NICOLETA TUDOR: DINCOLO DE NORI – RECENZIE

„Dincolo de nori ~ Doar eu știu ce este, ~ Dincolo de nori ~ Totu-i o poveste.”

Nicoleta Tudor

Poezia ne oferă posibilitatea de a zbura pe aripi de gând și de a ajunge în cele mai tainice locuri ale sufletului nostru. Ea ne ajută să ajungem la acele adâncimi de fragilitate pe care, de cele mai multe ori, le ținem ascunse. Este puritate, gingășie, foșnet de vânt și curgere de râu. Este cea care ne face să purcedem la drum într-o călătorie inițiatică spre propriul sine, căci are forță revelatoare și acționează asemeni unui catharsis asupra cititorului.

Nu vă vorbesc foarte des despre lumea poeziilor, deși aceasta reprezintă o mai veche pasiunea de-a mea. Am mereu pe noptieră sau la marginea patului un volum de poezie, pe care îl deschid din când în când și îmi bucur sufletul. De ceva timp, alături de mine se află cartea de poezii a Nicoletei Tudor„Dincolo de nori”, pentru că poeziile sale reușesc să trezească în mine emoții puternice și îmi ating întotdeauna sufletul cu atingeri suave. Am descoperit versurile sale prima dată în online și m-am îndrăgostit, fapt pentru care am simțit nevoia de a avea în propriul cămin, de câte ori este nevoie, o mostră a talentului ei pur în propria casă, pentru a recrea starea aceea de bine pe care mi-o oferă lirica sa . Este necesar să mă umplu de o feerie de simțuri și de trăiri din când în când, iar volumul acesta are darul acesta întotdeauna. De fiecare dată. Fără niciun fel de excepție.

„Dincolo de nori” este un volum de poezie plin de sensibilitate și de profunzime, care ne poartă pe aripi de vis către teme centrale, ce au preocupat mințile oamenilor dintotdeauna, precum iubirea, în toate formele sale, dezamăgirea, căutarea de sine, feminismul, și acestea sunt doar câteva dintre fărâmele de gânduri pe care le putem întâlni în opera Nicoletei Tudor. Versurile îmbracă o formă canonică, tradițională, și au darul de a te face să te afunzi cu totul în citirea lor, cuprinzându-te cu totul sub vraja lor. Descoperi o întreagă lume citindu-le, o lume plină de bunătate, iubire, toleranță și acceptare, o lume bogată, mai bună, mai gingașă, mai plină de frumos, pe care ne-o dorim din suflet să o observăm și în jurul nostru. Gândurile autoarei sunt în majoritate străbătute de pozitivism și optimism, chiar și când sunt descrise perioade mai puțin frumoase, așa cum sunt despărțirile sau întrebările legate de sine și de universul înconjurător. Speranța e nemuritoare, e cea care rămâne adânc înfiptă în piept chiar și atunci când greutățile ating sufletul, chiar și atunci când tristețea și melancolia îl cuprind, ca un fel de flamură ce rămâne să fluture prin timp și spațiu, ca un stâlp de sprijin care oferă puterea de a merge mai departe:

„Speranța-i profetul cel bun uneori

Când greul cu greu îl dobori.

Sperând, tot mereu

Și sperând

Noi toți vom muri pe rând.”

59726285_1468701219933633_4861118584899764224_n

Fiecare vers al poeziilor Nicoletei Tudor îți transmite o emoție, emoția aceea în stare pură, care te face să visezi și să vrei să mergi mai departe în viață cu fruntea sus și cu stindardul binecuvântărilor primite ținute strâns în ambele mâini. Eul liric ne relevă simțăminte puternice, trăite cu maximă intensitate și cu speranța de mai bine. De multe ori, când viața o cere și când greutățile par să apese prea greu, când norii grei se adună pe cerul vieții și când toamna mai bântuie un pic sufletul cu tristețile și frigul ei, autoarea ne oferă refugiul din cotidian în vis. Acesta apare ca o temă recurentă în poeziile Nicoletei Tudor, căci cufundarea în vis și în zări înalte pare a fi evadarea perfectă din orice stare:

„Când noaptea se anină și stelele se sting

Și geana de-ntuneric de suflet se agață

În vis pribeag și dulce aievea te ating

Când visul se topește de-a somnului dulceață.”

 

„Într-o lume nebună ~ Eu sunt soare tu lună ~ Într-o viață de zbor ~ Eu doar suflet tu nor.

Eu doar vis și tăcere ~ Și o mare durere ~ Tu uitare și gând ~ Doar un zbucium plăpând.”

 

Dincolo de visare, apare iubirea, care este exploatată în toate formele sale: de la extaz la agonie, de la beatitudine la tristețe fără margini, de la nașterea sentimentului și până la moartea acestuia, de la prezență la absență, de la feerie la melancolie și nostalgie. Fiecare stare în parte este alinată de foșnetul vântului, de privirea cerului fără margini și de nopțile de tăcere și dor. Natura este omniprezentă în poeziile Nicoletei Tudor, atât ca loc de evadare, cât și ca mângâiere, căci frunzele și copacii, marea ce largă oferă mijloacele de a îți reveni de pe urma durerilor mari. Există o comuniune a omului cu natura care apare ca un lucru natural, firesc:

„Trăiam în lumea mea, cea plină de iubire,
Iubirea mea, atâta, chiar îmi era de-ajuns.
Dar visul se sfârși, când zori răzbiră-n noapte
Ce mă trezi din visul ce nu l-am mai pătruns.

Iar vântul ce mi-alină a inimii tristețe,
Îmi ia din piept durerea și-o duce unde vrea.
Îmi pune-n loc răbdare, îmi pune-n loc blândețe,
Îmi pune-n loc iubire, topind fulgii de nea.”

Alături de toate temele amintite mai sus, descoperim frământările eului liric care se caută pe sine în tăceri, în toate cuvintele și în toate stările. Apar întrebări existențiale și o dorință acerbă de găsire a unui loc în acest Univers vast, o dorință de integrare în mare nimicnicie:

„M-am pierdut de mine ~ Oare ce mă fac? ~ Cum să îmi vorbesc ~ Când eu vreau să tac? 

Cum să mă găsesc, ~ Când eu vreau să fug? ~ Cum să mă-nțeleg, ~ Când ard ca un rug?”

 

„Valuri de gânduri ~ Valuri de imagini ~ Nu-ncap în rânduri, ~ Nu-ncap în pagini.

Cuvinte gândite, ~ Cuvinte nespuse ~ Se adună-n straturi ~ În unghere ascunse.”

 

Întâlnim, de asemenea, o notă suavă de feminism, care ne relevă o femeie puternică, ce poate face tot ceea ce își propune, capabilă de orice și dornică de iubire:

„Îmi merit pantalonii ~ Cu vârf și îndesat, ~ Sufăr ca o femeie, ~ Mă lupt ca un bărbat.

Am sufletul curat, ~ Chiar dacă e crâmpeie, ~ Deși pot fi bărbat, ~ Sunt totuși o femeie.”

 

„Dincolo de nori” este un volum de poezie de o frumusețe aparte, care te face să visezi la o lume mai bună și la o forță brută care să te transpună în zări înalte. Nicoleta Tudor îți oferă bună dispoziție și o multitudine de trăiri intense prin intermediul versurilor sale, fapt care te face să vrei să te întorci mereu și mereu spre opera sa.

 

Date despre carte:

Titlu: Dincolo de nori

Autor: Nicoleta Tudor

Editura: Librex Publishing

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 84

 

Cartea poate fi comandată de aici.

 

 

2 gânduri despre ”NICOLETA TUDOR: DINCOLO DE NORI – RECENZIE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.