TRANSFORMĂ-ȚI INIMA ÎNTR-UN CASTEL

Trăim într-o lume a vitezei și, de multe ori, ne lăsam atrași în vârtejul de griji și de angajamente și uităm să mai avem grijă și de noi. Ne aruncăm cu capul înainte, fără a analiza puțin lucrurile, ca și cum nu ar conta cum anume vom ajunge la finalul drumului. Ne punem singuri piedici și ne înconjurăm de oameni nepotriviți, pe care îi ținem alături de noi cu o încăpățânare acerbă, de parcă întreaga noastră fericire ar depinde de asta. Uităm atât de des că suntem trecători prin lumea asta și ca nu ar trebui să acordăm o atât de mare importanță unor lucruri lipsite de sens pentru noi. Ne înconjurăm de oameni care nu pun niciun preț pe noi și ajungem să ne vedem noi înșine foarte slabi și foarte nepotriviți pentru a face anumite lucruri. Ne transformăm singuri în niște ființe tare nefericite și ne străduim să nu mai simțim nimic, să părem nepăsători în fața celor cu care intrăm în contact, ca niște roboței, sperând că, astfel, nu vom mai fi răniți, nu vom mai simți durerea la o atât de mare intensitate.

Tocmai pentru că ne aruncăm mult prea des în vârtejul apelor învolburate pe care viața ni le scoate în cale, ar trebui să ne punem anumite grătare la suflete și să ne transformăm inimile într-o fortăreață, într-un castel bine păzit, în care să intre doar persoanele privilegiate. Suntem singurii care putem avea grijă de noi, fapt pentru care ar trebui să ne amintim mai des ce anume merităm și să lăsăm în urmă ceea ce ne rănește. Viața este prea scurtă pentru a o petrece în locuri și alături de persoane nepotrivite. Trebuie să fim capabili să ne prețuim putin mai mult și să ajungem să facem curățenie din când în când și în suflet, la fel cum facem și printre lucruri.

Inima ne este un castel, pe care ar trebui să învățăm să îl păstrăm curat și plin de liniște, indiferent de luptele duse în exterior. Nu e nevoie să primim pe oricine înăuntru și nici să îl aglomerăm cu oameni de nimic, care nu ne ajută să creștem, să ne dezvoltăm, să fim cea mai bună variantă a noastră. Oamenii care ne trag în spate și care nu ne permit să strălucim ar trebui scoși în afara meterezelor, pentru că nu avem nevoie de așa ceva alături de noi. Putem cădea și singuri, e nevoie de oameni pregătiți să ne prindă în cădere, iar nu să ne facă vânt mai tare când ne văd la pământ.

Inima e o fortăreață puternică, iar oamenii trebuie să învețe să se descalțe înainte de a intra în ea. Nu pot intra cu bocancii acolo, este sanctuarul nostru, refugiul nostru de tot și de toate, de aceea, este important să rămână un loc luminos, gata să o ia mereu de la capăt de fiecare dată când este nevoie.

Învață să îți transformi inima într-un castel, cu metereze înalte și râuri care să înconjoare zidurile sale, astfel încât să poată pătrunde în interior doar cei privilegiați și care contează cu adevărat! Nu avem nevoie de oameni mulți alături de noi, ci de doar câțiva, dar de calitate. Restul, sunt poveste.

close up of heart shape

Fotografie de freestocks.org pe Pexels.com

4 gânduri despre ”TRANSFORMĂ-ȚI INIMA ÎNTR-UN CASTEL

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.