RUTH WARE: FEMEIA DIN CABINA 10 – RECENZIE

După un număr destul de mare chiar și pentru mine de cărți fantasy citite, am zis să mă întorc din nou spre o mai veche dragostea de-a mea: thriller. Am o adevărată pasiune pentru acest gen încă de prin liceu, când am descoperit-o pentru prima dată pe Agatha Christie. Îmi place să stau cu sufletul la gură în timp ce acțiunea se precipită în față mea și să îmi fac scenariu după scenariu în ceea ce privește descoperirea vinovatului. De data aceasta, plăcerea vinovată pentru acest gen literar mi-a fost ostoită de către Libris, site-ul unde găsesc mereu cele mai faine promoții. Am ales de acolo o autoare despre care nu știam mai nimic, căci nu am citit până acum nimic scris de ea – Ruth Ware – și o carte care îmi făcea cu ochiul de ceva timp datorită descrierii – „Femeia din cabina 10” – și am purces la drum. Trebuie să recunosc că romanul m-a cucerit și m-a ținut captivă între paginile sale de la prima și până la ultima pagină, fără drept de apel. Abia am mai lăsat cartea din mână și asta doar când era absolut necesar, pentru că vraja poveștii mă făcea să vreau mai mult, mereu mai mult, și na, sunt destul de multe momente tensionate în carte, cum ar fi fost să mă despart de personajele acesteia exact atunci?! Era nevoie de mine acolo, direct în mijlocul acțiunii, pentru a fi martoră la cele întâmplate și, recunosc, tare mi-ar fi plăcut să pot intra în interiorul paginilor și să particip activ, în ciuda unor pasaje destul de întunecate și de înspăimântătoare, și poate chiar să o scutur un pic de mânecă pe protagonistă pentru că prea acționa sub impulsul momentului și uita să se protejeze pe ea mai întâi.

„Femeia din cabina 10” este un thriller antrenant și captivant, care aduce puțin cu stilul Agathei Christie. Autoarea își construiește povestea cu minuțiozitate și o face să fie extrem de credibilă. Ea aduce în prim-plan o acțiune care îți dă fiori reci pe șira spinării, plasată într-o locație care te face să fii puțin claustrofob, căci totul se petrece pe un vas de croazieră, în mijlocul apelor, loc din care și să vrei nu reușești să evadezi. Te afli la mila echipajului și, de multe ori, toate zâmbetele acestuia nu par a fi suficiente pentru a te simți în siguranță. Autoarea are grijă sa țină balanța echilibrată între aparență și esență. Personajele construite cu meticulozitate simt asta pe pielea lor și, cu toate că nu sunt foarte ușor de iubit, căci nu știi exact în cine să ai încredere și care martor este credibil, ajungi să empatizezi cu protagonista și să îți dorești să o vezi scăpată din groapa care parcă se surpă tot mai mult sub picioarele ei.

Tema femeii în pericol este abordată într-o modalitate absolut extraordinară de către Ruth Ware, care își transformă personajul central într-o persoană greu de crezut, pentru că acesta are atacuri de panică, ia antidepresive și, înainte de a urca pe vasul de croazieră, a fost victima unei spargeri în propria locuință, iar vinovatul nu a fost prins. Tocmai acest fapt face ca firul narativ să fie unul pus sub semnul imprevizibilului și al misteriosului, pentru că nu știi exact ce anume este real și ce se petrece doar în mintea protagonistei.

59726068_2162590473858506_6143022922387685376_n

Acțiunea începe destul de abrupt, cu o spargere a cărei victimă este Lo Blacklock, jurnalistă la Velocity, care are ghinionul de a surprinde hoțul chiar în fapt. Nu pățește mare lucru, însă acest lucru o destabilizează destul de mult din punct de vedere emoțional, făcând-o să nu se mai simtă tocmai în siguranță în niciun loc în care se duce. Acest eveniment rămâne într-un fel în aer până la final, în sensul că este un lucru cu totul izolat de restul acțiunii și nici nu aflăm cine este hoțul, însă i-am înțeles sensul acestei scene, căci autoarea are nevoie de un personaj slab din punct de vedere mental, pentru a putea să își deruleze așa cum trebuie restul cărții. Și, ca și cum acest fapt nu ar fi fost de ajuns, o transformă pe Lo într-un martor încă și mai puțin credibil, cu toate că este jurnalist, pentru că aflăm pe parcurs că suferă de anxietate și de anumite atacuri de panică, ținute oarecum sub control acum, cu ajutorul antidepresivelor, dar care, în trecut, o aduseseră în pragul nebuniei și a dorinței de a nu se mai ridica din pat.

După ce o cunoaștem puțin pe Lo Blacklock și asistăm la o scenă ce aproape o conduce la despărțire de iubitul ei, Judah, ajungem la bordul vasului de croazieră Aurora Borealis, un vas de lux, călătorie pe care jurnalista a primit-o ca pe un bonus de la serviciu și pe care și-a dorit-o dintotdeauna, văzând-o ca pe o șansă de a urca pe scara ierarhică în carieră.

Ți-ai imagina că o croazieră pe mare, pe un vas cu candelabre cu cristale Swarovski, cu cabine uriașe cu verandă cu vedere la ocean, cu jacuzzi, cu spa, cu mâncăruri care de care mai delicioase, ar fi minunată și o vacanță de vis. Oaspeții sunt de seamă, șampania curge, vremea este cum nu se poate mai bună, iar la început chiar este totul feeric. Însă, în timp ce Lo se află în cabina sa, aude în noapte un țipăt din cabina 10, alăturată celei în care se află ea, și i se pare că a văzut cum o femeie se scufundă în apele reci. Este o senzație destul de ciudată, pentru că are impresia că a observat și o urmă de sânge pe balustrada exterioară, însă, când sosește cel care se ocupă de siguranța pasagerilor, nimic nu mai pare a fi acolo. Mai mult decât atât, cercetând printre oaspeți, nu pare a lipsi nimeni. În plus, fata cea tânără cu tricou cu Pink Floyd, pe care o zărise Lo în cabina 10 în prima zi a venirii ei pe vapor și care îi împrumutase un rimel, nu se găsește pe nicăieri și pare a fi un pasager fantomă. Nimeni nu știe ce să creadă, dar balanța înclină în defavoarea lui Lo, căci nu pare un martor demn de încredere. Totuși, ea nu renunță la cercetările ei, în ciuda lucrurilor stranii care încep să se petreacă în jurul ei și a anumitor mesaje de avertizare pe care are impresia că le zărește. Astfel, se naște întrebarea: chiar a dispărut cineva? Și dacă da, cine anume? Ce secrete ascunde Aurora Borealis?

„Femeia din cabina 10” are o acțiune destul de simplă și de ușor de urmărit, însă frumusețea romanului este dată de modul în care este construit subiectul. Autoarea ne prezintă un personaj care nu este foarte ușor de plăcut, pentru ca acționează impulsiv și e destul de încăpățânat. Lo Blacklock pare să uite tot ceea ce a învățat despre jurnalism odată cu acea spargere din apartamentul ei și tot ceea ce i se întâmplă mai apoi este un fel de consecință a acesteia, căci faptul că a trecut prin acea greutate o face acum extrem de fragilă și de puțin credibilă chiar și în fața celor care au cunoscut-o în trecut. Ceea ce vede acum, femeia fantomă aruncată peste bordul vasului de lux, pare un fel de proiecție în realitate a gândurilor ei de teamă legate de hoțul pe care poliția nu l-a prins și un fel de urmare a atacurilor ei de panică, ce o fac să vadă conspirații chiar și acolo unde acestea nu sunt. În plus, Lo bea mult, m-a înnebunit toată această înclinație a ei spre alcool încă de acasă, pentru că face ce face și tot la el recurge, ca la un fel de refugiu, și parcă îmi venea să urlu la ea că se afundă tot mai mult pe panta neîncrederii venite din partea celor din jur. Nimeni nu o crede, însă ea tot insistă, parcă dorindu-și să aibă dreptate, dar, în același timp, fără a trece totul prin filtrul gândirii. Adică, se află la bordul unui vas și nu poate avea încredere în nimeni, însă ea se încăpățânează să spună ceea ce a văzut și să le adreseze oamenilor de la bord întrebări. Nu are deloc instinctul autoconservării și asta m-a deranjat la ea. Aș fi așteptat până la ajungerea pe uscat pentru a pune astfel problema, ca să ai unde fugi măcar. Așa, doar se afundă mai tare pe ea însăși și parcă atrage pericolul asupra ei. Însă, tocmai aceste lucruri fac ca autoarea să aibă posibilitatea de a ne duce pe piste false și de a ține totul sub semnul imprevizibilului și al incertitudinii.

Dincolo de jocul acesta cu mințile noastre, autoarea oferindu-ne doar jumătăți de adevăr sau gânduri ale lui Lo, în care nu ai foarte mare încredere, dincolo de toate incertitudinile și îndoielile pe care ni le plantează cu tenacitate în minte, Ruth Ware ne oferă la finalul fiecărei părți a cărții (sunt opt în total) fragmente din ziare cu știri despre cele descoperite pe mare, fapt care ne induce puțin în eroare și ne zăpăcește, căci nu mai știm exact dacă ceea ce credem noi este real sau nu, cine este victima și cine abuzatorul.

Finalul nu a fost exact cel așteptat. M-a bucurat într-un fel, dar, în același timp, mi s-a părut un pic cam brusc. Mi-ar fi plăcut să mai fi mers mai departe cu câteva detalii în plus, pentru că, acum, am rămas cu destul de multe întrebări în minte.

„Femeia din cabina 10” este per total o carte bună, care mi-a animat imaginația foarte tare și care m-a făcut să îmi doresc și alte cărți ale autoarei. Voi ați citit cărți de-ale ei? Ce anume îmi recomandați?

58922440_826761347699899_4023147667763757056_n

Date despre carte:

Titlu: „Femeia din cabina 10”

Autor: Ruth Ware

Titlu original: The Woman in Cabin 10

Traducere: Ciprian Siulea

Editura: Trei

Colecție: Fiction Connection

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 400

Cartea o puteți comanda de aici .

9 gânduri despre ”RUTH WARE: FEMEIA DIN CABINA 10 – RECENZIE

  1. ancasicartile.ro zice:

    Eu am citit Jocul minciunii (semnat tot de autoare), dar nu m-a convins in totalitate. Cu toate acestea, am spus că voi mai citi romane de-ale ei pentru a îmi face o părere mai „rotunda”. Îți mulțumesc mult pentru tentație! Pare fix pe gustul meu!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.