INVITAȚIE LA FILM: DEAD POETS SOCIETY (CERCUL POEȚILOR DISPĂRUȚI)

În ultimul timp, îmi place mai mult să mă uit la filme mai vechi decât la cele nou apărute pe piață. Mi se pare că cele care au mai mult de zece ani au o anumită dulceață și un mesaj mult mai puternic decât cele recente, care par să meargă toate pe același tipar și să ne ofere o poveste trasă la indigo. Rar mai găsesc un film nou care să îmi placă, parcă cele de acum nu mai au farmecul acela de odinioară. Erau filme realizate cu un buget mai mic și poate cu mai puține efecte tehnologizate și cred că tocmai ultimul lucru este cel pe care îl caut cu aviditate.

Zilele acestea, amintirile m-au purtat cu ceva ani în urmă, la un curs practic de engleză din facultate, când unul dintre profesori ne-a adus să vizionăm un film minunat, centrat tocmai pe ceea ce ne doream noi să devenim: meseria de profesor. Este vorba de Dead Poets Society (Cercul Poeților Dispăruți), un film cu un mare impact asupra celui care-l urmărește. Îmi amintesc că m-a impresionat și atunci foarte tare, însă acum, când am trecut deja prin procesul predării într-o școală și m-am lovit de mințile înguste ale anumitor profesori, care refuză să le aducă elevilor din față lor ceva mai mult decât simple lecții teoretice, parcă filmul ăsta mi-a plăcut încă și mai mult și m-a șocat prin adevărurile pe care le relevă cu un curaj fantastic. Am învățat multe vizionându-l și acum, privind retrospectiv, pot spune că poate nici eu nu am le-am oferit elevilor mei acel model pe care îl căutau, nu i-am încurajat suficient și poate că m-am cramponat prea mult de oferirea de informații care să îi ajute să treacă de examenele pe care școala le impune, însă nu i-am pregătit îndeajuns pentru cele pe care viața le-a oferit în calea lor. De multe ori, ajungem să formăm roboței, uitând să le transmitem cele mai elementare cunoștințe și valori, care să îi ajute să se dezvolte armonios ca indivizi. Parcă ajungem ca adulți un fel de invalizi care nu mai suntem capabili să vedem potențialul din copiii noștri și atât ca profesori, cât și ca părinți ajungem să le tăiem aripile puilor de om din fața noastră și să le ucidem visurile în fașă, inoculându-le în minte doar ideea de a se realiza pe plan material, care primează, în loc să le vorbim despre partea spirituală și despre ceea ce este cu adevărat important în viața asta: să fie mulțumiți cu alegerile făcute și cu adevărat fericiți că au făcut tot ceea ce le-a stat în putință pentru a ajunge ceea ce și-au dorit. Parcă devenim orbi și nu observăm cu adevărat individualitățile din fața noastră, personalitățile copiilor, ci vedem niște umbre ale celor care am fost noi odată și, de aceea, încercăm să îi învățăm ceea ce credem noi că ar fi folositor pentru ei.

DeadPoets_3004706b

Dead Poets Society are acțiunea plasată în anul 1959, când Academia Welton, una dintre școlile de elită din acele vremuri, unde părinții își trimiteau copiii la internat cu speranța că învățătura le va fi centrată pe nevoile imediate, care să îi ducă măcar cu un par mai aproape de ceea ce visau ei pentru odraslele lor, primește un nou profesor de engleză, pe John Keating, la rândul lui, un fost elev al școlii. El îi șochează atât pe elevii săi, cât și pe ceilalți profesori prin spiritul său nonconformist, care îl scoate în afara turmei și îl individualizează. Trebuie să le vorbească elevilor săi despre poezie și acest fapt ar putea fi simplu dacă ar urma lecțiile din manuale, însă profesorul nu asta își dorește. El nu vrea ca elevii să memoreze anumite lucruri spuse de alții, nu vrea ca aceștia să preia pur și simplu niște idei care nu le aparțin de fapt. El își dorește să îi facă să simtă poezia, să o treacă prin poarta sufletului și să o transforme în cea mai bună armă, care să le fie călăuză în viața de zi cu zi.

Copiii de la Academia Welton sunt, în general, copii de oameni bogați, cu destinele și meseriile deja stabilite: urmează să fie doctori, avocați sau orice tip de meserie mai pragmatică, ce poate să le aducă venituri substanțiale și o stare materială mai bună. Niciun părinte nu își pune problema dorințelor propriului copil, a viselor acelora tainice care mocnesc adânc în interiorul lui și dornice să ardă, să explodeze și să se transforme în ceva palpabil. Niciun părinte nu se oprește din treburile zilnice pentru a discuta cu copilul său. John Keating vine să suplinească exact la acest capitol: el se transformă în prietenul elevilor săi, păstrând totuși decența și certându-i atunci când aceștia sar calul. El le arată că lumea poate fi și altfel, că ei înșiși pot străluci și întreprinde acțiuni extraordinare, care să îi ducă cu un pas mai aproape de împlinirea năzuințelor tainice. Îi îndeamnă să trăiască în conformitate cu dictonul latin: Carpe Diem! (Trăiește clipa!) și ține lecții neconvenționale, în care rup pagini din carte, exact acele pagini care le dictează ce să gândească și ce să creadă, se urcă pe bănci pentru a vedea lumea și din alte unghiuri și învață să lupte pentru idealuri. Elevii sunt învățați să rupă barierele, iar ei asta fac atunci când reînființează Cercul Poeților Dispăruți, atunci când militează pentru acceptarea fetelor ca eleve la școala lor, când luptă pentru iubire sau când îmbrățișează actoria. Sunt copii extraordinari care fac lucruri mărețe, însă, ceea ce frapează la filmul ăsta este intoleranța adulților pentru noutate.

Cred că și azi am fi tot acolo, ne e greu să îi lăsăm pe copii să facă ceea ce își doresc, avem impresia că noi știm mai bine, și uităm că acest fapt poate conduce la adevărate tragedii. În film, una de proporții uriașe se petrece și asta vine din neputința adulților de a se deschide la nou și de a vedea dincolo de aparențe, direct în sufletele inocente ale copiilor. Mi-ar fi plăcut să fiu un John Keating, chiar dacă ieșirea lui din tipare îl poate face să pară nebun în ochii celor din jur, și mi-ar plăcea ca mulți profesori să fie asemeni lui, să aibă curajul de a rupe barierele și de a îi pregăti pe elevii din fața lor pentru viață, dincolo de orice informație teoretică.

Filmul acesta a stârnit multe emoții în mine și este dureros că nu ne-am schimbat foarte mult de la momentul apariției lui. Încă mai avem carențe în ceea ce  privește educația, încă nu punem nevoile elevilor mai presus de orice și, îngropați în hârțogăraia meseriei de profesor, cred că de cele mai multe ori nici nu avem timp să observăm și să înțelegem mai mult sau să le oferim mai multe șanse elevilor noștri.

Voi ați văzut filmul Dead Poets Society? V-a plăcut? Ce alte filme mai cunoașteți asemănătoare acestuia?

8 gânduri despre ”INVITAȚIE LA FILM: DEAD POETS SOCIETY (CERCUL POEȚILOR DISPĂRUȚI)

  1. anasylvi zice:

    Wow, felicitari, Oana! Este unul dintre filmele mele preferate, acesta. Minunat modul in care, pornind la film, ai facut o analiza a modului in care este vazuta si aplicata educatia, inclusiv in zilele noastre. Un film pe care il recomand tuturor, iar oameni ca tine ar trebui sa fie la catedra, oameni care vor sa isi depaseasca limitarile (pe care le avem mai toti), care nu se cred mai presus de orice si de oricine, detinatorii adevarului absolut. Jos palaria, Oana!

    Apreciat de 2 persoane

    • Oana - Crâmpeie de suflet zice:

      Așa mi-aș dori ca modelul din film să fie aplicat la catedră și să ieșim puțin din tiparele tradiționalului… Mi-am adus aminte de filmul ăsta și m-a atins mai tare decât îmi imaginam ca o va face.

      Apreciat de 3 persoane

  2. Zsolt zice:

    L-am vazut cand am fost student, mi-a spus un coleg de camera despre el. Mi-a placut si mie, cum sa nu. Sa tot ai un asemenea profesor. Ar trebui sa ma mai uit si eu la el, sa vad cum mi se pare acum. Mi-a placut si un film cu Michelle Pfeiffer – Minti periculoase.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.