HOW I READ BOOKS (CUM CITESC CARȚILE) – TAG

Nu preiau foarte des tag-uri sau cel puțin nu o mai fac. Însă, uneori, văd unele lepșe literare extrem de drăguțe și pur și simplu nu mă pot abține și trebuie să răspund și eu la ele. Așa s-a întâmplat cu leapșa de față, pe care am văzut-o atât la Geo de la Just Reading my Books, cât și la Ana de la A Drop of Inspiration. Acestea fiind spuse, să purcedem la drum!

Cum afli despre noi lecturi interesante?

Până acum trei ani, înainte de a avea blogul, aflam de noi cărți doar de la prietenii iubitori de lectură pe care îi aveam în jurul meu și nu aflam mereu de cele mai noi apariții literare. Acum, de când am blogul, aflu de noutăți de pe grupurile de lectură sau direct de pe paginile editurilor.

Cum ai ajuns să citești?

Nu am fost unul dintre acei copii cărora părinții le citeau povești înainte de culcare, însă bunica mea mai îmi spunea uneori povești, ceea ce era absolut uluitor pentru mine. La 6 ani, mătușa mea, profesoară de matematică, mi-a adus acasă un Abecedar și m-au fascinat literele din interior și am vrut să aflu mai multe, sa descifrez toate acele semne misterioase. Apoi, în clasa a doua am ajuns pentru prima dată la bibliotecă. Am fost destul de timidă copilă fiind și îmi era destul de greu să interacționez cu copiii din jur, însă am descoperit că mă pot afunda în lumea cărților de la bibliotecă și să am cei mai buni prieteni. Chiar ajunsesem cu fratele și verii mei să inventăm povești de groază, având propria noastră cotoroanță. Din acea perioadă, nu m-am mai oprit din citit și, deși am învățat să maschez un pic timiditatea, cărțile mi-au rămas tot cei mai buni prieteni de-a lungul timpului, iar cufundarea în lumea poveștilor încă este activitatea mea preferată.

 Cum s-a schimbat gustul în materie de lectură pe măsură ce au trecut anii?

Nu știu dacă s-a schimbat neapărat gustul meu în materie de lectură, cred doar că gusturile mele s-au mai maturizat și ele un pic și au devenit mai selective. Înainte, nu aș fi lăsat o carte neterminată, chiar dacă nu îmi făcea plăcere să o citesc. Acum, dacă primele 100 de pagini nu mă fac să intru în atmosfera acțiunii cărții, obișnuiesc să las cartea deoparte fără niciun fel de regret.

Cât de des cumperi cărți?

Ohoo, ăsta e un subiect extrem, dar extrem de dureros. Știți, o femeie nu se întreabă niciodată ce vârstă are, pentru că e nepoliticos, la fel, ar trebui să se facă o regulă pentru iubitorii de carte, care nu ar trebui întrebați cât de des cumpără cărți. Mă sperie să recunosc adevărul, pentru că știu că am ajuns să cumpăr mai mult decât pot citi pe lună (acum, pe bune, am cumpărat și 60 de cărți într-o lună) și asta ar însemna că ar trebui să mă temperez puțin, cu toate că îmi aduce o maaare bucurie. Cumpăr săptămânal, chiar dacă mă mint la fiecare comandă că aia va fi ultima pe luna respectivă. 🙂 Numai ieri am plasat două comenzi, una pe Elefant, și una pe Libris. Nu că nu mai aveam ce să citesc, dar unele cărți din comandă chiar TREBUIAU să fie ale mele… 🙂

Cum ai ajuns să faci Booktubing (Bookblogging)?

La Bookblogging am ajuns dintr-un impuls de moment, ca toate lucrurile faine din viața mea. Am avut o perioadă destul de lungă în care îmi scriam impresiile de lectură pe caiete (încă mai fac asta, pentru ca mi se pare o nebunie frumoasă). Apoi, am descoperit grupurile destinate iubitorilor de lectură din social media și mi-am zis că și eu pot scrie despre cărți într-un mod organizat și că pot împărtăși cu alții impresiile mele despre lecturile avute. Totul a început dintr-un impuls, însă a devenit pasiune și deja mi-a intrat în sânge acum scrierea impresiilor pe blog. Ceea ce e total not me, pentru că obișnuiesc să mă plictisesc repede de lucruri și nu mă așteptam să rezist 3 ani cu blogul. Însă, adevărul e că îmi face plăcere…

Cum reacționezi când nu îți place sfârșitul unei cărți?

Nu reacționez foarte bine la finalurile triste, așa că se lasă cu destul de multe lacrimi atunci când nu ies lucrurile așa cum îmi imaginam. În rest, e ok să nu iasă mereu așa cum îmi doream eu, pentru că tocmai asta caut la o carte: să mă surprindă, să mă facă să cred că va avea o anumită direcție, pentru ca, la final, să vină acel bam care să mă lovească când mă așteptam mai puțin.

Cât de des arunci o privire la finalul unei cărți să vezi dacă e fericit?

Acum, o fac mai rar decât o făceam în trecut. Am niște obsesii de cititor: citesc, de regulă, primele pagini și ultimele de la o carte. Nu vreau neapărat să văd dacă e fericit sau nu, dar îmi place să trag cu ochiul. Se zice că pisica a fost ucisă de curiozitate, în cazul meu încă nu s-a întâmplat încă, pentru că încă mai las curiozitatea excesivă să mă ghideze chiar și în materie de cărți.

Cui îi dai tag-ul?

Pasez mai departe leapșa Ancăi de la  Anca și cărțile, Danei de la  Ups blog, Laurei de la  Despre cărți și alte arte și Adrianei de la Tot despre.