său. James, fiul lor, ajunge snob și grandoman, oarecum asemănător tatălui său, însă acest fapt nu o împiedică pe Mandine să îl iubească și nici pe William să se sacrifice de dragul lui, mai ales că, observându-și fiul, își vede propriile slăbiciuni și încearcă să își răscumpere greșelile din trecut.

„Răzbunarea iertării” aduce în prim-plan durerea unei mame, care și-a pierdut unicul copil, pe Laure, ucisă de un criminal în serie. Nu știu ce să cred despre Elise, pentru că pare ca durerea pierderii unicului copil nu a îngenuncheat-o, ci a făcut-o mai îndârjită și mai încrâncenată. Ea îl vizitează în închisoare pe ucigașul fiicei sale, ba chiar se mută în alt loc doar pentru că el a fost mutat în alt centru de detenție. Pare să îl înțeleagă pe cel care i-a ucis copilul și pe cel care a omorât cu sânge rece alte paisprezece femei, asta până în punctul în care îl face pe acesta să simtă regretul și vina pentru faptele sale. Apoi, ajungi să te întrebi care dintre ei doi dă dovadă de mai mult sânge rece și de mai multă calculare în ceea ce privește faptele: omul cu grave probleme de comportament provenite din dublul abandon petrecut în copilărie (părăsit o dată de mama naturală și, mai apoi, și de cea adoptivă) sau Elise, cea care și-a pierdut copilul. Încă nu pot să înțeleg care dintre cei doi are mai multe probleme de ordin psihic, mi-a fost extrem de greu să empatizez cu mama și să îi înțeleg gesturile.

„Desenează-mi un avion” este, cred, cea mai ușurică din punct de vedere emoțional dintre toate cele patru nuvele ale lui Schmitt. Ea aduce în prim-plan un nonagenar retras, fost pilot de război, acum pasionat de război, pe care faptele trecute îl ajung din urmă. Însă, cu toate că simte regret și teroare față de tot ceea ce a întreprins în trecut, el găsește calea spre iertarea de sine și spre inocență prin intermediul unei fetițe din vecini, Daphne, în vârstă de numai 8 ani, care îi redă speranța și dragostea de viață.

„Răzbunarea iertări” este o scriere minunată, care ne prezintă cinismul vieții și palmele pe care aceasta ni le oferă uneori. Însă, dincolo de toate poveștile de viață și de toate faptele îngrozitoare pe care Schmitt ni le prezintă, descoperim puterea iubirii și a iertării, sentimente pe care ar trebui să le aplicăm în mod continuu în viața de zi cu zi.

Date despre carte:

Titlu: Răzbunarea iertării

Autor: Eric-Emmanuel Schmitt

Titlu original: La vengeance du pardon

Traducător: Laurențiu Malomfălean

Editura: Humanitas Fiction

Colecție: Seria de autor Eric-Emmanuel Schmitt

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 264

 

Cartea poate fi comandată de aici.

14 gânduri despre ”ERIC-EMMANUEL SCHMITT: RĂZBUNAREA IERTĂRII (EDITURA HUMANITAS FICTION) – RECENZIE

  1. illusion zice:

    Nu am mai citit de ceva timp o carte de-a lui. Le devorasem aproape pe toate când am ajuns la Milarepa și parcă m-a plictisit teribil, dar poate așa se întâmplă când citești obsesiv un scriitor. Cred că l-am ținut prea mult în stand by, poate-ar trebui să revin la Eric Emmanuel Schmitt 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Radu Cristina zice:

    Imi place foarte mult acest autor, chiar daca nu am toate cartile lui sunt pe aproape.Prima mea recenzie a fost la cartea lui.Mai facit curioasa, chiar nu stiam de existenta acestei carti, rusinica mie🙈.Te imbratisez si astept si alte recenzi minunate la cartile autorului poate asa aflu si de alte carti scrise de el

    Apreciat de 1 persoană

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Mulțumesc pentru cuvintele frumoase! ❤ Cartea e nou apărută pe piață, pe mine m-a intrigat titlul. Nu iubesc neapărat noile scrieri ale lui Schmitt, dar aceasta e fermecătoare.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.