ANA BARTON: NEMURITORII DE RÂND – RECENZIE

Iubirea nu cunoaște nici timp, nici spațiu, ci ea răsare absolut de nicăieri și pur întâmplător din adâncimi de ființă umană, făcând ca sufletul să tresalte și să se umple de bucurii nemărginite. Dragostea nu are vârstă, ci ea aduce cu sine nemurirea, transformând tot ceea ce atinge în strălucire fără margini și în lumină pură. Ea are propria ciclicitate, fiind transmisă de la o generație la alta, de la o persoană la alta, și, odată cu trecerea anilor, ea nu se diminuează, ci devine tot mai puternică, purtând cu sine toate iubirile trecute, prezente și viitoare și circulând în voie prin vene în loc de sânge, dând senzația aceea de feerie, de beatitudine, de forță fără margini, care face ca totul să fie posibil, indiferent de vârstă sau de experiențele de viață. Totul încetează să existe atunci când iubirea își face simțită prezența, totul se estompează și își pierde substanța:

Știi, asirienii credeau că noi umblăm unii prin alții nestingheriți, dacă ne lăsăm drumurile deschise. Că totul e să crezi și să iubești, adică ei vedeau credința și iubirea ca fiind una și-aceeași. Pe toate culoarele astea, dacă le lași deschise, umblă credința și iubirea altor oameni, iar trecerile lor te îmbogățesc fiindcă orice trecere lasă urme.

Toate acestea sunt idei care iau naștere în mintea ta citind „Nemuritorii de rând” de Ana Barton, o carte de o frumusețe aparte, care aduce cu sine poezie, sentimente puternice, scântei magice și doza necesară de nebunie și de frumos, frânturi de memorie colectivă și povești de viață.

„Nemuritorii de rând” este un volum scris cu măiestrie și construit într-un mod extrem de neconvențional, precum și într-un stil extrem de liric, cu toate că este scris în proză, și de franc, de ludic, făcându-te să te îndrăgostești de el în mod iremediabil. Ana Barton construiește adevărate ode închinate iubirii pure, neprelucrate, netrecute prin filtrul rațiunii umane, acelei scântei de dragoste care izvorăște din cele mai tainice camere ale sufletului și domină ființa, făcând-o să uite tot ceea ce a știut vreodată și să se reconstruiască de la zero, reamintindu-și cine este și ce merită cu adevărat și uitând tot ceea ce a trăit până la întâlnirea aceasta măreață cu viața și cu iubirea, cu persoana aceea special trimisă pentru ea.

Autoarea ne vorbește despre energia iubirii și despre puterea acesteia de a te recompune, de redeveni întreg după ce ani întregi ai dormitat într-un fel de letargie necontrolată, într-un fel de moarte a inimii și a minții, care te făcuse să nu te mai vezi pe tine cu adevărat și să nu mai ții cont de ceea ce îți dorești cu adevărat, de visurile tale, ci să acționezi în mod automat, asemeni unui robot, făcându-le tuturor pe plac, mai puțin ție. Poveștile Anei Barton sunt pline de vitalitate, de frumosul acela pe care îl întâlnim în basmele populare sau în cele arabe, iar ea țese în fața cititorilor săi povești izvorâte parcă din „1001 de nopți” și, asemeni Șeherezadei, nu spune povestea până la capăt, ci lasă totul deschis, făcându-ne să ne imaginăm ciclicitatea vieții umane și eternitatea adusă de cel mai înălțător sentiment pe care omenirea l-a trăi vreodată: iubirea.

58800331_1244930415664745_4039871226737328128_n

„Nemuritorii de rând” cuprinde mai multe povestiri despre femei puternice și despre bărbați minunați, aproape ireali, un fel de cavaleri pe cai albi veniți să salveze femeia dintr-o viață anostă, care nu o mai mulțumea și care o făcea să moară puțin câte puțin pe interior cu fiecare zi care trecea, fapt care o făcea să se simtă prinsă ca într-o menghină de acea amorțire care îi cuprinsese ființa odată cu trecerea timpului și cu îndeplinirea de treburi casnice.

Masculinul și femininul se împletesc în cazul Anei Barton, formând un întreg, completându-se reciproc la fel ca în principiul de ying și yang. Poate tocmai de aceea și apar cele două ființe invizibile, nemuritoare, create odată cu Adam și Eva și coborâte din Rai pentru a se îngriji de oamenii care au uitat cum era să ai acea liniște sufletească paradisiacă: Tumim și Urim sau Voc și Saroc. Ei sunt un fel de păzitori ai oamenilor, un fel de memento, un fel de pauză în încordarea vieții, care să le arate cum anume trebuie să trăiască și care să le ofere experiențele acelea unice pe care doar dragostea este capabilă să le ofere:

Toți oamenii spun că vor o dragoste frumoasă, Saulul meu, dar asta nu e adevărat, pentru că toți văd dragostea ca pe o mașinărie neobosită, infailibilă, al cărei carburant e aerul. Oamenii vor doar ca dragostea să meargă unsă, să funcționeze în interesul lor, să nu se strice nimic la ea vreodată, iar ei să nu fie șoferi, nici mecanici, să fie doar pasageri leneși, stând pe bancheta din spate în poziția pică pară mălăiață. Dragostea e o limuzină de lux care trăiește în imaginația lor bogată și lipsește meritat din viața lor săracă.

„Nemuritorii de rând” este asemeni unui dans prin viață, printre evenimentele care ne apar în cale și ne transformă, făcându-ne să ne pierdem și să ne regăsim neîncetat. Uneori, mergem în pași de vals, molatic și plin de farmec, alteori, încercăm tangoul, cel încărcat de senzualitate și de erotism, sau cha cha-ul, trecând rapid peste momentele care ne-au făcut să uităm de noi înșine. Așa procedează și personajele Anei Barton, care au nume pline de muzicalitate, precum Vara și Saul, Sofia și Hatim, Agnes și Hans, Gherghina și Victor sau Cristina și Matei. Ele aleargă de la un moment al existenței la altul, se îndrăgostesc sau cred ca o fac, aduc pe lume copii, muncesc până la epuizare, se aruncă în vâltoarea vieții care, uneori, arată precum apele învolburate și rapizi ale Dunării, fapt care le face să uite să mai trăiască cu adevărat. Însă, atunci când sunt sigure că nu mai există scăpare din toată această nebunie, care nu le aduce niciun fel de împlinire sufletească, ceva se întâmplă în viețile lor, fapt care le face să regăsească vitalitatea și forța de viață. Locurile în care se petrec toate nici măcar nu au importanță, căci extraordinarul și miraculosul pot să își facă simțită prezența oriunde: în căminele studențești, în parc, într-un sat uitat de lume sau pe o insulă pustie. Dragostea vine și lovește cu putere, făcând ca totul să se estompeze și să devină insignifiant. Ea apare în cele mai neașteptate momente și celor mai banali oameni, cum sunt un tată vitreg cu fiica lui, doi studenți la Litere, o bătrână cu un bărbat mai tânăr, doi oameni bătrâni, care găsesc, pentru prima dată, vitalitatea necesară de a face ceea ce le trece prin cap.

„Nemuritorii de rând” ne oferă o evadare din cotidian și o pătrundere printr-un portal magic într-o lume în care totul e posibil, în care oamenii se pot reinventa indiferent de vârstă, în care oamenii pot să preia din înțelepciunea aceea de la început de lume și să aducă increatul în prezent, în care oamenii pot reveni oricând la povestea care stă la baza omenirii, cea dintre Adam și Eva, și să se considere primii care trăiesc acea iubire nebună, ce te plasează dincolo de timp și spațiu. Cartea îți oferă o energie uluitoare și te îndeamnă să o iei de la capăt, să te reinventezi și să crezi mai mult în tine. Ești puternic, iar sufletul pereche te așteaptă undeva în acest Univers, pentru a putea trăi unul în altul, unul prin altul, pentru a face transfer de acea energie magică și inconfundabilă, capabilă să mute și munții din loc.

59330253_283642805878329_817089030955991040_n.jpg

Date despre carte:

Titlu: „Nemuritorii de rând”

Autor: Ana Barton

Editura: Herg Benet

Colecție: Radical din 7

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 352

 

Cartea poate fi comandată de pe  site-ul editurii Herg Benet.

 

10 gânduri despre ”ANA BARTON: NEMURITORII DE RÂND – RECENZIE

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Ca un uragan, așa a venit cartea asta peste mine. Și mi-aș fi dorit să nu se termine vreodată. O pun pe noptieră, pentru a o mai parcurge din când în când. ❤

      Apreciat de 2 persoane

  1. Adriana C. zice:

    Am citit recent ‘Juramant de ratacire’ si mi-a placut foarte mult, desi nu ma asteptam. Chiar imi doresc sa mai citesc ceva de Ana Barton, iar de titlul asta nici nu apuzisem. Multumesc!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.