LAURA HARTTE: PULS ÎN ALB ȘI NEGRU (#1) – RECENZIE

„Iartă-mă și ajută-mă ~ și spală-mi ochiul, ~ și întoarce-mă cu fața ~ spre invizibilul răsărit din lucruri. ~ Iartă-mă și ajută-mă ~ și spală-mi inima, ~  și toarnă-mi aburul sufletului ~ printre degetele tale. ~ Iartă-mă și ajută-mă ~ și ridică de pe mine ~ trupul cel nou care-mi apasă ~ și-mi strivește trupul cel vechi. ~ Iartă-mă și ajută-mă ~ și ridică de pe mine ~ îngerul negru ~ care mi-a îndurerat caracterul.”

(Rugăciune de Nichita Stănescu)

În ultimul timp, am început să caut cu aviditate autorii tineri, dar cu o mare forță a cuvântului scris, care știu să se joace cu acesta fără niciun fel de limite, trezind cu ajutorul lui miriade de sentimente în sufletele cititorilor. Văzusem fragmente în social media din romanul „Puls în alb și negru” scris de Laura Harrte și, recunosc, am avut senzația că este exact ceea ce caut, fapt pentru care am sperat din tot sufletul că așteptările mele vor primi un răspuns pozitiv. Mărturisesc că trecute cu mult, căci romanul este scris cu măiestrie, într-un stil unic și extrem de original, abordând o tematică deloc exploatată în literatura română. Autoarea m-a convins că este una dintre acele voci tinere ale literaturii contemporane de care, cu siguranță, vom auzi și peste ani, căci se simte iubirea sa pentru spus povești în absolut fiecare pagină a cărții sale în parte.

„Puls în alb și negru” este genul acela de carte de care te îndrăgostești în mod iremediabil și ale cărei personaje le păstrezi în suflet pentru totdeauna. Are glas propriu și te face să vibrezi pe tot parcursul lecturii, nemaiputând să lași cartea din mână odată începută. Citind povestea lui Noah, care se împletește cu cea a lui Hatter și a lui Collene, te simți ridicat parcă de la pământ și purtat în pași diafani, de dans, tocmai în înaltul cerului, unde te învârți și ești zguduit ca într-un carusel. O întreagă lume de lumini și umbre, pictată doar în alb și negru ți se revelează, iar demonii interiori nu întârzie să apară, căci personajele, în ciuda vârstei fragede, au de dus bătălii groaznice cu propriul eu interior. Măști se așază pe chipuri, iar o imagine duală a propriei personalități nu întârzie să apară, căci realitatea este mult prea greu de acceptat, fapt pentru care este nevoie să evadezi din real și să te refugiezi în propria cămăruță, ascunsă cu iscusință în cea mai întunecată parte a creierului. Așa ia naștere o nouă ființă, o nouă entitate care se cuibărește în acea cămăruță, prinsă în lanțuri grele, de unde se încăpățânează să evadeze din când în când, ca o caracatiță ce simte nevoia să își întindă tentaculele peste tot în exterior, prinzându-i în mișcările ei pe toți cei din jur. În acest mod, ia naștere o temă nouă în literatura română: personalitatea multiplă, care conduce la posibilitatea nașterii unei ființe din cel care există deja, ca un fel de strigăt de durere sau de ajutor pentru toate greutățile și nefericirile ce s-au acumulat în suflet. Tot la fel, apare bătălia cu propriile dureri interioare, cu demonii veniți parcă din fundul iadului, amenințând să distrugă tot ceea ce ai construit în timp. Este un mecanism de apărare care funcționează perfect alături de un loc creat cu dibăcie, Wonderland, unde păstrezi alături de tine toate persoanele dragi, însă, în același timp, apare amenințarea distrugerii și dizolvării tale în întregime, căci locul și demonul tău interior te ademenește în mod constant, trăgându-te cu totul în hăul format în iadul tău interior. Inima încetează să mai bată și să mai simtă, însă, tocmai când credeai că aripile ți-au dispărut de tot, că ți-au fost retezate pentru totdeauna, își face simțită prezența iubirea, sentimentul acela cu valențe tămăduitoare, care speri din tot sufletul să îți aducă din nou lumina și Paradisul de care te-ai rătăcit pe drum. Dacă este suficientă dragostea pentru a urca din nou la lumină și a te afla din nou alături de îngeri, rămâne de văzut. Un lucru e sigur: calea de parcurs nu este deloc ușoară și e nevoie de multă răbdare pentru a răzbi la lumină.

53581818_2081650435285844_8822046272627146752_n

„Puls în alb și negru” – întuneric și lumină, umbre ce dansează pe suflet și demoni interiori, suflete damnate și încercarea de vindecare prin iubire

Romanul Laurei Hartte abordează o temă adeseori folosită în literatura pentru adolescenți, aceea a relației dintre băiatul rău și fata cea bună, însă autoarea face acest lucru într-o manieră proprie, extrem de autentică, scoțând la lumină demoni interiori care amenință să distrugă pentru totdeauna sufletul și parcursul viitor în viață. Aceștia se împletesc adeseori cu îngerii mereu prezenți în viața omului într-o formă sau alta, dornici mereu să distrugă toți diavolii prezenți în interiorul persoanei iubite și să aducă la lumină acel înger cu aripi frânte, căzut sub povara nefericirii și a frustrărilor personale. Autoarea creează cu dibăcie o dualitate a ființei umane, aducând lumina și întunericul la un loc, căci una fără alta nu ar mai fi la fel. Luminile și umbrele formează un tot unitar, care fac din Noah o persoană puternică, gata să lupte pentru ceea ce iubește și pentru ceea ce îi amintește de persoana cea mai dragă ce a existat vreodată în viața sa – mama lui:

„Trăiesc. Mor. Și mă doare! (…) Urăsc lumina, dar mi-e frică de întuneric. Iar de fiecare dată când mi-e frică vreau să închid ochii. (…) Sunt legat de un oraș care mi-a furat și ultima picătură de umanitate. Sunt legat de o familie destrămată. Sunt legat de un tată pe care îl urăsc mai mult decât orice. Îl urăsc pentru că atunci când îl privesc mă văd pe mine.”

Acesta este Noah Mayhem, un tânăr care se luptă cu dispariția mamei sale din viața sa, fapt pentru care îl învinuiește pe tatăl său, bărbatul bogat obișnuit ca toți să facă ceea ce el își dorește, chiar și soția și fiul său. Însă, mama lui era artistă, violoncelistă, iar el urmează direcția aceasta, devenind pictor, exprimându-și durerile interioare prin intermediul desenelor. Însă, arta sa nu îl face deloc slab, căci Noah este tare precum piatra și nu își permite să lase niciodată garda jos. Își pune masca peste trup și suflet și luptă cu Victor Mayhem, tatăl său, pentru a îl pune la pământ, la fel cum a făcut acesta cu mama lui și, implicit, cu el. Iar când Victor amenință să rupă și ultima legătură cu mama sa, hotelul Lux, Noah ia foc și devine mult mai îndârjit.

Distrugerea lui Victor și deținerea puterii sunt factorii centrali ai vieții lui Noah, iar în acest sens el a creat Wonderland, un fel de iad pe Pământ, un loc unde au loc cele mai teribile afaceri. Însă, scopul este unul nobil, căci dincolo de salvarea hotelului Lux, tânărul vrea să o salveze pe Mia, surioara bolnavă de leucemie a celui mai bun prieten al său, Caden. În fața Miei, măștile lui Noah se coboară, lăsându-l la suprafață pe el, cel adevărat. Dincolo de întâlnirile cu Mia, Noah are de dus multe bătălii interioare, iar cea mai mare se duce cu Hatter, o altă față a sa, bărbatul cel dur, capabil să facă orice pentru oamenii din jur și chiar pentru Noah. Hatter este cealaltă personalitate a lui Noah și ea îl pune pe pauză atunci când simte că tânărul este pe punctul de a ceda și de a se prăbuși sub povara tuturor greutăților. Hatter este cel care îl face pe Noah să fie cine este, iar autoarea l-a creionat cu talent, oferindu-i din când în când dreptul la replică și permițându-i să își împletească și el povestea alături de Noah. Această altă fațetă a lui Noah iese tot mai des în față, chinuindu-l pe tânăr și făcându-l să se afunde tot mai mult în cămăruța din interiorul minții sale. Cătușele cad tot mai des, căci Noah obosește să mai lupte cu toate, să mai fie tipul dur și ironic.

Tocmai pentru că există această formă duală a personalității lui Noah, apariția lui Collene Myers în viața lui, a acestei tinere violoniste roșcate ce îi amintește foarte tare de mama lui, este asemeni unei guri de aer proaspăt de care tânărul avea neapărat nevoie. Povestea de dragoste dintre cei doi ia naștere din iubirea celor doi pentru Lux, iar apoi este unită de puterea lui Collene de a vedea dincolo de măștile lui Noah și de dorința ei de a îl salva de el însuși și de durerile lui interioare. Ea este ce care îi arată calea spre lumină și tot ea este cea care îl ține de mână atunci când îi este cel mai greu, când se prăbușește în cele mai adânci prăpăstii sufletești, fapt pentru care povestea lor îți atinge sufletul.

„Puls în alb și negru” este cartea care ne prezintă un drum inițiatic pe care personajul principal masculin îl are de parcurs pentru a se descoperi pe sine, cel adevărat. Este un roman construit din lumini și umbre, în care demonii interiori irump în viața de zi cu zi, amenințând să distrugă totul. Dacă este sau nu dragostea suficientă să vindece totul și să distrugă întunericul, rămâne de văzut. Atât vă spun: autoarea taie în carne vie și ne vorbește despre toate durerile sufletești care te macină din interior, amenințând să te înghită cu totul  în marea de incertitudini și de lacrimi.

 

Date despre carte:

Titlu: „Puls în alb și negru”

Autor: Laura Hartte

Editura: Smart Publishing

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 366

 

Cartea face parte din seria „Puls în alb și negru”, iar acesta este volumul I. Îl puteți achiziționa și voi de pe  Smart Publishing sau de pe Libris.

 

Publicitate

9 gânduri despre ”LAURA HARTTE: PULS ÎN ALB ȘI NEGRU (#1) – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.