VALENTIN MIHĂILĂ: POEZIE ÎNTRE PATRU PEREȚI – RECENZIE

„Dacă nu aș scrie, ~ Sufletul meu ar zbura din trup

Și s-ar îneca în oceanul agitat.

Dacă nu aș scrie, ~ Inima mea ar sări din piept

Și ar alege alt trup pe care să-l țină în viață.”

Din când în când, sufletul meu urlă după poezie, acea ramură a literaturii care face sufletul să vibreze. Tocmai de aceea, m-am bucurat în momentul în care autorul Valentin Mihăilă mi-a oferit această ocazie prin intermediul volumului său, care-i poartă cu finețe amprenta personală.

„Poezie între patru pereți” este un volum plin de sensibilitate și de emoție, care te face să experimentezi diferite trăiri. Are o frumusețe și un farmec aparte și te poartă pe aripi de gând printre fiorii primei iubiri și printre căderile suferite de înfrângerile pe care viața ți le oferă din când în când. Poeziile au o tematică diversă și sunt scrise într-un stil simplu și curat, însă aceasta nu împiedică energiile sufletești puternice să își facă simțită prezența. Găsești poezii care să se plieze pe sufletul tău și care să îți inducă o anumită stare sufletească. Este ca și cum autorul ar lua un vas gol și l-ar umple cu propriile gânduri, cu propriile momente, și te face și pe tine părtaș la această și tocmai această sinceritate te determină și pe tine, ca cititor, să devii una cu ceea ce citești. Tocmai de aceea, consider că Valentin Mihăilă și-a atins scopul, acela de a crea un pod între suflete și de a ne transpune în lumea lui:

„Acesta este rolul poetului.

Prin scrierile sale,

Construiește un pod între sufletul său

Și al tău.

Un pod solid ce nu poate fi doborât

în veci.”

„Poezie între patru pereți” – poezie, călătorie către sine și reconstruirea propriei persoane prin intermediul cuvântului scris și a versului

Volumul lui Valentin Mihăilă este un volum de debut și se simte acest fapt în simplitatea versului și în unele stângăcii care apar în scris, însă autorul are un potențial foarte mare și aștept cu drag să citesc poezii scrise de el în perioada adultă. Însă, cu toate acestea, reușește să te convingă de talentul care se ascunde în spatele penelului său, iar acest fapt mă bucură nespus, căci am certitudinea că tinerii vin din urmă și că literatura română va avea oameni de valoare, capabili să ducă mai departe magia cuvântului scris.

„Poezie între patru pereți” a apărut din dorința autorului de a se elibera de toate gândurile care îi bântuiau mintea și de toate durerile mai greu de exprimat pe cale orală. Cuvântul scris a devenit cea mai bună formă de terapie și singura pe care o avea la îndemână, iar tristețile lui irump din paginile și versurile sale, căci există rânduri care te fac să te înfiori și să îți dorești ca cineva să fie acolo și să aline durerea poetului:

„O simt

Este aici,

lângă mine.

Mă vrea,

de mână mă ține.

Vrea să plecăm

spre ținuturile îndepărtate.

Nu pot s-o refuz.

Trebuie să mor,

are dreptate.”

(Vizita morții)

Astfel de poezii sunt vii și te pătrund până în adâncimi de suflet. Sunt mai multe astfel de stări expuse cu o sinceritate extraordinară, care te fac să simți anxietățile, pierderea iubirii, dorința existenței unei lumi mai bune, în care fulgii de nea să acopere toate durerile și urâțeniile pe care persoana e nevoită să le întâmpine, ca zăpada să confere sufletului puritatea și starea inițială, dinainte ca durerea să taie în carne vie.

Tematica este diversă, aducând în discuție condiția poetului în lume (și există anumite ars poetica în interiorul volumului), iubirea și pierderea ei, care lasă un gol în suflet, filosofia, moartea și viața, evadarea din cotidian prin intermediul versurilor, limba română sau natura umană corelată cu elementele naturale. Primăvara devine o stare de fapt, aducând lumina pe care iarna sufletului uitase să o mai guste. Sunt versuri cu rimă, dar și versuri mai moderne, în care versul alb își face simțită apariția. Ritmul este diferit, în funcție de starea trăită. Nu ai cum să nu te regăsești măcar în unele dintre versurile citite, nu ai cum să nu înțelegi trăirile experimentate cu putere de poet și nu ai cum să nu vezi dincolo de cuvânt.

Cu toate că versurile abordează de multe ori o tematică ce denotă depresia și anxietatea, la finalul citirii poeziilor lui Valentin Mihăilă nu rămâi cu un gol în suflet, ci te încarci cu energie pozitivă și te bucuri de frumoasa călătorie pe care autorul ți-a oferit-o. Este un fel de călătorie inițiatică spre sufletul poetului și, implicit, spre propriul suflet, fapt care îți dă o stare de bine.

Dacă sunteți în căutarea unei voci tinere a literaturii române și dacă iubiți poezia, atunci „Poezii între patru pereți” este pentru voi. Nu veți regreta traseul parcurs, garantat!