HOLLY BLACK: PRINȚUL NEMILOS (FĂPTURILE VĂZDUHULUI #1) – RECENZIE

Am întrat în sfârșit și eu în rândul lumii. Cum care lume? Cea a persoanelor îndrăgostite în mod iremediabil de seria lui Holly Black – „Făpturile Văzduhului”. A trecut ceva timp până mi-am făcut curaj să mă apropii de ea, dar va asigur că e un fantasy extraordinar de bun, care te vrăjește cu povestea sa și care te poartă pe aripi de vânt până pe Tărâmul Zânelor, oferindu-ți o aventură de neuitat.

„Prințul nemilos”, primul volum al seriei „Făpturile Văzduhului”, este un roman extrem de bine scris, care te prinde în mrejele sale, unde te ține captiv de la prima și până la ultima pagină. Efectul pe care îl are asupra ta este cel al unei avalanșe, pe care nu o prevedeai deloc atunci când ai început să citești cartea, dar care te lovește din plin, cu o forță de neimaginat. Te afunzi cu totul într-o lume a intrigilor, a cimiliturilor și a zânelor, care nu sunt deloc așa cum ți-ai fi imaginat din basmele copilăriei. Nu sunt acele ființe de o bunătate exagerată, gata oricând să îți îndeplinească dorințele sau să îți ofere cadouri, ci niște ființe de o frumusețe extraordinară, nemuritoare, extrem de crude mai ales cu ființele muritoare, pe care le consideră inferioare, și mereu pregătite să joace vreo festă. Sunt rele, crude și manipulatoare, însetate de putere.

Lumea creată de Holly Black este extrem de credibilă și construită cu mână forte de maestru. Tărâmul Zânelor este la doar o aruncătură de băț de lumea oamenilor, fapt care le face ca, din când în când, să seducă și să constrângă ființele muritoare, pe care le consideră slabe, pentru a le servi scopurilor lor mârșave. Lumea lor este una a nemuritorilor, situată într-o zonă de basm, cu copaci verzi, lacuri magice, în care se reflectă imaginea ultimului care a privit la luciul lor, cu labirinturi din frunze, cu fructe ce dau dependență, cu rochii diafane și petreceri pline de dans și voie bună. Alături de ele, trăiesc fel de fel de ființe, precum impii, șpriții, trolii, goblinii, broaștele ce pot fi călărite, caii de rugină, care te poartă în zbor spre orice loc dorești, pixi cu ochi înșelători și chiar copaci umblători, din calea cărora trebuie să te ferești. Totul îmbracă o formă extrem de cinematografică și poți vizualiza totul, ba chiar dacă ai o grădină uriașă și un râu în spatele casei ca mine și mai și citești la umbra nucului, parcă te aștepți să vezi ființele acestea în spatele copacilor sau ieșind dintr-un boboc de floare sau dintr-o scorbură de copac.

„Prințul nemilos” – o lume a intrigilor, a pericolului și a aventurii

Lumea zânelor pare a fi una feerică, însă nu se poate spune la fel dacă ești o biată ființă muritoare, răpită și adusă aici cu forța, încercând din răsputeri să te integrezi printre toate aceste ființe de o frumusețe răpitoare, care nu te acceptă, nici măcar mergând pe considerentul că ești fiica adoptată a generalului Înaltului Rege. Nu te ajută poziția, căci ești extrem de vulnerabilă în fața zânelor, mult mai învățate în arta tertipurilor și a manipulării.

Aici au fost silite să trăiască și cele trei surori de mamă: Vivienne, zână pură, și gemenele Jude și Taryn, muritoare. Mama lor a fost cândva soția lui Madoc, generalul regelui, un om însetat de putere, de lupte și de sânge, și, chiar dacă la un moment dat a reușit să fugă și să refugieze alături de iubirea vieții ei în lumea oamenilor, acest fapt nu îi aduce și siguranța, căci a răpit copilul unei zâne puternice. Pe când Vivienne are nouă ani, iar gemenele șapte, Madoc îi ajunge din urmă,îi ucide pe fosta sa soție și pe soțul acesteia, apoi duce fetele cu el pe Tărâmul Zânelor, unde le învață tehnici de luptă și încearcă să le integreze printre ființele de acolo. Vivi se mai poate răzvrăti, este zână și nemuritoare la rândul ei, însă pentru Taryn și Jude adaptarea este extrem de grea, căci zânele sunt extrem de batjocoritoare și de rele cu ele.

În timp ce Taryn alege să tacă în fața tuturor nedreptăților, Jude alege să riposteze și să lupte aprig pentru a îi fi uitată vulnerabilitatea și pentru a reuși să se integreze printre ființele asemeni cărora vrea să fie, dar pe care le urăște din tot sufletul:

„Firește ca vreau să fiu ca ei. Sunt frumoși ca niște săbii făurite într-un foc divin. Vor trăi veșnic. Părul lui Valerian lucește precum aurul lustruit. Brațele și picioarele Nicasiei sunt lungi și au o formă perfectă, buzele îi sunt rozalii precum coralul și părul de culoarea celor mai adânci și reci cotloane ale mării. Locke, cel cu ochii de vulpe, care așteaptă în tăcere în spatele lui Valerian, cu o expresie care sugerează o indiferență precaută, are bărbia la fel de ascuțită ca vârfurile urechilor. Iar Cardan e chiar mai frumos decât ceilalți, cu părul lui negru și irizat ca pana corbului, și pomeții suficient de pronunțați încât să poată sfâșia inima unei fete. Pe el îl urăsc mai mult decât pe toți ceilalți. Îl urăsc atât de mult încât, uneori, când mă uit la el, abia mai pot să respir.”

„Prințul nemilos” – o lume a minciunilor și a manipulării fără limite

Taryn nu o poate înțelege pe sora sa, nu vede de ce nu s-ar abține puțin mai mult din a le juca feste zânelor de la școală și de ce își dorește să lupte pentru a deveni parte a Curții, când ar putea să se căsătorească cu o zână așa cum își dorește și ea. Nici că ar putea fi doua personaje aflate la poli mai opuși decât acestea două și nu am putut să nu o iubesc pe Jude, care este extrem de puternică și mereu în căutarea răspunsurilor în privința ei și a oamenilor din jur, mereu abilă și plină de surprize. Nici ea nu își explică exact de ce nu poate tăcea, de ce este crudă, de ce preferă răzbunarea în locul tăcerii care o irită:

„Poate că o parte din mine e defectă pentru că am văzut cum au fost omorâți părinții mei. Poate că viața mea sucită m-a transformat într-o persoană capabilă de fapte sucite. Dar mă întreb, în parte, și dacă nu cumva Madoc m-a educat în spiritul afacerii de familie, aceea a vărsării de sânge. Sunt așa din cauza a ceea ce le-a făcut părinților mei sau din cauza faptului că el mi-a fost părinte?”

Jude nu este un personaj comod sau în totalitate pozitiv, fapt pentru care am adorat-o. Este o muritoare construită cu lumini și umbre, dornică de putere și de integrare în lumea în care a fost adusă fără voia ei. Este muritoare, însă nu îi mai aparține deloc lumii oamenilor. La început, este destul de vulnerabilă, ba chiar la începutul traiului ei în noua lume a pățit fel de fel de rele, iar zânele continuă să îi amintească de condiția ei de muritoare, ceea ce aici înseamnă să fii cel ciudat, cel rănit în mod constant, cel inferior din toate punctele de vedere:

„Iată de ce nu-mi plac poveștile astea: scot în evidență faptul că sunt vulnerabilă. Oricât de grijulie aș fi, în cele din urmă o să fac iarăși un pas greșit. Sunt slabă. Sunt fragilă. Sunt muritoare. Asta urăsc cel mai mult. Chiar dacă, prin cine știe ce minune, aș reuși sa fiu mai bună decât ei, nu voi fi niciodată una de-ale lor.”

Apoi, pe măsură ce acțiunea înaintează, Jude se transformă și se deschide precum unui cocon de fluture. Se dovedește a fi extrem de cameleonică, de capabilă de a face orice doar pentru a ajunge unde își dorește. Poate fi un spion foarte abil și un manipulator de excepție, ducându-și dușmanii în punctul în care își dorește.

Un personaj pe măsura lui Jude este și Cardan, care pare mârșav, crud și extrem de răzbunător, dar care, la rândul său, este plin de surprize. Este prinț, nu unul din cel mai de sus punct al ierarhiei, însă acest fapt se cunoaște în atitudinea lui și în modul de a acționa. Cu toate că este un personaj preponderent negativ, am ajuns să mă îndrăgostesc de el.

Dincolo de toate personajele acestea puternice, autoarea ne oferă o multitudine de răsturnări de situație. Nu știi exact cum vor evolua lucrurile și chiar când crezi că te-ai prins de cum stau faptele, se întâmplă ceva total neașteptat care te aruncă în cel mai adânc abis. Intrigile se țin lanț și am rămas puternic ancorată în poveste. Sunt extrem de fericită că am acasă volumul doi, căci trebuie neapărat să aflu ce se întâmplă mai departe.

„Prințul nemilos” este un volum splendid, pe care vi-l recomand cu căldură. Nu veți regreta nici măcar o secundă citirea lui. Garantat. Pot să afirm cu mâna pe inimă că e musai să îl citiți.