PATRICK NESS: CHEMAREA MONSTRULUI – RECENZIE

După terminarea unei cărți teribil de triste, îmi spun mereu: „Gata, Oana, de acum nu mai te apropii de astfel de cărți! De acum, vei evada doar în lumi mai bune și mai frumoase!”. Însă, ca un făcut, de fiecare dată sfârșesc prin a citi din nou o carte cu un subiect emoționant, care mă face să vărs râuri de lacrimi și să îmi strâng pumnii strâns din cauza neputinței de a schimba situații și oameni. Și, adevărul este că îmi plac astfel de cărți, pentru că toate, fără excepție, au un mesaj puternic, care îți vibrează în suflet mult timp după ce ai închis ultima pagină, fapt care mă face să nu regret nici măcar un minut lectura unei astfel de opere literare. O asemenea poveste a fost și ultima, achiziționată de pe sursa mea inepuizabilă de lecturi bune – Libris. Nu m-am așteptat să găsesc o istorie de viață atât de teribilă și de plină de lecții cum mi-a oferit „Chemarea monstrului”, însă cred că, pur și simplu, ele vin la mine ca un semn, iar eu mă bucur nespus că am mai citit o carte ce va sta la loc de cinste pe raftul de cărți extraordinare, pe care le voi reciti cu drag de câte ori voi simți nevoia.

„Chemarea monstrului”  este o carte care transmite infinit de multe emoții și care îți atinge cele mai sensibile coarde ale sufletului prin intermediul poveștii sale. Ea aduce în fața cititorului o istorie de viață care are în centrul său un copil de doar treisprezece ani, Conor O`Malley, care trece prin niște situații de viață de excepție, ce îl modelează și îl fac mai puternic. Romanul este scris sub o formă de o simplitate cuceritoare, însă ceea ce frapează este mesajul, cu puternice valențe terapeutice, care te face să îți înțelegi mult mai ușor situațiile grele de viață și să accepți mult mai ușor pierderile pe care inevitabil le suferi la un moment dat. Autorul ne oferă o metaforă asupra vieții și a morții și ne învață cum să facem față sfârșitul de pe acest Pământ al celor care ne sunt extrem de dragi și de apropiați de suflet. Întreaga poveste se desfășoară sub forma unui basm, sunt prezenți chiar și monștri exteriori, eroi și antieroi, însă cel mai greu de luptat este cu monștrii interiori, care se ascund precum șerpii la sânul nostru și se pitesc vicleni în cele mai adânci cotloane ale sufletului, refuzând să ne lase să ne vindecăm și să luptăm cu ei, iar prin comparație, orice monstru exterior nu mai pare așa de fioros cum sunt demonii interiori.

56957739_834858470267384_2152591974727680000_n

„Chemarea monstrului” – o istorie de viață emoționantă și refacerea sufletului după pierderea unor oameni dragi prin intermediul poveștilor

Patrick Ness a creat o poveste de o frumusețe covârșitoare prin intermediul unor elemente simple, dar de efect. A adus în prim-plan un basm modern, în care personajul principal este un copil de doar treisprezece ani, care trece printr-o încercare extraordinar de grea: mama lui se luptă cu o boală necruțătoare, are cancer, iar tratamentele din ce în ce mai dese par a nu avea efect. Dincolo de această povară extrem de greu de dus de umerii unui copil, Conor O`Malley are de luptat și cu familia sa disfuncțională, un tată care trăiește peste ocean alături de noua sa familie, în care Conor nu își găsește locul, și o bunică un pic prea modernă, care nu știe să îl alinte cu dulciuri și vorbe bune asemeni altor bunici. Mai mult decât atât, el are probleme și la școală, unde este constant ținta bulling-ului și unde singur se izolează chiar și de cei câțiva prieteni pe care îi are, doar pentru că el însuși este furios pe tot ceea ce i se întâmplă, iar neputința nu îi lasă dorința de a fi prea social.

Tocmai astfel de momente grele și dificil de gestionat își face simțită prezența monstrul, care are forma unui arbore de tisă și este la fel de vechi ca și Pământul. El apare doar în jur de miezul nopții inițial și apoi, pe măsură ce lucrurile se precipită în viața lui Conor, și el apare tot mai des, materializându-se în cele mai negre temeri ale băiatului și rezolvându-i problemele sau fiind acolo de fiecare dată când copilul are nevoie de un stâlp de sprijin:

Sunt coloana vertebrală de care stau prinși munții! Sunt lacrimile plânse de râuri! Sunt plămânii prin care suflă vântul! Sunt lupul care ucide căpriorul, uliul care ucide șoarecele, păianjenul care ucide musca! Sunt căpriorul, șoarecele și musca ce sunt devorate! Sunt șarpele acestei lumi, care își devorează propria coadă! Sunt tot ce este neîmblânzit și tot ce nu poate fi îmblânzit! (…) Sunt Pământul ăsta sălbatic, Conor O`Malley, și am venit după tine. (…) Nu se întâmplă prea des să bântui Pământul, băiete, zise monstrul, mă ridic doar atunci când sunt chestiuni de viață și de moarte.

Tocmai pentru că este atât de vechi, monstrul are și o înțelepciune aparte, ce coboară din vechile învățături ale Pământului. Cred că tocmai asta îi oferă o frumusețe deosebită romanului, faptul ca autorul a apelat la povești străvechi și la mituri arhetipale, care să îi ofere micuțului Conor lecțiile de care are nevoie și puterea de a merge mai departe fără mama sa, singurul om care îi fusese alături întreaga a viață, iubindu-l în mod necondiționat. Cu toate că băiețelul a crezut ca monstrul a venit pentru a o vindeca pe mama sa, căci i se tot repetă că el a apărut din dorința copilului, care l-a chemat, cel din urmă îi tot spune povești, care mai de care mai ciudate și cu ecouri puternice în viața micuțului, căci acestea încep să prindă viață și să se strecoare în viața sa, transformându-l în omul furios, care distruge totul în cale, în cel care crede în orice fel de leac, fie el atestat științific sau nu, așa cum este cazul arborelui de tisa, sau cel care își exteriorizează furia sperând că așa va deveni din nou un copil normal, lipsit de problemele grave pe care le avea și că oamenii se vor comporta din nou normal cu el, pedepsindu-l atunci când greșește și privindu-l pe el, fără acel licăr de milă pe care îl observă la colegi, profesori și familie.

Poveștile sunt cele mai sălbatice lucruri din toate câte există, mârâi monstrul. Poveștile te bântuie și te sfâșie, și te vânează.

Prin intermediul poveștilor, Conor află că nu toate sunt așa cum par, că totul are mai multe nuanțe, nu doar de alb și negru, și depinde doar de tine să accepți totul așa cum este și e nevoie de mult curaj și de putere pentru a recunoaște adevărul față de tine:

Nu întotdeauna există un personaj pozitiv. Așa cum nu întotdeauna există un personaj negativ. Majoritatea oamenilor oscilează undeva între bine și rău.

Multe lucruri care sunt adevărate par a fi doar niște păcăleli.

L-am privit pe Conor cu ochiul adultului și da, mi-aș fi dorit să intru în carte și să îl mângâi, să îl iau în brațe și să îi mai alin durerea și dorul de timpurile de odinioară, când mama lui era sănătoasă și ei își erau de ajuns unul altuia. Este greu să îi observi izolarea, pentru că nu vrea să vadă mila din ochii celor din jurul lui, fapt care îi amintește în mod constant că mama lui nu e bine. De asemenea, este greu să stai pasiv în fața furiei lui, care îl face să urle și să lovească, să distrugă, sperând că astfel lucrurile se vor întoarce la normal. E greu ca adult să accepți că omul drag este pe moarte, darămite pentru un copil. Tocmai de aceea apare monstrul, care îi devine prieten, iar nu dușman de temut, și îl învață din înțelepciunea Pământului. I se spun povești care să îi arate calea și i se cere să își spună singur povești, astfel încât să răzbească și să iasă la lumină. Dacă va reuși sau nu, rămâne să citiți citind romanul.

„Chemarea monstrului” de Patrick Ness este un roman uluitor despre granița aceea fină dintre viață și moarte, dintre prezent și o eternitate în lumea de dincolo. Este o poveste emoționantă pentru că are ca personaj central un copil și aduce în discuție o boală necruțătoare, cancerul. Însă, totul este îndulcit prin prezența monstrului, care face ca trecerea dintre prezent și un viitor lipsit de ființa care i-a dat viață să se facă mult mai lin pentru micuțul Conor. Mi-a plăcut foarte tare romanul și singurul regret este ca nu am exemplarul acela cu ilustrații minunate, pentru care autorul a fost premiat. Atât. În rest, totul este perfect.

56837289_2358424291060447_7949860452010295296_n

Date despre carte:

Titlu: Chemarea monstrului

Autor: Patrick Ness

Titlu original: A Monster Calls

Traducere: Roxana Gamart

Editura: Trei

Colecție: Fiction Connection

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 224

 

Cartea poate fi comandată de aici.

12 gânduri despre ”PATRICK NESS: CHEMAREA MONSTRULUI – RECENZIE

  1. Dana zice:

    Wow, pare o carte plină încărcătura emoțională! La fel zic și eu, că nu voi msi citi cărți de acest fel, mă storc de puteri, dar cum fac, cum nu fac, nu pot renunța la ele.
    O recenzie superbă!👏😍 Mai adaug o carte de excepție pe listă, mulțumesc!

    Apreciat de 1 persoană

  2. lorapoem zice:

    E super recenzia! Am văzut filmul și mi-a plăcut, cred că lecturarea cărții e și mai plăcută, întotdeauna cartea a bătut filmul, din punctul meu de vedere. Felicitări! Acum e pe wish list-ul meu. 😍🤗😘

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.