RACHEL CAINE: REFUGIUL DE LA STILLHOUSE LAKE (SERIA STILLHOUSE LAKE #1) – RECENZIE

Cum ai reacționa când tot ceea ce credeai că știi despre omul de lângă tine s-ar dovedi a fi o minciună? Cum ai proceda atunci când bărbatul alături de care ai petrecut ani din viața ta și care ți-a oferit doi copii minunați și se comportă ca un tată și un soț devotat s-ar dovedi a fi un criminal în serie, care a luat vieți peste vieți doar pentru a își satisface nevoia de a deține controlul? Ce ai face dacă ai fi considerată la rândul tău vinovată de toate atrocitățile comise de soțul tău, doar pentru că ai fost prea slabă și nu ai putut observa standardele duble după care își duce traiul cel de lângă tine? Ce ai fi capabilă să faci într-o lume a internetului și a tehnologiei, în care locația în care te afli este la doar un clic distanță, iar trolii de pe internet, care încă te consideră vinovată, cu toate că justiția te-a achitat, caută să te distrugă cu totul, alături de copiii tăi?

Toate aceste întrebări iau naștere în mintea ta, ca cititor, citind romanul „Refugiul de la Stillhouse Lake” de Rachel Caine, prima carte dintr-o serie ce se anunță promițătoare. Cartea este un thriller terifiant, care te ține puternic ancorat în acțiunea ce se desfășoară în față ta pe tot parcursul citirii ei. Simți frica personajelor principale, percepi la intensitate maximă fiecare temere a acestora și ești pregătit oricând să fugi, să o iei de la capăt, doar pentru a putea simți din nou gustul libertății și pentru a te putea cufunda din nou în rutina lucrurilor mărunte de zi cu zi, dar care caracterelor din roman le sunt interzise, căci păcatul tatălui se răsfrânge și asupra lor și acționează ca o etichetă indiferent de locul în care se află. Rachel Caine te cucerește prin atmosfera creată, care se apropie foarte tare de cea dintr-un roman gotic, prin plasarea acțiunii în apropierea unui lac, aflat într-o localitate cu o comunitate destul de închisă, în care fiecare cunoaște pe fiecare și în care străinii nu sunt chiar cea mai dorită companie.

57099060_351094972195352_2302288760567496704_n

„Refugiul de la Stillhouse Lake” are o acțiune extrem de dinamică și de antrenantă, oferindu-ți fiori reci pe șira spinării. Se ia o familie absolut normală, cu un tată care muncește din greu pentru a își întreține familia, Melvin Royal, o mamă, Gina Royal, care alege să stea acasă alături de cei doi copii ai familiei, o fată de 10 ani, destul de timidă, și un băiat de doar 7 ani. Totul pare a fi minunat și Gina nici măcar nu bănuiește ce anume se întâmplă în spatele ușilor închise a garajului său. Însă, cum minciuna nu poate persista la nesfârșit, o întâmplare, un simplu accident care face ca o mașină să derapeze și să aterizeze direct în peretele garajului familiei Royal, scoate la lumină un lucru sumbru și teribil: atârnată de tavan, se află o femeie, schingiuită, cu pielea răzuită de pe trup și moartă de ceva timp. Alături de această imagine, se pot observa o mulțime de instrumente care îl ajutau pe criminal să își doboare victimele și să își acopere urmele. Pe scurt, garajul este un adevărat cavou, o cameră mortuară, martoră a celor mai groaznice torturi aplicate unor femei nevinovate. Mel se va dovedi a fi doar un bun actor, un monstru care a purtat tot timpul o mască pentru a mima aparențele de normalitate în fața soției și a copiilor săi, care nu au bănuit nici măcar o clipă ce anume se ascunde adânc în interiorul lui Melvin Royal.

Trauma sufletească și psihică este dublă pentru soția ucigașului, Gina. Tot ceea ce cunoștea ea s-a dovedit a fi o minciună crasă și, privind în urmă, recunoaște unele semne ale adevăratului monstru ce trăia în interiorul bărbatului ce îi era soț, fapt care o face să se considere vinovată de faptul că nu a pus mai multe întrebări, că nu a pus la îndoială cuvintele celui de lângă ea. Dincolo de durerea de a afla că a trăit într-o lume a aparențelor ani de zile și că a dormit în același pat cu un criminal în serie, Gina are de trecut și prin focul interogatoriilor nenumărate ale poliției, care o consideră vinovată de complicitate la crimă, căci pare anormal să nu știi ce se petrece chiar sub nasul tău, iar coșmarul ei nu se sfârșește în momentul în care este achitată și considerată nevinovată de către poliție, ci aș zice că abia acesta este momentul declanșator al tuturor dramelor și fugilor din viața ei și a copiilor săi.

Eliberarea din închisoare nu îi redă viața dinainte de aflarea adevărului despre soțul ei nici pe departe. Este alături de copiii ei, este adevărat, însă, abia acum încep adevăratele ei provocări, căci oamenii care au urmărit cazul tot o consideră vinovată și se grăbesc să o acuze și să îi caute nod în papură, să o urmărească atât online, cât și real, în încercarea de a o face să plătească pentru tot ceea ce cred ei că a făcut și ea alături de soțul ei. Tocmai de aceea, Gina devine Gwen Proctor, iar copiii ei preiau numele de Lanny și Conor, iar fuga lor este permanentă. Timp de patru ani de la revelarea adevărului, schimbă case peste case și identități peste identități, fapt care face lucrurile dificile mai ales pentru copii, care nu pot avea stabilitatea atât de necesară dezvoltării lor ca oameni.

După o fugă continuă dintr-un loc în altul și de la o identitate la alta, Stillhouse Lake, o locație minunată pentru vacanțe, pare a fi locul ideal pentru familia lui Gwen, zona în care, în sfârșit, poate mima o oarecare urmă de normalitate, în ciuda măsurilor de siguranța mărite folosite (casa are o cameră blindată, totul este securizat și se folosesc coduri de alarmă pentru protejarea casei, Gwen a luat lecții de tras cu arma și are arme peste tot în casa ei), ceea ce pare să le facă bine tuturor. Însă, la ceva luni după stabilirea lor în aceste locuri, cadavre încep să apară la suprafața lacului de lângă casa lor, schingiuite în același fel în care o făcea Mel, iar acesta din urmă începe să își facă simțită prezența din ce în ce mai mult. Acest fapt o duce pe Gwen de unde a plecat, la aceeași Gina de odinioară, speriată și mereu circumspectă, care nu știe în cine poate avea încredere și pe ce drum să apuce. Nu poate să mai fugă, pentru ca poliția o bănuiește din nou de complicitate, iar trolii de pe internet deja i-au aflat adresa și numărul de telefon și încep să o hărțuiască. Abia acum, Gwen îi bănuiește pe cei din jurul său, pe Sam, vecinul ei, pe Javi, antrenorul ei de la poligon, pe Mel și pe mulți dintre cei din jur. Tensiunea și presiunea cresc mult mai mult în momentul în care și copiii ei dispar, într-un moment de slăbiciune al mamei. Cine este vinovat și cine răscolește trecutul? Nu pot să vă spun, trebuie să aflați detaliile citind cartea.

57325073_2063864503709094_1745958154908205056_n.jpg

„Refugiul de la Stillhouse Lake” mi-a plăcut foarte tare pentru atmosfera creată, pentru teama permanentă pe care o simți citind romanul, pentru pielea de găină care ți se face citind descrierile torturilor aplicate victimelor sau observând comportamentul lui Mel Royal, iar toate acestea sunt elemente pe care le caut la un thriller bun. Însă, cartea are și anumite carențe, care mă opresc să o consider extraordinară și sper din suflet ca viitoarele trei volume ale seriei să îmi schimbe părerea și să mă facă să văd evoluția autoarei în ceea ce privește modul în care își construiește personajele principale și atenția la detaliu, pentru că are o mică discrepanță în construcția subiectului, minoră, e adevărat, dar sesizabilă pentru un ochi antrenat (în prima parte, ni se spune că Gwen anunță poliția pentru a anunța un posibil atac asupra familiei care a cumpărat fosta ei casă, cea în care a locuit alături de Mel, care, cel mai probabil, nu știa ce istorie are casa – deși mi se pare puțin probabil, pentru că era un caz extrem de mediatizat, doar de asta o tot amenințau oamenii de pe internet pe Gwen și pe copiii ei. Apoi, în cea de a doua parte, când Gwen merge să îl viziteze pe Mel în închisoare din dorința de a afla unele răspunsuri, ni se spune că s-a întors în locul fostei ele case, acum devenit un fel de parc memorial, în care, pe un monument, sunt trecute numele victimelor lui Mel Royal. Am sesizat lucrul acesta și, recunosc, m-a deranjat). Apoi, modul în care este construită Gwen Proctor mi s-a părut un pic lipsit de credibilitate și nu puține au fost momentele certurilor mele mentale cu ea și s-ar putea ca acest fapt să fie tot un efect al lipsei de atenție la detaliu a autoarei, pe care, sper din suflet, să o suplinească în volumele viitoare. A trecut printr-o situație traumatizantă din cauză că nu l-a cunoscut așa cum trebuie pe bărbatul de lângă ea. Apoi, ajunge să fugă din cauza oamenilor de pe întreg mapamondul care o amenințau cu moartea. Însă, ea are încredere oarbă într-un anume Absalom, un trol de pe internet care, inițial, o amenința asemeni celorlalți, apoi îi face rost de identități contra cost și pare să o ajute. Nici măcar când lucrurile devin rele pentru ea în Stillhouse Lake și chiar și când copiii îi sunt răpiți, ea tot în ea are încredere, părând că nu a învățat nimic din faptul ca a trăit ani alături de un om pe care nu l-a cunoscut cu adevărat deși i-a fost soț și poate ar trebui să fie mai prevăzătoare cu un necunoscut cunoscut online. Apoi, îl lasă pe vecinul Sam Cade, despre care nu știe mai nimic și care i se pare chiar suspect în unele momente, alături de copiii ei, ba chiar se și îndrăgostește de el, deși nu știe exact cine este. Culmea culmilor este atinsă atunci când primește un telefon de amenințare de la Mel, iar ea pleacă de acasă să își limpezească mintea, lăsând o polițistă abia cunoscută să aibă grijă de copiii ei, care și aceea pleacă de acolo la un moment dat, deși ar fi trebuit să îi protejeze. Mi se pare puțin probabil ca o femeie paranoică, ce își întâmpină până și copiii cu pistolul pus în față atunci când este luată prin surprindere, care doarme cu un pistol sub pernă, să plece de acasă atunci când primește o amenințare reală.

În ciuda obiecțiilor de mai sus, „Refugiul de la Stillhouse Lake” este un roman care mi-a plăcut destul de tare și care m-a ținut cu sufletul la gură de la prima și până la ultima pagină, iar finalul m-a făcut să aștept cu nerăbdare următoarea carte din serie. Mă așteptam totuși la mult mai mult, pentru a putea satisface iubitorul de suspans din interiorul meu.

 

Date despre carte:

Titlu: Refugiul de la Stillhouse Lake

Autor: Rachel Caine

Titlu original: Stillhouse Lake

Traducere: Cristina Nemerovschi

Editura: Herg Benet

Colecție: Passport

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 336

 

Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Herg Benet.

 

7 gânduri despre ”RACHEL CAINE: REFUGIUL DE LA STILLHOUSE LAKE (SERIA STILLHOUSE LAKE #1) – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.