INTERVIU CU AUTORUL VALENTIN MIHĂILĂ

Astăzi, vă invit să îl cunoașteți mai bine pe autorul Valentin Mihăilă. Este o voce tânără a literaturii române, însă cu o forța extraordinară a cuvântului scris. El scrijelește în suflete versuri minunate și pline de sensibilitate, pe o tematică diversă. Citindu-i scrierile, nu ai cum sa nu te contopești cu gândurile sale și să nu te pierzi în lumea lui literară.

Te cunoaștem mai ales prin prisma scrierilor tale. Spune-ne trei lucruri despre tine care ne sunt mai puțin cunoscute nouă, cititorilor.

Sunt o persoană foarte timidă și emotivă, cu o figură veșnic posacă și melancolică, cu o sensibilitate excesivă și prea multă bunătate, al cărei zâmbet poate fi observat precum florile iarna.

Care a fost prima experiență care ți-a arătat magia și puterea cuvântului scris, determinându-te, mai apoi, să devii scriitorul de astăzi?

Cea mai îndepărtată amintire legată de magia cuvântului scris se regăsește în anii școlii primare, când am reușit să o surprind pe doamna educatoare cu un catren despre frumusețea naturii. Acela – consider eu – a fost momentul în care mi s-au deschis porțile Edenului, iar un vis gigantic a luat naștere, dominându-mi mintea până anul trecut, când am izbutit să debutez.

Cunoaștem faptul că majoritatea scriitorilor au un ritual de scriere. Care este ritualul tău? Există ceva anume care te ajută atunci când scrii? Cum anume arată o zi de scris? Ce anume te inspiră atunci când scrii?

Având un serviciu care-mi ocupă o mare parte a timpului, nu pot avea un program bine stabilit, în baza căruia să scriu. Scriu oriunde, fie folosind stiloul, fie o aplicație pentru notițe. Asta depinde foarte mult și de inspirația momentelor respective. Cât despre sursele de inspirație, sunt destul de multe: oameni, flori, peisaje și diferite manifestări ale naturii, dar și trăirile și neliniștile mele lăuntrice. Una dintre grozăviile mele scriitoricești este inducerea unei stări profunde de tristețe, atunci când doresc scrierea unor poezii foarte sensibile, într-o stare relativ normală.

56744669_991684801029661_8322260779730468864_n

Ce e poezia?

O șansă de a trăi iubirea până la paroxism, oferită celor sortiți eșecului amoros.

Ce e poetul?

Un suflet însângerat, care se târăște și se agață de rimele versurilor, sperând ca acestea să-l țină în viață.

De ce ai ales poezia dintre toate genurile existente?

Dintre toate genurile existente, poezia îmi conferă cea mai semnificativă voluptate, fiindcă îmi pot așterne – în chip de vers – întreg sufletul pe o foaie de hârtie.  Nu pot susține că posed un talent în ceea ce privește scrierea poeziilor, dar arăt o mai mare iscusință în vers decât în proză.

53913800_976424692555672_7657790980686348288_n

Consideri că scrisul are puterea unei practici spirituale? Cum anume te ajută scrisul în ceea ce privește starea ta emoțională?

Scrisul este – în opinia mea – cel mai eficient tratament pentru problemele de natură emoțională. Funcționează oarecum asemănător cu psihoterapia, când acea descărcare a pacientului îl face pe acesta să se elibereze de toate pietrele de pe suflet și să conștientizeze faptul că problemele sale nu sunt în adevăr probleme, ci doar exagerări și dramatizări ale unor trăiri și momente prozaice ale vieții umane. Diferența dintre aceste două metode este una care ține de practică. Psihoterapia are loc verbal, conversațional, într-un cabinet frumos mobilat, iar terapia prin scris se desfășoară într-un spațiu mult mai intim, dinaintea unui birou pe care se află o foaie de hârtie și un stilou, sau un computer, după preferințe.

Așternând pe hârtie toate neliniștile și supărările, visurile și doleanțele, se produce o „golire” a gândurilor torturante, una perfect logică, iar suferindul le poate despica și analiza până la epuizare, până ajunge la rădăcina îndepărtată a problemelor, care este una singură și se numește, de cele mai multe ori, traumă a copilăriei. Astfel se produce o trezire și, odată cu aceasta, rațiunea preia frâiele gândirii. Iar dacă după prima golire a sufletului pe hârtie, acesta se umple la loc, mai des și mai tulburător, iar suferindu-l continuă să-și scrie gândurile, ajunge, de cele mai multe ori, scriitor.

Pe mine scrisul m-a ridicat dintr-un abis fulminant, mi-a schimbat perspectivele asupra vieții și mi-a oferit un motiv de a trăi. M-am agățat de cuvinte pentru a ajunge la suprafață și am continuat să scriu pentru a mă menține acolo și fac acest lucru în continuare. Scrisul a fost salvarea unui adolescent confruntat cu niște stări emoționale teribile, care-i puteau fi capitale. În prezent, scriu, realmente, pentru a putea trăi.

Ai citit o anumită carte care a reușit să îți schimbe perspectivele asupra modului de scriere sau care să te facă să ai o altă viziune asupra scrisului?

Cărțile care mi-au relevat o nouă perspectivă asupra scrierii poeziilor au fost „Plumb” – George Bacovia și „111 cele mai frumoase poezii” – Nichita Stănescu.

Spune-ne câteva cuvinte despre poeziile tale.

Poeziile mele izvorăsc dintr-un vulcan interior, care erupe în permanență, încă din anii copilăriei. În craterul acestuia, fierb fără oprire anxietăți, angoase, neliniști, visuri, iubiri nedestăinuite sau neexercitate și, firește, suferințe. Lava împroșcată în exterior este stinsă în cerneala albastră a stiloului, apoi metamorfozată în poeziile de care se bucură cititorii mei.

Sunt, în definitiv, un poet care se hrănește cu focul său lăuntric. Cu cât flăcările sunt mai torturante, cu atât poezia mea este mai deconcertantă. Iar a putea scrie doar arzând în propriile flăcări, o consider o virtute. Când nu voi mai arde, voi fi doar un poet stins, iar un poet stins este un cadavru umblător.

Ce surprize literare ne pregătești pe viitor?

Pentru sfârșitul acestui an, pregătesc un nou volum de versuri, „Inimă lirică”, o carte care va consolida relația dintre gândurile inimii mele și pasionații de poezie care îmi urmăresc și îmi apreciază activitatea literară. Am în lucru și un roman inspirat de momentele mele adolescentine, dar consider că mai am mult de învățat și de exersat scrierea unui roman de calitate, motiv pentru care povestea nu va vedea tiparul prea curând. Pe lângă acestea, se mai regăsesc și alte proiecte literare, care vor fi prezentate publicului la momentul oportun.

Cum vezi tu literatura română contemporană? Cum se vede aceasta din punctul de vedere al autorului?

Trebuie să mărturisesc că am citit foarte puțină literatură română contemporană. Urmăresc însă autorii români în mediul online, citesc interviuri și recenzii și privesc lansări de carte. Opinia pe care mi-am format-o în ultimii ani despre ce înseamnă scriitorul român în prezent, poate fi rezumată, fără exagerări utopice, în trei cuvinte: un mare talent.
Este absolut vădit faptul că autorul român este un autor talentat. Fie că vorbim despre proză sau poezie, potențialul este ridicat și consider că ar trebui exploatat mai mult. Ar trebui ca editurile românești (mari și medii) să acorde o mai mare atenție scriitorilor români, mai ales celor tineri, aflați la început de drum, și să nu mai ridice în slăvi pe fiece autor de bestseller din USA și UK. Un plus de naționalism în inimile conducătorilor editurilor și o mai mare încredere a cititorului român în compatrioții săi, ar face minuni în literatura română.

Zi de zi descoperim noi scriitori talentați. Ce sfat le-ai oferi celor aflați la început de drum în taina scrisului?

În primul rând, i-aș sfătui să se înarmeze cu o răbdare puternică, fiindcă pornesc pe un drum anevoios și imprevizibil. Mai apoi, i-aș ruga să nu se lase descurajați sau doborâți de obstacolele care se vor ivi, iminent, în drumul lor. Iar în ultimul rând, le recomand să mențină o stare permanentă de umilință și să nu aibă exaltări extatice după o frază impunătoare scrisă, ori un vers construit frumos, în caz contrar, nu vor putea progresa și se vor stinge în obscuritatea mediocrității.

Un mesaj pentru cititorii tăi și ai blogului.

Doresc să le mulțumesc tuturor celor care-mi urmăresc activitatea și-mi apreciază munca și sper să fie alături de mine în continuare, căci am mare nevoie de susținere pentru proiectele la care lucrez, iar cititorilor blogului dumneavoastră, doresc să le mulțumesc pentru răbdarea de care au dat dovadă, citind aceste divagații poetice.

 

Mulțumesc, Valentin, pentru timpul acordat acestui interviu!

 

Despre „Poezie între patru pereți” v-am vorbit aici. Volumul poate fi comandat de aici.

5 gânduri despre ”INTERVIU CU AUTORUL VALENTIN MIHĂILĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.