RUTH EMMIE LANG: EXTRAORDINARELE CIRCUMSTANȚE ALE VIEȚII LUI WEYLYN GREY – RECENZIE

Știți senzația aceea când te îndrăgostești în mod iremediabil de coperta unei cărți și ajungi să îți zici: „Cartea asta trebuie neapărat să fie a mea.”? Ei bine, așa am pățit eu cu romanul de debut al lui Ruth Emmie Lang. A fost pur și simplu dragoste la prima vedere. Bine, recunosc, această dorință puternică a mea a fost amplificată și de faptul că știam că romanul a fost tradus la noi de către zâna Ana Mănescu, fapt pentru care mă așteptam să am în față o poveste uluitoare.

„Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey” este o carte pur și simplu magică, surprinzătoare, plină de candoare și mi-nu-na-tă până la sublim, care te ține ancorat în poveste de la prima până la ultima pagină fără niciun drept de apel. Este genul acela de carte care îți pătrunde în suflet și refuză să mai iasă de acolo vreodată. Se încolăcește pur și simplu la loc cald și se cuibărește acolo, oferindu-ți o mare stare de bine și un optimism molipsitor, care te face să crezi în miraculos și în extraordinar. Weylyn e un personaj de excepție, pe care ți l-ai dori prin preajmă, căci el are darul de a transforma chiar și cea mai urâtă zi într-o binecuvântare. La toate acestea, se adaugă comuniunea cu forțele naturii, care are darul de a transforma chiar și imposibilul în posibil. În viața lui Weylyn, nu există imposibilități, ci doar credința că totul poate fi rezolvat atât timp cât îți dorești lucrul acesta și că întreg Universul va complota pentru ca visurile tale să devină realitate.

55609159_343655882936464_6555540748618432512_n

Romanul debutează cu venirea pe lume a lui Weylyn, care face ca ninsoarea să fie posibilă chiar și vara. Apoi, facem salturi în timp, ajungând din 1968 tocmai în 2017, când Roarke, un băiețel extrem de curios și cu spirit de aventură, îl descoperă pe Weylyn bătrân, ascuns în bârlogul său de restul lumii, alături fiindu-i păienjenii și un lup alb, plus toate celelalte vietăți ale pădurii, păsări, veverițe și ratoni.  Din acest moment, se deschide un portal în timp, care ne poartă pașii spre modul de viață al lui Weylyn și spre toate persoanele care i-au marcat existența de-a lungul timpului. Întâlnim o lume plină de frământări, de durere, pe care Weylyn o trece prin propriile filtre și o face să pară mai frumoasă, de parcă am aplica acele filtre de la Instagram și am privi totul prin ele. Weylyn în sine e o poveste, e naivitate și inocență, e sinceritate fără margini, reușind să îi inspire pe toți cei din jur și să aducă puțină lumină chiar și în cel mai negru abis. El face toate acestea cu toate că este străbătut de propriile îndoieli, de care viața nu îl scutește, și reușește să strălucească și să aducă vreme senină în viața celor din jur chiar și atunci când el crede că darul să special, acela de a schimba mersul naturii și de a manevra fenomenele naturale precum ploaia, ninsoarea și uraganul, ba chiar și de a mai crea câte o pădure din când în când și de a comunica cu ființele necuvântătoare, este un blestem, iar nu o binecuvântare.

Sufletul și modul de a gândi al lui Weylyn nu sunt alterate de mediul exterior sau de oamenii cu care intră în contact și asta doar pentru că el nu a fost crescut în mijlocul ființelor umane, ci a fost izolat de la o vârstă fragedă în mijlocul pădurii, străbătând kilometri întregi și odihnindu-se în cele mai frumoase poienițe alături de lupi. El a ajuns aici după ce viscolul i-a răpit părinții, făcându-i să dispară în neant. Lupii i-au devenit familie, iar el a devenit un alt fel de Mowgli și, la fel ca personajul lui Kipling, o găsește și pe Jane a lui în persoana lui Mary, o fetiță care și-a pierdut mama mult prea devreme și al cărei tată se afundă mult prea mult în muncă, uitând să îi mai acorde și ei atenție, răpus de propria durerea.

Mary ajunge un fel de far călăuzitor pentru Weylyn. Petrec doar o lună împreună în copilărie, după care, vraja e ruptă în momentul în care un fermier o ucide pe lupoaica care îl crescuse pe băiețel. Fetița se întoarce alături de tatăl ei, iar Weylyn este adoptat de familia Kramer, care avea deja cinci fetițe și o reputație în societate, Thomas fiind reverend. Aici, o cunoaște pe Lydia, fiica mai putin frumoasă a familiei și singura lui prietenă într-o lume care îl vede pe micuțul crescut de lupi ca pe un sălbatic, un paria imposibil de integrat într-o lume a aparențelor. Însă, cu toate că Lydia îi devine prietenă și sprijin în cele mai grele momente, tot Mary rămâne etalonul, căci ea îi revine în minte mereu și, ca un fel de câștig la un joc la ruletă, destinul i-o scoate din nou în față pe prietena lui din copilărie. Acest lucru se întâmplă când viața lui Mary era aproape ruinată, căci, în loc să cerceteze lupii, așa cum și-ar fi dorit, ea rămâne într-o zonă de confort și se ocupă de un studiu banal și, în plus, stă alături de un bărbat care nu îi oferă niciun fel de emoție.

Mary își dorește să reclădească într-un fel feeria pe care o trăise în copilărie, fapt pentru care îl duce pe Weylyn în sălbăticie, unde ea studiază lupii, necuvântătoare de care bărbatul de lângă ea nu mai pare preocupat. El alege să muncească alături de alți tăietori de lemne și, pentru că o iubește, încearcă să se integreze printre oamenii lipsiți de puteri speciale. Însă, el simte că eșuează în momentul în care ea este mușcată de un lup și are impresia că el este cel care declanșează ghinionul în viețile celor la care ține, pentru că, pe lângă factorul extraordinar, mereu se întâmplă și ceva aproape tragic. Tocmai din această cauză, el se distanțează iar de lumea din jur și se refugiază în rândul lupilor săi dragi.

Însă, atunci când singurătatea îl copleșește, o regăsește pe sora sa adoptivă, Lydia, ajunsă om mare acum și un adevărat artist. Aceasta este cea care îl face să se observe din nou prin ochii ei, ca și cum, cu toate că este extraordinar și special, chiar și Weylyn are nevoie de oceanul lui de optimism la care să apeleze atunci când a lui nu mai este așa ușor de oferit.

Finalul cred că este pe măsura întregii povești, căci îți arată că, dacă ai răbdare, viață îți scoate în față oameni excepționali, capabili să te ridice și pe tine spre zări înalte, chiar și atunci când nici măcar tu nu mai crezi în tine. De asemenea, acesta ne arată că încă mai există miraculos și minuni în mijlocul nostru, că încă mai există o anumită frumusețe în comuniunea cu mama natură, noi doar trebuie să deschidem larg ochii și să ne lăsăm învăluiți de extraordinar.

„Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey” este o lectură captivantă și specială, autoarea dăruindu-ne doze întregi de optimism și bună dispoziție, camioane întregi de credință în oameni și în frumosul din jurul nostru, care învinge întotdeauna urâtul, fapt pentru care ajungem să ne încărcăm bateriile și să ne continuăm drumul în viață cu încredere, urmând busola din interiorul nostru și lăsând propriile visuri să strălucească asemeni licuricilor în noapte.

55783891_341650073148838_2848675696597794816_n

Date despre carte:

Titlu: Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey

Autor: Ruth Emmie Lang

Titlu original: Beasts of Extraordinary Circumstance

Traducere: Ana Mănescu

Editura: Herg Benet

Colecție: Speculativ

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 384

 

Cartea poate fi comandată de pe  site-ul editurii Herg Benet.

15 gânduri despre ”RUTH EMMIE LANG: EXTRAORDINARELE CIRCUMSTANȚE ALE VIEȚII LUI WEYLYN GREY – RECENZIE

  1. anasylvi zice:

    Foarte frumos ai descris cartea, care mi-a placut la nebunie, ca sa zic asa. Ma alatur recomandarii tale, cititi acest roman care are multe de daruit. Trebuie doar sa primiti darul lui Weylyn Grey si povestea lui extraordinara.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Alina Geambasu zice:

    Oana, sa stii ca ti-am citit recenzia cu emotie. Atat de frumos ai scris, incat m-ai emotionat si pe mine. M-ai facut sa simt un nod in gat. Drept sa-ti spun, cartea asta ma obsedeaza. Nici nu stiu de cate ori am bagat-o si am scos-o din wishlist. Ma macina curiozitatea!
    Iti multumesc pentru recomandare si te felicit pentru maniera in care ai scris recenzia! :*

    Apreciat de 1 persoană

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Mulțumesc din suflet! ❤ Cartea asta este una de suflet pentru mine, pusă bine pe raftul cu cărți dragi, ce urmează să fie recitite la un moment dat.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.